292 matches
-
1606 și în Ulster. O'Neill a fost chemat la Londra de către rege, în iulie 1607, dar, temîndu-se să nu fie asasinat, acesta a decis să se exileze pe Continent. La 4 septembrie 1607 a avut loc "fugă conților din Ulster", un vas francez transportîndu-i pe O'Neill, O'Connell și alte personalități gaelice în Franța. Fugă lor a luat pe nepregătite autoritățile engleze, care i-au judecat și condamnat în contumacie. Cei doi fiind găsiți vinovați de înaltă trădare, bunurile
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
milioane de acri, din care mai mult de jumătate cultivabili, aparținînd comitatelor Donegal, Tyrone, Derry, Armagh, Fermanagh și Cavan. Ideea unei colonizări masive a acestui vast teritoriu a fost reactualizata de către autoritățile engleze, care doreau să pună capăt tulburărilor din Ulster și să răzbune încercările anterioare de colonizare care eșuaseră (comitatele Laois și Offaly). Implicarea engleză a fost de data aceasta masivă. Regele Iacob I a invitat centrul financiar al regatului (the City) să contribuie la noua colonizare, acordîndu-i un intreg
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
din Irlanda. Arenda era mai ridicată, dar aceștia puteau angaja forță de muncă irlandeză autohtonă. Cel de-al treilea tip de loturi era acordat irlandezilor catolici considerați fideli. Colonizarea a progresat mai repede decît cea din America. În 1622, în Ulster se aflau între 13 000 - 20 000 de coloniști englezi și scoțieni, iar în 1640, 40 000, componența scoțiana depășind-o pe cea engleză (Scoția se află la numai 19 kilometri de coastă comitatului Antrim). Populația autohtonă gaelica nu a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
componența scoțiana depășind-o pe cea engleză (Scoția se află la numai 19 kilometri de coastă comitatului Antrim). Populația autohtonă gaelica nu a fost alungata în partea de sud, apărînd un mozaic etnic complex. În ciuda colonizării, nobilii irlandezi rămași în Ulster și Connacht au continuat să păstreze valorile tradiționale gaelice. Situația religioasă, ca și cea etnică, s-a complicat foarte mult prin venirea coloniștilor. Majoritatea gaelica era catolică, englezii erau protestanți, aparținînd de biserică oficială, Biserica Anglicana, iar scoțienii erau tot
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
oficială, Biserica Anglicana, iar scoțienii erau tot protestanți, dar prezbiterieni. Englezii și scoțienii nu s-au simțit în siguranță încă de la început, deoarece aproape 5 000 de foști combatanți ai celor doi conți gaelici se refugiaseră în mlaștinile și pădurile Ulsterului. Reacția catolicilor irlandezi la treptată marginalizare economică și politică a fost una violență, caracteristică Irlandei. O nouă rebeliunea s-a declanșat tot în Ulster, în anul 1641. Rebelii au profitat de relațiile tensionate dintre Carol I, regele Angliei, și Parlament
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
5 000 de foști combatanți ai celor doi conți gaelici se refugiaseră în mlaștinile și pădurile Ulsterului. Reacția catolicilor irlandezi la treptată marginalizare economică și politică a fost una violență, caracteristică Irlandei. O nouă rebeliunea s-a declanșat tot în Ulster, în anul 1641. Rebelii au profitat de relațiile tensionate dintre Carol I, regele Angliei, și Parlament. Această revoltă a vizat restituirea terenurilor confiscate de către Coroană. Pentru a fi mai convingători, catolicii irlandezi au alungat sau au masacrat coloniștii protestanți, peste
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
împărțit în două: catolicii l-au susținut pe Iacob al II-lea, iar protestanții pe Wilhelm de Orania. Orașul Londonderry a fost asediat de trupele catolice, rezistînd asediului timp de 105 zile, pînă cînd flotă lui Wilhelm a ajuns în Ulster. Bătălia decisivă între cei doi s-a dat în Irlanda. Forțele lui Wilhelm erau alcătuite mai ales din olandezi și danezi. După ce a eliberat Londonderry și Belfast, protestanții s-au îndreptat către Dublin. Bătălia decisivă s-a dat lîngă rîul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
