122 matches
-
români, cu rare excepții [...] - observă G. Călinescu, referindu-se mai ales la grupul din jurul Vieții Românești -, sunt xenofobi și antisemiți În măsura În care se pune problema socială a existenței neamului, invadat și apăsat de prea mult element alogen, și În același timp umanitariști, mai bine zis Înțelegători pentru străin luat ca individ. Astfel, Sadoveanu Înfățișează pe român ca victimă a evreului [generic], din punct de vedere economic, dar pe evreul luat În sine (cazul Haia Sanis), ca om, Îl privește cu obiectivitate și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Moldova, spunându-i că personal văzuse la Iași locuințe care serveau ca azil pentru „vagabonzi” și unde erau Îngrămădite câte 12-15 persoane Într-o singură Încăpere; apreciind că „era un spectacol demn de a fi pus sub ochii ziariștilor umanitariști, care făceau să răsune În presa străină declarații Împotriva Guvernului”. Situația precară a evreilor era cunoscută și de cancelarul Consulatului francez din Iași, Castaing, care constata că evreii nu au nici un mijloc vizibil de existență și de care ar fi
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
interesantă, pe nedrept uitată. Era un mare devorator de cărți, și ale sale Meditații în proză și versuri din 1835 îndreptățesc să se creadă că citise Les paroles d'un croyant ale lui Lamennais, apărute în 1833. El e un umanitarist, cam exaltat, cum erau de altfel toți pe atunci, înduioșîndu-se pentru văduva săracă, cerșetor, orb, muncitor, salahor, clăcaș, osândit la ocnă, fără a fi însă comunist, cum pretindea Eliade, care îl poreclise Sarsailă. Boliac izbutește în evocarea feericului arhitectonic, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu felurite calități minore, nu fără obișnuitele însușiri, basmul în total formând un excelent spectacol, zgomotos și feeric. În Prometeu, V. Eftimiu a voit să înfăptuiască sobrietatea și echilibrul teatrului clasic,rămînînd totuși în limitele dramei ideologice. Prometeu e un umanitarist care se sacrifică pentru o omenire ingrată în care totuși crede. Către sfârșitul tragediei el se și confundă cu Isus. Tocmai această analogie de succesiune între mitologia păgână și cea creștină alcătuiește miezul valabil al piesei. Întors la basm, dramaturgul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
, publicație apărută la București, lunar, din noiembrie 1927 până în august 1928, cu subtitlul „Revistă de cultură de direcție umanitaristă”. Directori: Ion Pas și Eugen Relgis. Propunându-și să susțină un program internaționalist, Eugen Relgis precizează în articolul de deschidere, Europa cea tânără: „Voim să fim europeni pentru că aceasta e menirea noastră [...]. Voim să fim buni europeni - prin muncă, prin
CUGETUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286559_a_287888]
-
SF În anul 2027. Literatura străină e prezentă prin traduceri din Upton Sinclair, Henri Barbusse, Moise Nadir, Maxim Gorki. Ultimul număr (8-9/1928), după ce aduce un omagiu la un veac de la nașterea lui Tolstoi, depune o garanție clară pentru atitudinea umanitaristă a revistei, mișcare în care Eugen Relgis a avut o contribuție binecunoscută: este comentat Congresul pacifist de la Sonntagsberg (Austria). V.T.
CUGETUL LIBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286559_a_287888]
-
târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, pp. 462-466. 11 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul IV. Adăogiri și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, p. 462-466. 47 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul IV. Adăogiri și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de putere induc oare asumarea unor stări de spirit și reacții postcoloniale? 124 Prin raportare la puterile imperiale europene moderne, nu putem vorbi despre un imperialism real, concret, în această zonă (ci, unul mult mai subtil, justificat printr-o retorică umanitaristă și democrată), care construiește sau deconstruiește identități și frontiere, amin-tind mereu de existența centrelor de decizie incontestabile. România, la fel ca celelalte țări ale fostului bloc comunist, poate fi descrisă în termenii condiției de frontieră și post-colonialismului. Într-o Europă
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
1912 student la Viena, metropolă în cafenelele căreia se putea întîlni cu Freud, Troțki, Stefan Zweig, Karl Kraus, Oskar Kokoschka, Egon Erwin Kisch, Franz Wedekind ș.a... O rădăcină mai îndepărtată a poeziei lui Aron Cotruș se află în discursul umanitarist al lui Walt Whitman și în citadinismul energetic al lui Emile Verhaeren, bardul american beneficiind de admirația lui Ion Vinea, care afirma că poezia contemporană derivă din creația acestuia (în articolul: O nouă școală: simultaneismul, publicat în 1915, în Facla
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
(; n. 10 octombrie 1861 - d. 13 mai 1930) a fost un explorator, om de știință, diplomat, umanitarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace. Campion la schi și la patinaj în tinerețe, a condus echipa care a efectuat prima traversare a Groenlandei prin interior în 1888, și a devenit celebru pe plan internațional după ce a ajuns la
Fridtjof Nansen () [Corola-website/Science/300842_a_302171]
-
Raoul Gustaf Wallenberg (n. 4 august 1912 - d. 17 iulie 1947?) a fost un arhitect, om de afaceri, diplomat și umanitarist suedez. Este renumit pentru eforturile sale reușite de a salva între câteva zeci de mii și o sută de mii de evrei din Ungaria ocupată de naziști în timpul Holocaustului, de fasciștii maghiari și de naziști în ultimele etape ale celui
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
