226 matches
-
pământ", corespund mai multe familii descendente din moșul respectiv.17 Memoria genealogică, ce stă la baza organizării satelor de moșneni, nu se poate menține mai mult de 10-12 generații, ceea ce corespunde unui răstimp de cel mult patru secole. Originea satelor umblătoare pe bătrâni se poate urmări prin ființarea unor sate mai simple ca organizare. În locul împărțirii pe bătrâni și pe curele, satul se divide în părți ce corespund drepturilor fiecărei familii. Fără a intra în alte detalii referitoare la organizarea obștei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ființarea unor sate mai simple ca organizare. În locul împărțirii pe bătrâni și pe curele, satul se divide în părți ce corespund drepturilor fiecărei familii. Fără a intra în alte detalii referitoare la organizarea obștei țărănești, se poate spune că satele umblătoare pe bătrâni s-au organizat mai târziu, printr-o reglementare a drepturilor, deși nu toate obștile au suferit această transformare. Erau sate agricole sau agricole-păstorești care nu erau împărțite pe bătrâni, drepturile la folosirea diferitelor zone economice și părțile de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele mai multe sate răzeșești, în formă de bazine rotunde, sate înconjurate din toate părțile de coline împădurite (Vrancea, Tg. Ocna, Cașin, Tazlău, Câmpulung Moldovenesc). Aceste sate medievale de moșneni și răzeși sunt cele care au trecut de la faza locurească la cea "umblătoare pe bătrâni", cu origini vechi, păstrate de tradiție. La temelia tuturor satelor românești stă o ceată de neam întemeiată de urmași ce s-au menținut până la mijlocul secolului al XX-lea. De la început ceata întemeiată și-a delimitat hotarul, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu aer]”, adică cei care postesc, cu lecțiunea kapnobotai sau kapnopotai. Sau „cei care calcă în picioare fumul”, adică cei care se abțin de la alimente preparate la foc (Pape, Kuhn, Gooss, Tomaschek ; vezi 70, pp. 341 și 71, p. 227) ; - „umblători prin fum” (140), traducere legată fie de practi- carea unor rituri apotropaice (75, p. 156), fie de practicarea fumigațiilor de plante psihotrope în vederea provocării extazei, idee lansată încă din 1873 de Alexandru Odobescu (143) și Cezar Bolliac (144), și susținută
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
70, p. 223). Pe de altă parte, Mircea Eliade a considerat - ca și Ioan Coman, Ioan Petru Culianu, Cicerone Poghirc, Zoe Petre ș.a. - că numele preoților traco-misieni kapnobatai (amintiți de Strabon în Geografia, VII, 3, 3) s-ar traduce prin „umblători prin fum”. Pentru preotul Ioan Coman însă, „mirosul toxic al semințelor de cânepă arse pe cărămizi încinse este o naivitate a lui Herodot și nu are nici o legătură cu kapnobatai ” (71). Pentru Mircea Eliade, expresia „umblători prin fum” se referă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-ar traduce prin „umblători prin fum”. Pentru preotul Ioan Coman însă, „mirosul toxic al semințelor de cânepă arse pe cărămizi încinse este o naivitate a lui Herodot și nu are nici o legătură cu kapnobatai ” (71). Pentru Mircea Eliade, expresia „umblători prin fum” se referă la „un extaz provocat de fumul de cânepă, mijloc cunoscut de sciți și de traci”. „în acest caz - continuă Eliade -, kapnobataii ar fi dansatorii și vrăjitorii (șamani) misieni și geți, care întrebuințau fumul de cânepă pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
planta amețitoare la care se referea Pomponius [Mela] (72). Zoe Petre a tratat cu precauție subiectul, considerând totuși că termenul kapnobatai ar putea fi „o aluzie la fumigațiile pro- ducătoare de extaz”. Ea a admis că „ipotetica legătură între sintagma umblători prin fum atestată de Poseidonios și practica intoxicației cu fumul unor plante aromatice de care vorbesc Mela și Solinus pare logică, dar rămâne de domeniul supozițiilor licite” (73, pp. 228-230). Recent, un discipol al istoricului Zoe Petre, Dan Dana, a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
duce la un control mai strict din partea obștei asupra modului de utilizare a diferitelor categorii economice de pământ. Ea presupune o "stapânire pe sumă de stânjeni" fiecare familie are o întindere de teren egală. * Devălmășia inegalitară apare în satul devălmaș umblător pe bătrâni, este un sat cu o obște în care s-au produs diferențieri de avere, alcătuit din cete multiple de neam și care au drepturi inegale asupra diverselor categorii de pământ, în funcție de avere. Este un sat în care au
