122 matches
-
firesc să continui cu predilecție relațiile cu instituțiile de învățământ superior. Tot firești mi se par simpatiile pentru oamenii valoroși ai României. Aici remarc pe academicianul prof. dr. Constantin Romanescu, cu care am întemeiat o prietenie bazată pe aceleași înclinații umanitariste. Selecția scrisorilor din acest capitol a avut la bază, evident, criterii sentimentale. Din liceu am avut relații excelente cu colegii mei evrei și m-am bucurat de modul cum s-au solidarizat părinții lor cu subsemnatul, în acele vremuri dificile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
peste detalii. Deci, acum ești ziarist la domiciliu. — Asta de unde ai mai... Ziaristul roșise, pălise, ruginise brusc. Nici o nenorocire, panie, nici o rușine. Există și țicneli simpatice, candide, nu doar ticăloase și abjecte. Țicneala dumitale tardivă, ca și cea inițială, e umanitaristă. Acum si simpatică, pentru că e inutilă și neplătită. Deci, dumneata scrii acum ca un corespondent al maselor... buun. Scrisori, în loc de articole. Corect? Corect. Ca polițiștii ăia latino-americani care decid să-și facă și ei bandele lor, să-i mierlească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ziua în care, la București, Ceaușescu tăia panglica de deschidere a Muzeului de Istorie a Partidului Comunist, a Mișcării Revoluționare și Democratice din România, devenit din 1990 Muzeul Țăranului Român. Acum, în fosta pușcărie funcționa o o sucursală a Băncii Umanitariste Cooperativiste Inter-Județene „Brandaburlea & Brandaburlea“, la care generalul Goncea avea o participare de optzeci și trei la sută din capital. Părintele Ioachim încă nu se întorsese. Plecase probabil pe jos. Bemweul era în curte. Cerceta limuzina, îngândurat. „Dacă ai parohie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
G. Costin (Seara, 1914) și F. Brunea (Versuri și proză, 1915). B. Fundoianu și I. Călugăru, ambii proveniți din medii hasidice bucovinene, frecventează în timpul războiului cercul lui Bogdan-Pitești. Revistele Fronda și Absolutio sînt scoase de tineri moderniști evrei cu simpatii umanitariste (E. Relgis și, respectiv, I. Ludo), Simbolul îi are printre lideri pe S. Samyro și Marcel Iancu, iar citata Versuri și proză e condusă de un „duo” alcătuit din profesorul româno-francez I.M. Rașcu și publicistul evreu Alfred Hefter-Hidalgo. În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cavaleri ai Misterului”. Cel mai semnificativ se va dovedi a fi Eugen Relgis (identificat de Noua revistă română), poet, publicist, ulterior colaborator la Rampa, Vieața nouă, Sburătorul, fondator al revistei Umanitatea, militant pacifist și autor de romane sociale cu caracter umanitarist. Ceilalți doi sînt Albert Schreiber și Carol Steinberg. Cea mai completă și mai atentă prezentare monografică a revistei îi aparține, din nou, lui Leon Baconsky; acesta subliniază predilecția tinerilor redactori pentru Rémy de Gourmont: „Eseurile și Măștile lui Rémy de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-lea), o notă salută gloria transatlantică a modernismului și a „compatriotului” Panait Istrati: „Amauta, revistă lunară de cultură peruviană, apare la Lima sub direcțiunea d-lui Jose Carlos Mariategui. Sumar extrem de variat, cu o accentuată notă de polemică politică și umanitaristă. (...) Revista (36 pagini mari) denotă un ferm curent modernist în America Latină. Dintr’un placard aflăm de gloria compatriotului nostru Panait Istrati pe malurile Rimacului: Kyra Kyralina a fost tradusă de d. Eugenio Garro”. Din nr. 67 aflăm că „Salonul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sufletul sensibil la poezie în stare de a-și îndreptăți emoțiile. Cît despre sentințele în sine ale lui Lucian Boz, ele sînt însuflețite de o generozitate necugetată și exprimate cu un verbalism delirant” (p. 914). În opinia lui Călinescu, evreii - umanitariști, antinaționaliști în principiu, dar „naționaliști pentru ei înșiși” - ar fi refractari spiritului clasic, ierarhiilor axiologice și criticismului, fiind în general adepții „înțelegerii”, „iubirii” și „trăirii”. Un stereotip oarecum în spiritul epocii... Observația privind anarhismul „esteticii” empatice a lui Boz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Almeida, sare pe o bancă și strigă, stăpânind furtuna cu formidabila lui voce: "Soldați, hai să facem revoluția! Baionetele voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trebuie restabilită cu orice preț..." Așa a vorbit șeful. Eram zguduiți de emoție. Momentul era istoric. Ne-a îmbrățișat apoi pe fiecare... Se pune acum întrebarea ce vom găsi la fața locului? Eu sunt democrat prin toată educația mea și umanitarist convins. Vă închipuiți ce-ar fi pentru sufletul meu, dacă ar trebui să ordon o represiune sângeroasă. Și totuși, interesele superioare ale neamului!... Îngrozitoare dilemă! Titu Herdelea îl asculta cu toată gravitatea cuvenită, dar în sinea sa se gândea că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bacovia dovedește că a ținut seama de acest lucru. De asemenea, el a mai sesizat că ultimul său „Vobiscum” se potrivește mai bine cu momentul și că, tradus, titlul i-ar face mai evidentă atitudinea personală. „Cu voi...” sună angajant, umanitarist, protestatar, pune accentual moral pe solidaritate, nu pe retragere și izolare. într-un fel, el contrazice ceea ce spune poemul, în special declarația din prima strofă, dar e fidel cu starea sufletească a autorului din anul în care și-a alcătuit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mine bubulina" (fiul); "să scriu repede cât mai sunt tânăr/ cât îmi mai pot permite să fiu furios și radical/ cât încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal" (drojdie); "societatea umanitaristă/ nu-și va face deci o mea culpa îndurerată/ știe ea prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un cadavru e un deget care arată" (altă drojdie) etc. etc. Deși din volum nu lipsesc accentele întunecat profetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un timp „hotelul” Maidan ajunge în „mâna de fier” a unui ins care deschide aici o „academie de pungășie” și, în calitate de rector și profesor, începe să le predea „academicienilor” „arta de a fura”. Descrierea abjecției și promiscuității include, în spirit umanitarist, situații învederând în sufletele declasaților licăriri de generozitate, de omenie: Creața, „femeie stricată”, duce, în fiecare zi, hrană, la închisoare, celor ce o frecventaseră; audiind întâmplător un concert al unei cântărețe pe care o prădase, Lixandru, mișcat de arta acesteia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289948_a_291277]
-
ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat național românesc, investeau masiv în promovarea egoismului național, educația umanitaristă ar fi soră cu sinuciderea statală. Nu aceasta este calea de urmat. Pe bună dreptate, Michailescu rezonează pe aceeași lungime de undă a ideilor cărora le va da glas, câteva decenii mai târziu, É. Durkheim: "La ce ar folosi să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
scap de răspundere, să mă târăsc Înapoi, abject, spre pântece. Nu știu cine sunt, unde mă duc - și tot eu trebuie să găsesc răspunsurile la aceste Întrebări oribile. Tânjesc după dezertarea nobilă din libertate, sunt slabă, obosită, revoltată Împotriva solidei, constructivei credințe umanitariste care presupune un intelect și o voință sănătoase și active. N-am unde să plec - n-am o casă, unde să mă smiorcăi și să țip, nebună grotescă, În fustele mamei -, n-am bărbați și aș vrea mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Kant - Criticismul (1724-1804) Dacă ne referim la filosofia veacului al XVII-lea putem spune că păstrează caracterul unei gândiri internaționale, datorită unei limbi științifice, latina - filosofia veacului al XVIII-lea accentuează nota cosmopolită a gândirii, prin conținutul său rațional și umanitarist, dar începe a se naționaliza prin noul limbaj filosofic. Către sfârșitul acestui veac, gândirea filosofică suferă o înrâurire, prin ideea independenței naționalităților proclamată de revoluția franceză (1789). Națiunile se trezesc la o viață proprie și devin conștiente de trecutul lor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