numită Voluntarii, avînd drept scop apărarea orașului de o posibilă invazie catolică. Mișcarea voluntarilor protestanți a cunoscut un succes fulgerător: în 1779, avea 45 000 mii de oameni antrenați și înarmați, iar în 1783, 150 000 de oameni numai în Ulster. Mișcarea a avut și o dimensiune politică, ea cerînd independența Irlandei, eliminarea restricțiilor economice la care era supusă de către metropola, independentă (nu numai autonomia) Parlamentului protestant de la Dublin. Ultimele două cereri au fost acceptate de Londra, care se află într-
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cînd au fost înfrînți în bătălia de la Vinegar Hill. Rebeliunea a izbucnit și în Nord, unde erau concentrate fiefurile ideologice ale Irlandezilor Uniți (mai ales in comitatele Antrim și Down). Numai 13 000 de adepți au putut fi mobilizați în Ulster. Prost echipați și izolați, au fost o pradă ușoară pentru trupele guvernamentale. Conducătorii insurgenților, Henry Joy Mc Cracken și Henry Monro, au fost executați. Un alt loc unde rebeliunea a izbucnit a fost ținutul Wexford. Britanicii se temeau că francezii
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
peste 25 000 de rebeli fiind uciși. Forțele franceze conduse de generalul Humbert au debarcat în comitatul Mayo după ce rebeliunea se sfîrșise, fiind respinse cu ușurință. O altă tentativă de debarcare a fost împiedicată de flotă engleză la nord de Ulster. În această bătălie navală, Wolfe Tone a fost luat prizonier și trimis la Dublin pentru a fi judecat. Tone s-a sinucis în celula unde fusese închis. Rebeliunile irlandeze au determinat reconsiderarea statutului juridic și administrativ al Irlandei de către autoritățile
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Tînăra Irlanda și îndepărtîndu-se de grupul constituționalist al lui O'Connell. Radicalizarea a fost determinată și de consecințele politice ale Mării Foamete. Acestui curent i s-a alăturat și ziarul The United Irishman, fondat de fiul unui pastor presbiterian din Ulster, John Mitchell, si la care colabora și Smith O'Brien. Acest ziar răspîndea ideile republicane, susținînd revoltă. Influențați de revoluția din Franța din februarie 1848, mișcarea Tînără Irlanda a organizat o rebeliune în iulie 1848, sub conducerea lui William Smith O'Brien
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în Irlanda în detrimentrul catolicilor. Reapariția Parlamentului de la Dublin ar fi deplasat centrul politic al Irlandei de la Londra către sudul irlandez catolic, fapt inacceptabil pentru elită politico-economică protestanta. Nordul protestant era mult mai dezvoltat din punct de vedere economic. În Ulster se concentrau industria navală, cu mari șantiere la Harland, Wolff și Belfast (acolo unde a fost construit Titanicul), industria textilă, industia alimentară, producția de tutun și alcool. Orașul Belfast semăna mai de grabă cu Glasgow și Liverpool decît cu orașele
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
alegerilor din 1886 și a cunoscut trei curente: unionismul ulsterian, unionismul irlandez, format din minoritatea protestanta din Sud, puternică din punct de vedere financiar, si unionismul britanic, tendința întruchipata de Partidul Conservator și de liberalii unioniști. Fieful unioniștilor a fost Ulsterul. În urmă recensămîntului din 1881 în provincia Connacht, protestanții catolici reprezentau 4,3 % din populație, față de 95,3 % catolici, în timp ce în Ulster protestanții se aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
vedere financiar, si unionismul britanic, tendința întruchipata de Partidul Conservator și de liberalii unioniști. Fieful unioniștilor a fost Ulsterul. În urmă recensămîntului din 1881 în provincia Connacht, protestanții catolici reprezentau 4,3 % din populație, față de 95,3 % catolici, în timp ce în Ulster protestanții se aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
fost Ulsterul. În urmă recensămîntului din 1881 în provincia Connacht, protestanții catolici reprezentau 4,3 % din populație, față de 95,3 % catolici, în timp ce în Ulster protestanții se aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui război în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
aflau la egalitate cu catolicii din punct de vedere demografic. Puternică lor implantare în Ulster a constituit principalul avantaj în lupta împotriva autonomiei. Chiar și înaintea primului proiect al legii autonomiei din 1886, existau temeri privind izbucnirea unui război în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