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
singur voievod” în „sufletul acelor bărăganii” (originalele modulații lexicale apar de pe acum), „mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei” și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
cumplită, 283 • „Socialismul proștilor”, 284 • O oroare abisală, 285 • Singularitatea absolută a Holocaustului, 285 • Declarații șocante, luări de poziție impardonabile, 286 • România ca parte a tragediei planetare, 287-288 • Nu știu ce Înseamnă român pur!, 288 • Teoriile conspirației, 289 • Schelete În dulap, schelete umblătoare, 290 • Cultul falic al eroilor naționali, 292 • „Bărbați de seamă” și generatori de „pui-de-lei”, 292 • Sinteza Între fascism și stalinism: comunismul lui Ceaușescu, 292 Trei luni mai târziu 293 Surpriză de proporții, 295 • Dintr-o barcă În alta: remigrație și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Dezbatere sau nondezbatere? • O ură cu o istorie cumplită • „Socialismul proștilor” • O oroare abisală • Singularitatea absolută a Holocaustului • Declarații șocante, luări de poziție impardonabile • România ca parte a tragediei planetare • Nu știu ce Înseamnă român pur! • Teoriile conspirației • Schelete În dulap, schelete umblătoare • Cultul falic al eroilor naționali • „Bărbați de seamă” și generatori de „pui-de-lei” • Sinteza Între fascism și stalinism: comunismul lui Ceaușescutc "Dezbatere sau nondezbatere ? • O ură cu o istorie cumplită • „Socialismul proștilor” • O oroare abisală • Singularitatea absolută a Holocaustului • Declarații șocante
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Dezbatere sau nondezbatere ? • O ură cu o istorie cumplită • „Socialismul proștilor” • O oroare abisală • Singularitatea absolută a Holocaustului • Declarații șocante, luări de poziție impardonabile • România ca parte a tragediei planetare • Nu știu ce Înseamnă român pur ! • Teoriile conspirației • Schelete În dulap, schelete umblătoare • Cultul falic al eroilor naționali • „BĂrbați de seamă” și generatori de „pui‑de‑lei” • Sinteza Între fascism și stalinism \: comunismul lui Ceaușescu" Mircea Mihăieș: Focalizându-ne pe una din marile probleme de dezbatere sau, mai precis, de nondezbatere, atât În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a dat pentru ca acest tip de derapaje să continue, să fie considerate simple capricii ale unui individ sau ale altuia. Mircea Mihăieș: Dacă avem schelete În dulap, chiar În sfera puterii actuale, cum am văzut, avem și „schelete” foarte vizibile, umblătoare: Corneliu Vadim Tudor și partidul său. Spunem Vadim Tudor, dar ne referim la o anumită direcție din politica română de azi. În 2004, Vadim Încearcă să ne convingă printr-un set de acțiuni și texte scrise sau spuse că de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
casei, care suna a metal când umblam pe el cu pași apăsați. De la moșiile celelalte îmi aduc aminte puțin, căci am stat puțin. Îmi aduc aminte de o călătorie la Roman, când am trecut peste Siretul mare, cu un pod umblător, pe furtună. O ocupație mare a mea au fost hulubii, pe care-i creșteam în pod, îi știam pe toți, știam când au să iasă pui. Nu-mi mai aduc aminte ce s-a făcut cu ei. Dar totul era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea cu sfinții în stele de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni că veșnicia poartă chip smerit îl vedeam o dimineață care-a uitat să se facă deoparte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și nu erau numai femei care veneau de la cumpărături, ci și bărbați ce se Întorceau de la lucru. Cred că tocmai sosise un autobuz. Privindu-i, eram tentat să accept ideea că omul nu este altceva decît un fel de animal umblător care, purtîndu-și de colo-colo povara trupului ca pe un sac Îndesat cu carne și măruntaie, pare angajat Într-o veșnică luptă cu gravitația. Toți se Întorceau. Da, reveneau la locurile pe care le părăsiseră. Ca să aibă unde veni, bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întindea răzoarele lungi și liniile negre ale șănțurelelor, cu sticliri de șuvițe de apă printre zarzavaturi. Stăpânul ei era un om cu mustățile mari, zbârlite, cu ochii