280 matches
-
de unde nu aveai să te mai întorci. Eu am rămas s- aștept această clipă ce mi-a amintit de tine, de anii noștri blânzi când tu săreai ferestra spre a veni la mine, când eu mă împiedicam de gardul cu uluci dintr-o hârtie creponată și toată noaptea te așteptam la poartă știind că vii dar nu știam că nu rămâi spre a fi povestea în care un băiat și o fată s-au tot iubit până când soarta i-a despărțit
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȚURȚURUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ȚURȚURUL Când vin zorii tăvălug Și se face dimineață, La ulucă-n colț de casă, Vezi cioplit cu meșteșug Pandantiv lucrat în gheață, În ținută grațioasă. Atârnat acolo, sus, Ca un vis uitat de lună, Vede razele de soare Și e fericit, nespus, Cum pe trupu-i se adună Colorând mărgăritare. Transparent
ŢURŢURUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359702_a_361031]
-
tizului meu de care eram mândru. Am ajuns după consumarea bătăliei propriu zise și era atâta lume, mai ceva ca la un iarmaroc unde s-ar fi dat toate pe degeaba. M-am oprit la poartă, m-am zgâit printre uluci, toți comentau în fel și chip desfășurarea ostilitășilor: Auu săracul, să știi că nu mai scapă! Cum a încasat-o fă' lele așa d rău? Da' el n-a apucat să facă nimic bre, soro? Ooh, de l-ai fi
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
peste trupul ei plin de moliciuni și blestemîndu-se pentru încăpățînarea cu care refuzase să-i repare gardul, de parcă ar fi trebuit să-i dreagă onoarea pe care i-o terfelise porcul lui cînd își vîrîse rîtul de neam prost printre ulucile alea putrezite, bată-le să le bată! Dar în el fierbea sîngele gladiatorilor hrăniți cu ciorbe pregătite din sînge de taur și mirodenii orientale, ca să-și sfîșie partenerul de luptă în arena morții, fără teamă și fără milă, în ovațiile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ERAM PASĂRE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe timpuri, eu eram pasăre și toamnele erau mai lungi, fire de păianjen albeau garduri și îmbătrânitele uluci. Poteca de troscot verde era o frânghie ce nu se mai vede, o aducea pe mama din zbor, iar cuibul nu era niciodată gol. Acum toamna îmi e subțire și un păianjen îmi dă ocol, dacă nu sunt pasăre, de ce
ERAM PASĂRE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340419_a_341748]
-
operatori, redactori și chiar șoferi ai unei televiziuni ca să le dau dovezi care ar fi trebuit să ajungă la poliție (2 aparate foto din Colectiv). Reporteri de la alte televiziuni puși pe paparazz-eală mai că au fost alergați prin sat cu uluca de către rudele morților din Colectiv. Am lucrat în TV și știu ce înseamnă să cerșești o lacrimă, știu justificările și scuzele tămăduitoare ale șefilor de departamente când vor să-și asume jurnalul de pe primul loc. Se cred niște arhitecți ai
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” () [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
trebuie mai întâi să-i ai, că bugetul nu e un sac fără fund, dincolo de toate aceste detalii, e rău să-i vinzi poporului iluzia că există o masă gratuită pe lumea asta. E rău să-l ții captiv în ulucile gardului și să-i arunci din când în când câte un os de la masa boierilor. E rău să-l ții dependent de un sistem de gândire în care așteaptă permanent „să i se dea” ceva, „să i se facă” ceva
Ia de la Dragnea () [Corola-blog/BlogPost/339004_a_340333]
-
între maluri de iarbă, si am dat de două case. Una, locuită. Altă, nelocuita. Vecinul ne-a spus că grădină și casa de alături sunt de vânzare. Casă era acoperită cu stuf, trebuia reparata, pe ici, pe colo, lipseau cărămizi. Uluci de gard erau împrăștiate în jurul casei. Am cumpărat-o pe mai nimic. Că mai mult nu aveam. Omul a fost mulțumit. Deși nu era el proprietarul.Casa nu mai avea proprietar. Și noi am plecat mulțumiți, că avem o locuință
Liviu-Florian Jianu: Solemna ebrietate () [Corola-blog/BlogPost/339460_a_340789]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > UN MOTIV PENTRU RECURS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trece ziua, nici o veste! În cutia de la poartă Crește doar urzica moartă, Și decât uluca, peste Mi se face dor adică De la cunoscuți, un semn Un imbold sau un îndemn Să primesc un as de pică; Și pun totul în balanță Că trăiesc de bunăvoie Precum Robinson Crusoe Nesupus la vreo instanță Dă-mi iubito
