27,233 matches
-
al înstrăinării de mase. Și cum se întâmplă cu femeile cuminți care regretă la bătrânețe modul în care și-au irosit tinerețile, să ne facem un sever examen de conștiință. Acum, când mâna e prea slabă ca să mai ducă la umăr kalașnikovul, ochiul prea obosit ca să mai țintească victima ce tocmai iese la aer curat - din care va mai inspira o singură pală. Cetățiani-pompiari, pompiari-cetățiani preconiza rosetistul personaj caragialian. Scriitori - teroriști, teroriști - scriitori vom zice noi, supunându-ne verdictului. Cu adaosul
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
nu-i răspund, o sărut dintr-odată.// Acum e îngândurată, privește în pământ mereu,/ cu un zâmbet pe chip despre care a uitat; eu/ mă gândesc că nici nu știe cât e de frumoasă// cum își sprijină tâmpla calm de/ umărul meu, cu buzele ei atât de calde;/ și nu mai vreau să ajungem acasă”. (Bogdan Arizancu, Sibiu)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13580_a_14905]
-
scărpinat în buzunar, în autobuze, de diverși cetățeni cu chipuri prietenoase. O domnișoară relativ arătoasă și cu aer sfielnic, îmi trimetea ocheade în înghesuiala transpirată a autobuzului 368 în timp ce îmi pipăia unul dintre buzunarele genții pe care o aveam pe umăr. Iar cînd mi-am coborît privirea, ca să nu fiu înțeles greșit, și i-am văzut brațul intrat pînă la cot în geanta mea, răscolind degeaba, m-am uitat din nou la ea. A început să rîdă, aproape neauzit, era un
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
el. “Ea seamănă întru totul cu caravanele obișnuite, călătorii ei sînt aidoma tuturor călătorilor, și tocmai din acest motiv atîția oameni se lasă înșelați și vrăjiți”. La auzul istorisirii făcute de conducătorul caravanei noastre, unii dintre ai noștri dădeau din umeri, alții păreau speriați și se uitau mereu în zare pentru a verifica dacă se vede la orizont vreo caravană suspectă. Fac parte, bineînțeles, dintre cei care n-au crezut o iotă din basmele astea; dovada e că de trei zile
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
soluția: un viteaz ostaș român e gata să-și dea viața pentru onoare, patrie și pisic. Se urcă în copac viteșește ( repet) urmărit de cameraman, și toată suflarea ( tăiată) a celor prezenți. Prinde pisicul, coboară și, cu el pe-un umăr raportează cu mândrie și patriotism că misiunea a fost îndeplinită. Bineînțeles, este întrebat de reporteriță ce sentimente l-au încercat când a pus mâna pe pisic. La televizorul meu cu sonor cam răgușit, s-a auzit vocea soldatului parcă spunând
Oscar pentru un pisic by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13674_a_14999]
-
în pârâu. Facem baie în pârâu și pe urmă ne culcăm să ne odihnim pe iarbă, a spus bărbatul, cu ochii tot ațintiți pe șosea. Și atunci ea, însetată, și-a imaginat că simte apa limpede și rece învăluindu-i umerii și și-a mai imaginat și iarba pe care aveau să se întindă amândoi, unul lângă altul, la umbra frunzișului și a fructelor. Acolo se vor opri. Acolo vor avea timp să-și aștearnă privirile peste lucruri. Acolo vor avea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
și li s-a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au bătut din nou, tare, rar, clar, fără grabă. Bătăile lor se deslușeau bine. N-a răspuns nimeni. Atunci bărbatul a împins cu umărul și a forțat ușa. Dar casa era goală ( ...) Nu era nimeni în bucătărie. Nu era nimeni în odăi. Nu era nimeni în spatele casei, unde se uscau rufele, întinse pe sârmă, fâlfâind în briză. În cuptor cenușa încă mai era caldă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar nici o voce nu i-a răspuns, iar în tăcerea vastă, limpede și sonoră se auzea doar rostogolirea pietrelor. Era singură, învăluită în spaimă, agățată de pământ
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
general, are o natură îngerească, atunci când reușește, prin cultură și experiență, să atingă înălțimile. Einstein, Newton, Galilei, aceștia sunt arhanghelii: campionii cunoașterii. Îmi spun unii, câteodată, că romanele mele ar fi, parcă, scrise de altcineva. Sigur că sunt! Pentru că pe umărul meu drept stă îngerul care mă îndrumă. - Dar ce ne facem cu aceia care ascultă de îngerul întunecat, de pe umărul stâng? - Aceia nu rămân în literatură, sunt uitați repede. Cei care au, însă, asistența transcendentală după ei, rămân. Pentru asta