al Aliaților. Aceasta pare să adauge credibilitate și potențialei explicații că asocierea sa cu serviciile americane de informații au dus la urmărirea sa de către autoritățile sovietice în ianuarie 1945 (deși la acea vreme URSS și SUA erau aliați). Alți câțiva umanitariști care ajutaseră refugiații în al Doilea Război Mondial au dispărut în spatele Cortinei de Fier în perioada 1949-1950, câțiva ani după dispariția lui Wallenberg. Legăturile cu OSS ar putea să fi fost de interes pentru sovietici, dar nu constituie o explicație
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
dispariția lui Wallenberg. Legăturile cu OSS ar putea să fi fost de interes pentru sovietici, dar nu constituie o explicație deplină, deoarece unii dintre cei reținuți, cum ar fi Hermann Field și Herta Field, nu lucraseră pentru OSS. Toți acești umanitariști, ca și Wallenberg, interacționaseră însă cu un număr mare de refugiați socialiști și antifasciști în timpul războiului, iar această experiență a fost utilizată în politica facționalistă și în procesele politice ale regimului Stalin. În 2009, reporterul a scris un articol în
Raoul Wallenberg () [Corola-website/Science/307560_a_308889]
-
are o temă alegorică și exprimă mai mult un simț moral decât o imagine critică a realității. "Caritatea" dezvăluie privitorului sentimentele profunde ale pictorului, care, sensibil la necazurile oamenilor s-a agățat în acel moment de o înfățișare cu tentă umanitaristă. Stilul practicat a fost unul care duce spre decorativismul picturii murale. Modul de abordare arată calități personale de netăgăduit, calități care nu mai apar atât de pregnant în alte picturi executate înaintea perioadei sale de studii din străinătate. Așa sunt
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Quisling a plecat din Norvegia și a devenit ofițer de informații la delegația norvegiană de la Helsinki, post ce combina politica cu diplomația. În toamna lui 1921, Quisling a plecat din nou din Norvegia, de această dată la cererea exploratorului și umanitaristului Fridtjof Nansen, iar în ianuarie 1922 a sosit în capitala ucraineană Harkov pentru a contribui la efortul umanitar întreprins acolo sub egida Ligii Națiunilor. Evidențiind enorm de slaba gestionare a zonei și numărul de morți de circa zece mii pe zi
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
a identificat adesea grupurile de oameni prin rasa lor, naționalitate sau religie, ea spune că nu rasa sau religia în sine sunt cheia, ci evoluția conștiinței ce transcende aceste etichete. În scrierile ei despre rase, ea se focalizează pe conceptul umanitarist al unității și afirmă că sursa problemelor umane este spiritul de separație, ce determină indivizii și grupurile să se plaseze ele însele aparte de restul umanității. (Bailey, p. 375) Ross descrie învățăturile lui Bailey ca punând accent pe "unitatea ce
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
și interese." În 1947, în enumerarea, cauzelor conflictului mondial, ea a citat lupta pentru petrol și lupta pentru Palestina, “[...] o luptă lacomă care n-are nicio dragoste pentru Palestina în spatele ei, fiind guvernată de interese financiare și nu de spiritul umanitarist pe care îl pretind sioniștii [...]. Bailey a predat o formă de spiritualitate universală ce transcende identificarea denumită, crezând că, " Fiecare clasă de ființe omenești este un grup de frați. Catolicii, evreii, ne-evreii, occidentalii și orientalii sunt toți fii ai
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
de urmăritori. În acest timp, Starțov încearcă să înceapă o nouă viață în orașul Semidol, unde trăiește cu activista Rita Tverețkaia. Cu toate acestea, nu-și găsește locul în noua organizare socială post-revoluționară, deoarece valorile sale morale (idealismul pacifist și umanitarist) intră în conflict cu ideologia sovietică. Întâlnindu-se întâmplător pe stradă cu markgraful von Schönau, Starțov îi procură acestuia acte de identitate false pentru a ajunge în Germania și îl însărcinează să ducă o scrisoare logodnicei sale, Marie Urbach, în
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
prietenul lui Gauvain, înclină balanța în favoarea condamnării la moarte pentru trădare. Gauvain este ghilotinat a doua zi, iar Cimourdain se împușcă chiar în același moment. Asemănările între "Anul 93" și "Orașe și ani" se referă la prietenia între un idealist umanitarist și un fanatic auster, urmărirea unui dușman al poporului provenit din clasa nobilimii de către autoritățile revoluționare, salvarea acestuia de către revoluționarul umanitarist și uciderea idealistului de către prietenul său fanatic. Spre deosebire însă de Gauvain care-l salvează pe marchizul de Lantenac
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
chiar în același moment. Asemănările între "Anul 93" și "Orașe și ani" se referă la prietenia între un idealist umanitarist și un fanatic auster, urmărirea unui dușman al poporului provenit din clasa nobilimii de către autoritățile revoluționare, salvarea acestuia de către revoluționarul umanitarist și uciderea idealistului de către prietenul său fanatic. Spre deosebire însă de Gauvain care-l salvează pe marchizul de Lantenac pentru a omagia generozitatea acestuia, Starțov îl ajută pe marchizul von Schönau mai puțin în semn de recunoștință pentru o favoare
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
în vechea cultură burgheză care se întoarce în Rusia după o perioadă de captivitate în Germania și ajunge la concluzia că fericirea individuală și sensul vieții constau numai în unirea cu masele și în lupta revoluționară. Idealismul său pacifist și umanitarist îl aduce cât de curând într-un conflict inevitabil cu ideologia comunistă ce propaga colectivismul și conformismul social și politic în dauna individualismului. Starțov se află în fața unei alegeri dificile, iar atitudinea sa șovăielnică și oscilarea constantă între dorința sinceră
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]