UN MOTIV PENTRU RECURS de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341781_a_343110]
-
teamă Ultima pleacă din ram; Fără să facă tam-tam Vântu-n veșnicii o cheamă. Cârd de rațe trec în stoluri Spre o zare cenușie, Să ierneze în atoluri Viața-mi devine pustie. Mă înveselesc trei vrăbii Sus pe-un colt de la ulucă, Norii par pe cer corăbii Ce vor iarna să ne-aducă. Referință Bibliografică: Toamna / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate
TOAMNA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341783_a_343112]
-
vaiete și plânsete, versurile păreau mai dramatice, era o rugă a iertării pentru cei care vorbeau o altă limbă decât a lor. Un glas din înăuntru cu ultimile puteri a strigat: «Iartă-i Doamne! Că nu știu ce fac!». Ilie, ascuns după ulucile gardului de lângă grajduri, tremurând și închinându-se, își zise în gând: «Asta este vocea boierului nostru». Rușii au aruncat pe fiecare fereastră grenade în interior conacului. Exploziile, una după alta, au incendiat clădirea, care ardea ca o torță. Toată valea
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
iar când eram frânți de oboseală o auzeam pe măicuța ta care ne striga: „Spălarea, copii!... Hai la masă! Gata!... Cred că vă ajunge pentru ziua de azi?” M-am oprit pentru câteva minute și am privit peste gardul de ulucă plecat spre interiorul curții. Știi... eram în trecere (mă adusese un localnic cu Pobeda și mă lăsae la monument), iar cum n-avem prea multă cale de bătut până la unchiul Bocănici, fratele mamei, la care am crescut când eram mic
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
magarețî, trăzniv-ar să vă traznească de spurcaciuni! Atât am fost de disperat, că am întors măgăreața în picioare dintr-o singură smucitură și-am reușit să sar gardul înainte să iau o bâtă în cap: parul s-a izbit de ulucă și s-a frânt, cu un zgomot sec. Noroc c-am fugit; rămasă cu ciotul în mână, bătrâna l-a azvârlit spre mine și m-a lovit cu forță atenuată abia în călcâi. Ce să zic, am scăpat mai ieftin
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
lăsa doar urme. De văpăi să dispară și-al vieții drum să curme. Prin arșița cumplită, femei cu negre straie chemau ploaia dorită în ritual de ploaie. Pe noi, copiii de-atunci, într-un grup ne adunau la fântâna cu uluci și ritual ne-nvățau. Chip de om din lut făceam și-l plimbam ca pe trofeu. După ploaie-l trimiteam pân' la bunul Dumnezeu. Cu credință ne rugam, precum făceau strămoșii. Flori în jur îi așezam, pe coji de ouă
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
al lor vis . Se gârbovesc pereți a rugăciune : Bogată țară , unde i- ai trimis ? I- adună sărbătorile creștine - Crăciun și Paste . Ce frumos e- n sat ! " Dar pleacă repede - napoi , la muncă ... Frumoasă țară , de ce i -ai lăsat ? Au putrezit ulucile din garduri Și - un glas de câine lătra răgușit . S - a stins în vatra și- ultimul tăciune . Unde -s copiii , sat îmbătrânit ? Sunt poate , azi , mai trist că niciodată , Dar n- am de gând să plec de-aici , din sat
PĂSĂRI CĂLĂTOARE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344215_a_345544]
-
noapte albă, rătăcită, pe furiș, în zăvoiul gândului. * Emoția crucii surâde în trupul Evei ca o oglindă despuiată de lutul lui Iisus. * Florile au scheletul alb. Și peste el un adaos de vis căzut din pleoapa ierbii. * Ploaia cade printre ulucile grădinii ghemuită într-un sfert de lună. * Cu fiecare copac mort frunza e mai singură, ca o fotografie dezlipită din albumul toamnei. * Stăm amândoi în noaptea cu inima goală. Numai anticarul ne citește buzele. * Florile se uită la foșnetul păsărilor
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Crește iarbă, cresc copacii Urca iedera pe poarta Urca roșia pe-aracii Puși de tine mai ieri, tata! Crește iarbă, cresc copiii Crește dorul vălătuci Urcă-n marginea câmpiei Și se-agață prin uluci Crește iarbă, crește frică, Urcă-n noi fără oprire Că nu mai păstrăm nimica Sub a timpului zidire Crescui eu, crescu și iarbă Urca până’n cer la tine Îți aud și-acuma vorba Ce-mi șoptea numai de bine