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
campionii cunoașterii. Îmi spun unii, câteodată, că romanele mele ar fi, parcă, scrise de altcineva. Sigur că sunt! Pentru că pe umărul meu drept stă îngerul care mă îndrumă. - Dar ce ne facem cu aceia care ascultă de îngerul întunecat, de pe umărul stâng? - Aceia nu rămân în literatură, sunt uitați repede. Cei care au, însă, asistența transcendentală după ei, rămân. Pentru asta nu trebuie neapărat să fii erou, să duci steagul la revoluție, nu trebuie să fii moral. În literatură e o
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
și cazul acestui, să-i zicem, volum în care greșelile, nu neapărat de redactare, abundă supărător. Dacă autorul nu cunoaște pluralul unor cuvinte, conjugarea etc., cineva ar fi trebuit să corecteze, mai mult sau mai puțin tacit, formele stâlcite precum: umere, pe acolo unde, noi tacem, nedejghiocate, acoperișe, monastire, a miia oară, ghiară ș.a. Recomand autorului, înainte de orice, lucrul cu dicționarul. Paul Doru Chinezu are câteva cărți publicate la activ și, după cum e obiceiul, este de câțiva ani membru al Uniunii
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
lor, la Brejnev, la Hrușciov, la Boris Elțîn, la Gorbaciov, chiar și la prichindelul de Putin?... Mă uitasem, ei și? Uită-te mai bine la fețele lor îmi ordonase. Că dacă văz pe ele ceva? Ce să văd? ridicam din umeri. Mă făcuse, culmea, bleg; un bleg că nu vedea ce-ar fi dorit el să vadă. Uf în cele din urmă, explodă: Nu vezi, domnule, că nici unul nu mai are mustăți? Asta era. Greșeala lor capitală. Nici unul din ei nu
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13847_a_15172]
-
ajunși pe mal, îl apuc brusc pe Alcoriza de un braț și arăt pe celălalt mal o pasăre superbă pe o creangă. E un vultur Luis țntește și trage. Pasărea cade în bălării. Luis traversează fluviul, intră în apă până la umeri, dă la o parte crengile și descoperă o pasăre împăiată. De o gheară atârnă o etichetă cu prețul și cu numele magazinului de unde o cumpărasem. Altă dată Alcoriza și cu mine cinăm într-un local din San José. O femeie
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
un scenariu cinematografic (Blestemul saltimbancului) tragedia prințului Hamlet nu altundeva, ci la Câmpul cu Brazi. Pe fundalul unui sediu P.M.R. vom revedea - cei vârstnici - portretele lui Gheorghiu-Dej, ale Anei Pauker, Gh. Vasilichi, Vasile Luca. (Cei tineri să nu ridice din umeri. Votarea de pensii pentru torționari - antifasciști nu-i așa? - e tocmai în curs, la Parlament, dacă nu ne înșelăm. Dar chiar dacă ne înșelăm, nu e chiar de tot!) De la Charlottenlund la Câmpul cu Brazi, din casa memorială a scriitoarei Karen
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
asuma singur un "destin" tare, ci transferă mai degrabă responsabilitățile asupra seamănului său, care poate fi și femeia iubită, cu aceeași nesiguranță: "îți spun toate astea ca să înțelegi/ că fug din ale mele în ale tale/ că pun totul pe umerii tăi/ acum știi acum ești acum fă ce știi". Nemnificativă e și replica, antiretorică, pe care aceste versuri o dau la ceea ce s-a numit "cântecul" și "muzica" poeziei, reduse aici la aceleași dimensiuni mai modeste, strict asociate făpturii rostitoare
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
e plină de poftă sau de tandrețe sau de amândouă animalul e cel care știe cum simte mâna fibrele de adevăr cum simt buzele fibrele de adevăr cum simte mirosul înalt de mirodenii al sexului Spre seară te mușc de umăr de poftă din iubire și din plăcere Traducere de Gabriela Melinescu
Eva Ström by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13913_a_15238]
-