în Ulster. A fost formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
formată o Uniune Patriotică și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite au sărbătorit evenimentul pe
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și Loialista, care a cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite au sărbătorit evenimentul pe străzile Belfastului. În ajunul
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cerut arme pentru a apăra uniunea. Guvernul englez avea rapoarte despre instrucții militare mai mult sau mai putin legale. Lordul Randolph Churchill, tatăl lui Winston Churchill, declară că "Ulsterul va lupta și Ulsterul va avea dreptate" (Ulster Will Fight and Ulster Will Be Right), cuvinte care au devenit motto-ul mișcării unioniste protestante pînă tîrziu în secolul al XX-lea. Atunci cînd primul proiect a fost respins, mulțimi fericite au sărbătorit evenimentul pe străzile Belfastului. În ajunul dezbaterii celui de-al
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
a fi modernizarea culturii gaelice tradiționale. În anul 1893 a luat ființă cea mai importantă asociație culturală irlandeză: Liga Gaelica (Conradh na Gaelige), inițiativa aparținînd poetului Douglas Hyde, fiul unui pastor protestant din Connaght, si istoricului Eoin MacNeill, originar din Ulster, de confesiune catolică. Liga Gaelica s-a declarat a fi o asociație apolitica al carei principal obiectiv era lupta împotriva unei anglicizări complete. Mișcarea s-a dezvoltat mai ales începînd cu anul 1898, fiind impulsionata de un tînăr student la
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
soluția pentru obținerea independenței de către Irlanda. El a preferat să teoretizeze rezistență pasivă și boicotul economic, fiind în favoarea unui protecționism economic care ar fi permis Irlandei sudice și agrare o dezvoltare industrială accentuată. Această idee era profund dezagreabila unioniștilor din Ulster, a căror prosperitate industrială depindea de politică de liber comerț, practicată de Londra în cadrul Imperiului. Griffith și-a exprimat opiniile politice prin intermediul ziarului The United Irishman 17 pe care l-a înființat la 4 martie 1899, si mai apoi în
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
și ultimul obstacol din calea adoptării mult visatei legi a autonomiei Irlandei. Dacă Partidul Autonomist Irlandez s-a bucurat și a așteptat încrezător rezolvarea principalei sale revendicări, nu același lucru îl făceau unioniștii, aparent înfrînți. Acest curent politic predominant în Ulster a început să se organizeze pentru a contracara o inevitabilă revenire la putere a liberalilor încă din martie 1905, cînd s-a constituit un Consiliul al Unioniștilor din Ulster 30 menit să coordoneze acțiunile politice anticatolice. Această organizație reunea asociații
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
lucru îl făceau unioniștii, aparent înfrînți. Acest curent politic predominant în Ulster a început să se organizeze pentru a contracara o inevitabilă revenire la putere a liberalilor încă din martie 1905, cînd s-a constituit un Consiliul al Unioniștilor din Ulster 30 menit să coordoneze acțiunile politice anticatolice. Această organizație reunea asociații unioniste locale, reprezentanți ai puternicului Ordin de Orania,31 parlamentari unioniști atît din Camera Comunelor, cît și din Camera Lorzilor. Consiliul Unionist era condus de un comitet director care
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Camera Comunelor, cît și din Camera Lorzilor. Consiliul Unionist era condus de un comitet director care reunea nu numai oameni politici, ci și oameni de afaceri și mari industriași. Acest comitet director a fost însărcinat să dirijeze campania unionista din Ulster. Puternicul sentiment de coeziune dintre diversele categorii sociale din rîndul comunității protestante a constituit un factor foarte important în obținerea unor succese politice însemnate. În fruntea Consiliului Unionist s-a impus avocatul Edward Carson, adjunct al Procurorului General în timpul guvernării
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]