RADACINI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377374_a_378703]
-
caldă, de îi zic ei Dunăre, nu e nici un fel de baltă, chiar de-i apa tulbure, este apă volburoasă care vine ... de departe nu este o baltă simplă cum afirmă toți în carte! Te mai vor și cocoțat, pe uluci sau pe butoi, tot așa, măi melg bleguț, te papă cu usturoi! Mere dulci, să fim serioși, chiar poți să mănânci tu mere ionatane etalate, ca la carte, în panere ? Stai bleguțule la umbră, ronțăie frunze și iarbă și-au
ALTĂ GRIJĂ AM ACUM de DORA PASCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378396_a_379725]
-
tăciune și vântul Se luptă ca doi nebuni dezbrăcați. Eu i-am lăsat să-și spună cuvântul; Sper când mă-ntorc să-i găsesc împăcați! Afară m-așteaptă câțiva butuci Răsturnați peste prispă grămadă... Gândesc și mă uit tăcut prin uluci: Ce pustiu s-a facut prin ogradă! Parcă aud gălăgie pe drum! Către poartă se-ndreaptă privirea; Aș vrea să ies și să-i văd chiar acum Pe acei ce îi chem cu simțirea! Că zile și nopți, și ani
CA O ZI DE BRUMAR! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380040_a_381369]
-
groase aidoma Babei Dochia, păstrând numai ilicul. Potolisem oarele, caprele, spărsesem lemne, cum se-ntâmplă la o casă de văduvă... Și toate îmi păruseră mai la-ndemână cu tine și cu soarele alături, nu altceva! Zărisem pe la amiază cum printre ulucile rare ale gardului privea spre mine un câine voinic, lățos. Din căutătura-i înțelesesem c-ar fi de pripas... Îl chemai ca pe-un cunoscut ținând în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
cozii. Asta mă făcu să cred că era lipsit de mult de prietenia omului, căci nu mai știa semnele... Apoi, înșfăcând turtoiul, își deschise tot singur portița cu laba. Se-apucă să mănânce abia când fu în uliță, lipit de uluci, de parcă acolo îi era locul dintotdeauna. Îl lăsasem în pace, uitându-l pe clipă și întorcându-mă la ale mele. Tu, ca flăcăiaș ce te aflai, țupăiai încolo și-ncoace pe-alături, făcându-te că m-ajuți. Îți plăcea-n
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
deja acolo numărând anii jumătate tu jumătate eu timpul nu se împarte la doi nici iubirea viermele invidiei mușcase mărul cunoașterii cineva agățase o pânză neagră în gard semn că Dumnezeu adormise nimeni nu părea că ascultă vântul trecea prin ulucile albite spre suflete pustii aprinsesem focul doi greierii îmi cântau în ureche jumatate ieri jumătate azi nu există cale de mijloc tu cu arătatorul întins acuzator niciodată n-ai știut ce vrei în colțul celălalt al camerei uitarea își torcea
NOSTALGIILE CUVINTELOR (32) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379595_a_380924]
-
O altă influență în educația creștină, care a trăit ca o invocare în el, a avut evlavioasa bunică: Bunica își stabilea relațiile cu Dumnezeu tot așa de simplu cum le stabilea cu vecinii de care o despărțea un gard de uluci rare, albe. Habar n-avea ea de dogme, de legi și de alte abstracțiuni! Ea își lega sufletul de ceruri prin fapte mici,concrete, cotidiene. Și mereu se simțea ca și cum ar fi fost în fața lui Dumnezeu. Al treilea pedagog i-
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
s-a practicat o societate căreia nu i se citise nici macar conținutul doctrinal. Nu știu dacă mulți făceau diferența între comună primitivă, sclavagism și feudalism. Cu siguranta totuși delimitau bine de tot capitalismul la care se uitau de dupa gard, prin ulucile scorojite, cu jind de capră bolnavă pentru vecinul cel ajuns. În rest comună primitivă cu iz de feudalism socialist. Lasă că a venit și capitalismul care s-a transformat în sclavagism atipic. La conducere tot comună primitivă, cel cu părul
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381448_a_382777]
-
smerit să-și primească porția de mâncare, se repede înrăit la gardul de la drum, lătrând iritat de un adversar apărut incognito. Larma era mare. De-a lungul gardului, Leu lătra îndârjit la un câine care făcea la fel de cealaltă parte a ulucii. Fugeau când la Deal și când la Vale, căutând o hudă inexistentă, prin care să iasă la luptă. Nu i se păruse! Cineva bătea discret în poarta mică de intrare. Cu greutate, din cauza rănii căpătate, se ridică de la masă și
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]