aceștia vor moșteni împărăția cerului și a pământului”. Articolul, în esența lui un text teoretic care motivează social apariția literaturii proletare, se intitulează chiar Artiștii proletari. Fiind un periodic esențialmente politic, în ciuda promisiunii că „orice talent înăbușit în domeniul literaturii umanitariste poate să respire larg în coloanele sale”, U. nu publică decât o nuvelă (sau un început de roman) în foileton, Lelița. Povestea unui legionar din Africa, iscălită Maxim Hoinaru și lăsată neterminată. O cronică având și nuanțe de analiză contextuală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290335_a_291664]
-
interesantă, pe nedrept uitată. Era un mare devorator de cărți, și ale sale Meditații în proză și versuri din 1835 îndreptățesc să se creadă că citise Les paroles d'un croyant ale lui Lamennais, apărute în 1833. El e un umanitarist, cam exaltat, cum erau de altfel toți pe atunci, înduioșîndu-se pentru văduva săracă, cerșetor, orb, muncitor, salahor, clăcaș, osândit la ocnă, fără a fi însă comunist, cum pretindea Eliade, care îl poreclise Sarsailă. Boliac izbutește în evocarea feericului arhitectonic, dar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu felurite calități minore, nu fără obișnuitele însușiri, basmul în total formând un excelent spectacol, zgomotos și feeric. În Prometeu, V. Eftimiu a voit să înfăptuiască sobrietatea și echilibrul teatrului clasic,rămînînd totuși în limitele dramei ideologice. Prometeu e un umanitarist care se sacrifică pentru o omenire ingrată în care totuși crede. Către sfârșitul tragediei el se și confundă cu Isus. Tocmai această analogie de succesiune între mitologia păgână și cea creștină alcătuiește miezul valabil al piesei. Întors la basm, dramaturgul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mai accentuată pentru modernism, cu deosebire în poezie. Așa se explică prezența lui Al. Macedonski (cu rondeluri postume), a lui I. Minulescu, Ion Vinea, B. Fundoianu, Elena Farago, Emil Isac, Aron Cotruș (acum într-o fază de revoltat și de umanitarist), a lui Camil Petrescu, Camil Baltazar, Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
fapt ce separă ,,tradițiile” (= ,,repetiție dinamică a trecutului”) de ,,cutume” (= ,,conservare selectivă a trecutului”). Se constituie astfel nu doar patrimonii particulare, ci și un patrimoniu unic - prin UNESCO -, ceea ce pune În antiteză ,,cultura”, ca ,,viziune localistă”, cu ,,civilizația”, o ,,ideologie umanitaristă”. Ca ,,patrimoniu Împărtășit” și ,,simbol patrimonial”, atunci, sarmaua ,,face parte din realitatea” celui ce o consumă; ca ,,sarma culturală”, ea nu se confundă cu alte ,,sarmale” - ceea ce se poate Întâmpla Însă cu ,,sarmaua civilizată”! Dat fiind că ,,patrimoniul este un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
oricît de lărgită : celălalt nu mai poate fi considerat un marginal, de evanghelizat sau de civilizat ; nu mai poate fi socotit un necredincios de combătut ; în pofida ideologiei multiculturaliste, nu e privit ca un coleg sau un partener decît în discursuri umanitariste ori în afaceri. El este în genere străinul, altul de respectat, de suportat sau de evitat ca străin. Imaginea noastră despre lume nu mai are, nici ea, o arhitectură armonioasă, o satisfăcătoare rotunjime, un împlinitor supremum. Trăim într-o lume
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor naiv, constituie în fapt un atentat împotriva simțământului național (p. 78). În condițiile în care țările vecine, rivale geopolitice ale încă plăpândului stat național românesc, investeau masiv în promovarea egoismului național, educația umanitaristă ar fi soră cu sinuciderea statală. Nu aceasta este calea de urmat. Pe bună dreptate, Michailescu rezonează pe aceeași lungime de undă a ideilor cărora le va da glas, câteva decenii mai târziu, É. Durkheim: "La ce ar folosi să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]