Vadim Tudor. Ca admirator necondiționat al mareșalului, dl Chelaru ar fi putut găsi o ieșire onorabilă din această situație. Retragerea din politică de dragul lui Antonescu și pentru binele României, nu soluția de a aclama votul americanilor, ca și cum ar fi pus umărul pentru obținerea acestui vot. Toți foștii securiști care și azi i-ar mînca fripți pe americanii care vin să ne învețe cu ce se mănîncă economia de piață și, dacă ar avea puterea de odinioară, i-ar arăta ei ambasadorului
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
mariajului cu italianul Giovanni. O figură constantă a jurnalului Soranei Gurian e Ana Pauker, subiect de glume sinistre, dar și al unui portret în linii sigure: "Femeia asta voinică, masivă, aducînd a jandarm, dreaptă, trufașă, îmbrăcată în catifea neagră, pe umeri cu o somptuoasă capă de hermină... iradia o forță singulară, pasionată, sălbatică."; nu e singura persoană publică care-și face intrarea în Ochiurile rețelei: numit în post "în virtutea convingerilor lui marxiste", "Iustinian Marina, deocheat, șmecher, bețiv și atavic hoț de
"Jurnalul meu din România" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13923_a_15248]
-
o recunoscusem. Mă străduiam să văd, să înțeleg ce face ea acolo. Purta în mână o batistă albă. Urmărindu-i privirile, am zărit un vânător care trecea, cu o pălărie verde în cap, cu tolba la șold și pușca la umăr, pe cărarea din fața morii. Se îndrepta spre pădurea neagră. Aici erați, binențeles, in der Kinderstube" - ne surprindea o voce metalică, ce adăuga pe un ton batjocoritor: "Nici nu puteați fi în altă parte". În halatul său alb, Herr Doktor Ambrosius
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
iată ce îmi era dat să văd la un moment dat, în timp ce alămurile și arcușurile se întreceau în invocarea Vânătorului negru, a Diavolului. Vedeam ridicându-se trei dintre muzicanții grupați în fața noastră pe estradă și părăsind orchestra cu instrumentele pe umăr. Urmărindu-i, îi zăream îndepărtându-se tiptil de ceilalți orchestranți care continuau să cânte, furișându-se prin întunecimile parcului și, dintr-odată, înălțându-se în aer, luându-și zborul, deasupra tufișurilor, ba chiar și a ulmilor, a apelor bazinului ce
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
în cabinet, când am auzit vocea Sibylei, pe care n-o vedeam, răspunzându-mi liniștită, parcă nițel ostenită: "Ba da, Nikolaus, m-ai văzut bine. Eu eram". Tot ea a fost cea care m-a condus, trecându-și brațul pe după umerii mei, ca pe un orb, în odaia ei de altădată. M-a culcat în patul pe care îmi înșirase comorile ei din copilărie și l-a întins alături de mine, cu capul pe pernă, acoperit ca și mine cu cuvertura ușoară
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Uvertura, și aria Agathei, singură în fața nopții întunecate, și coborârea înfricoșătoare prin Cheile Lupului. Tremuram de nerăbdare să văd iar zborul tainic al muzicanților prin văzduhul deasupra parcului și al apei. Și, iată, cei trei cu instrumentele lor lucitoare pe umeri ridicându-se tiptil din orchestră, furișându-se printre tufișuri, pe sub ulmi...Dar când să se înalțe în aer, au dispărut, nu-i mai vedeam. În zadar mă holbam să-i descopăr undeva deasupra bazinului, a brazilor. Pe unde s-au
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Eram pe punctul de a mă lăsa cucerită de ideea frumuseții lumii în diversitatea ei de lucruri și meserii când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și dureroasă în fața ochilor, situația. Fusese magic "vântul cel negru" între tristețile de marcă ale unei nopți de revelion, dar și el s-a risipit pe dată, ca și prezența "martorului blând la nunta Apelor
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]
-
bunici în stomacul nepoților, într-o sacră circularitate. Toate acestea s-au pierdut, desigur, și iată-ne, în primul deceniu al primului secol al celui de al treilea mileniu ( sună rotund, parcă am mai auzit) cu patru bravi bătrâni pe umeri de salariat și cu un plăpând fond de pensie, care mai și dispare scurt, precum cursurile de apă, în peșteri. Ă ne gândim numai ce ușurare bugetară am resimți când ar rămâne doar trei, nu zic doi sau doar un
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]