abia zăriți sub sprâncenele late; un om negru și tăcut. Stăpân la podul umblător din susul liniei ferate, cunoșteam pe un moșnegel îndesat, cu mustăcioară albă, cu ochi mititei pe obraz zbârcit. Și venind acum încet spre căsuța de bârne a podarului, în preajma apei, spre coliba de stuh a bulgarului, ridicată în mijlocul grădinii - știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își strânse sumanul roșcat peste cămășoiul de câlți încins cu brâu roșu, scuipă în pipă, îi închise căpăcelul de alamă ș-o vârî în chimir. Cu stânga își ridică de pe frunte căciula jerpelită și porni spre căsuță și spre podul umblător care sta de partea asta de mal, pe când odgonul se întindea neclintit, negru, încovoiat în jos din mijloc, deasupra râului. Nu se uita la bulgar, nu se mai uita nici la mine. Trase de pe acoperișul zbârlit al căsuței prăjina lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tocmai din celălalt capăt al vagonului. ― Tare mă tem că n-ai băgat de seamă că jandarul a mai venit cu cineva - l-a făcut atent un altul. ― Asta nu însemna mare lucru. Spunea și el că se duce la umblătoare și... intra pe ușa din dos - a intervenit învățătorul. ― Uite că la asta nu m am gândit. Da’ mai bine să ascultăm povestea - a căzut de acord cel din capătul vagonului. ― Apoi, cum să vă spun eu, ca să mă înțelegeți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de la armă, iar celălalt Îl pocnea În cap pe petrecăreț cu o bâtă scurtă și groasă. Povestea acelui om darnic și bun la suflet era, și ea, neobișnuită. Se apucase Într-o zi să-și sape o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise Într-un vas plin cu bani de aur din cine știe ce vremuri vechi. Norocosul nu era nicidecum un zgârcit, așa că s-a apucat să Împartă câte un bănuț pe la multele sale rubedenii. Dărnicia lui l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
râdă de prostia lor. Strângeau În mâini arcurile cu săgeți, care se inventaseră deja În vremurile acelea, strângeau și din dinți, strângeau și din stomace. Mâncau buruieni, semințe, rădăcini, gândaci, râme, tot ce puteau găsi În goana lor după muntele umblător de carne. În cele din urmă, monstrul cu dinți enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deplin și să-i asculte Întâmplările plătite cu bani buni. De vreo câteva luni de zile șoferul aflase, din gura nevestei, că ăl mic Începuse să se gândească la femei și se freca toată ziua-bună ziua pe unde apuca: la umblătoare, În podul casei, În pătulul de porumb. Ținea tot timpul În buzunare un pachet de cărți de joc cu femei goale, cumpărat cu o sumă uriașă de la niște soldați aduși la munci agricole. Băiatul mai avea puțin și Împlinea treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
piață vestită a orașului, stăteam cam trei sferturi de oră la coadă și-mi cumpăram covrigi calzi. După asta coboram pe bulevard, unde se Înșirau cinci săli de cinematograf murdare, cu scaunele prăpădite, cu tapițeria sfâșiată, Învăluite În miasme de umblători nespălate cu zilele și fum de tutun din cel mai prost. Șobolanii se simțeau nespus de confortabil acolo și abia așteptau să se stingă luminile ca să dea buzna printre rânduri În căutare de resturi. M-am obișnuit destul de repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iute și tare, Împletire Între miasmele haznalei și miresmele ciudate ale cărbunilor. Căci, ca să-i surprindem pe amorezi În faptul trebii, scobisem cu un piron și cu negrăită râvnă o gaură În zidul gros de cărămidă ce despărțea magazia de umblătoare. Mai nimic nu se zărea prin găuricea aia și nici nu se auzea; ceea ce ne Închipuiam noi, Însă, că se petrecea alături ne Îneca aproape În valuri grele și line de voluptate. Ne lipeam pe rând ochiul de acel iscoditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În cadrul școlii, Începând cu clasa a cincea; baza unei opere literare reușite era exploatarea la sânge și dincolo de limite a sinonimiei și a pleonasmului; o babă, vecina lui, stătuse o jumătate de zi scufundată În hazna, căci podeaua putrezită a umblătorii se făcuse țăndări și pe babă n-o auzise nimeni, ore Întregi, strigând după ajutor; un vechi prieten al lui, profesorul Dordonea, dăduse statul În judecată la Curtea internațională pentru anii de pușcărie făcuți În regimul trecut; tescovina cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]