560 matches
-
de familie). Precum odinioară M.Blecher, poetul nostru scrutează cu nereținut interes mediul clinic în care a pătruns, constatînd aici o umanitate specifică. Un mod al omenirii de-a continua să trăiască oarecum subversiv, provocator la adresa convențiilor, sub semnul unui umbros triumf. Diferența dintre efemer și veșnic se estompează (Bufetul Oșanca). Obiectivarea obținută prin asumarea perspectivei epice aduce negreșit o alinare. Camarazii de suferință dobîndesc, în stridenta anormalitate a diagnosticelor, rănilor, amputărilor lor, un aer de inopinată normalitate de moment, de
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
palid, neatins de soare. Diverse picturi hieroglifice găsite în ruinele Egiptului antic ilustrau viața regilor și a zeilor, toți având parasoluri deasupra capului, informează site-ul umbrellahistory.net, citat de Mediafax. Aspecte interesante despre umbrelă: Cuvântul "umbrelă" provine din latinescul "umbros", care înseamnă "umbră". Răspândirea umbrelelor în zilele moderne a început în Europa, la mijlocul secolului XVIII. Până atunci umbrelele erau văzute ca un accesoriu de modă pentru femei. Primul bărbat care a purtat în public o umbrelă a fost britanicul Jonas
Lucruri mai puțin știute despre umbrelă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62082_a_63407]
-
Ceea ce este de neuitat trebuie amintit, iar ceea ce merită întunericul neaducerii aminte se cuvine a rămâne nescris, căci lucrurile mincinoase întotdeauna vor găsi o cale întrolocată spre a ieși la iveală, dar nu de puține ori adevărul zace în peșteri umbroase (...)”. Și astfel naratorul povestește luptele cu indienii, dar și lupta mult mai grea cu zeița Koué, cea care creează miraje ucigașe, reia povești orientale și mărturisește minunile făcute de Jumanji cu o bucată de hârtie. Pentru a încheia, îmi reafirm
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
de viață ca o fată de cowboy, îi aștepta în fața aeroportului în vechiul Volvo al familiei. Și apoi casa. Fotografia pe care Rebecca i-o arătase lui Peter îl pregătise pentru grandoarea-i decrepită - încîlciturile de wisteria și veranda adîncă, umbroasă -, dar nu pentru casa in situ, nu pentru minunile părăginite ale întregului cartier, cîte o încîntătoare casă veche și respectabilă după alta, unele mai bine îngrijite decît altele, dar nici una vopsită de curînd sau restaurată - aparent nu era genul acela
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
de scorțișoară; pe o altă, ca o săgeată albă îți străpungea sufletul mireasma fructului anonaceei; dintr-o fundătura te pândea miasma algelor marine, mirosul întregii mari chiliene. Și-atunci Valparaíso se lumină, devenind aur întunecat, apoi portocal marin: înfrunzit, răcoros, umbros și rodind din belșug. Culmile orașului Valparaíso s-au descotorosit de oameni, prăvălindu-le casele în râpi argiloase, colorate în roșu, auriu ori verde crud. Dar casele și oamenii s-au agățat de dealuri, s-au încolăcit, s-au înfipt
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
poezia Dacă treci râul Selenei... am putea decide în favoarea celei de-a doua soluții. Să socotim însă că poemul nostru are două personaje. Poemul apelează la versul alb și la procedee insolite (procedeul contrastiv este neglijabil: omăt, nea - căldura verii, umbroasă - luminoasă). Presupun că Eminescu își începe poemul puțin după ce bolile îl năpădesc la Viena, iar bolile trebuie că joacă un rol, fiindcă medicul îi administrează medicamente, poate și analgezice, și sub influența acestora este posibil (repet, e o supoziție) ca
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
și negri -/ Cu părul de-aur și cu aripioare/ De curcubeu - în haine de argint/ Din floare-n floare fâlfâiesc și-și moaie/ Gurițele-umede și roșii în potirul/ Mirositor și plin de miere-al florilor./ Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase/ Și verzi-întunecoase, presărate/ Cu sori dulci înfoiați, mirositori -/ E-o florărie de giganți. Într-un loc/ Crăpată-i bolta de granit, de cauți/ Prin streșina de codru până sus,/ Unde în ceruri lin plutește luna./ Ea-i o regină tânără
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
să nu meargă și să cauți un înlocuitor. Așa cum ordinea atrage ordine, și lumina va atrage lumină. Luminează colțurile. În primul rând, înainte de a face acest lucru, trebuie să le “cureți”. Tendința este că lucrurile să se adune în locuri umbroase, pe care parcă nu le bagi în seamă, dar asta dăunează acumulării de energie “chi”. De aceea, eliberează colțurile și pune o sursă de lumină acolo. Casă va fi luminată eficient dar și estetic. Fă-ți patul în fiecare dimineață
Trucuri Feng-Shui pentru mai multă organizare în viața ta by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64921_a_66246]
-
inspirată. În luna a patra după calendarul lunar, Kimiko a fost condusă în casa care i se pregătise - loc destinat s-o facă să uite cu totul de neplăcerile vieții - un fel de palat-fermecat, pierdut în liniștea unor imense grădini umbroase și netulburate, împrejmuite de ziduri înalte. Ar fi trebuit să se simtă aici ca renăscută, grație faptelor bune, în Horai. Dar primăvara a trecut, a venit vara, iar Kimiko a rămas pur și simplu Kimiko. Din cauze neștiute, încercase de
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
poezia ce ne-o propune n-o poate eluda, menționînd-o mereu, cu un fior abia perceptibil de resemnare la ceva dat, precum o fatalitate. Distinsă povară, livrescul apare asumat într-o varietate de nuanțe din care nu lipsește o ironie umbroasă, melancolică: „Respir, se pare, un aer foarte cult" (Biblioteca lui Hadrianus). Declarîndu-se, elegant paseist, „rudă cu ruinele", poetul mărturisește că ar condescinde „din greaca și din latina clasică, / în dialectul vulgar al unei mierle" (ibidem). Ori se prezintă printr-o
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
toate ororile istoriei, toate parșiveniile secolelor / spintecate de barbarii ne-ntrerupte.// La un colț de stradă plouă cu frunze galbene / înnebunite de flăcări leproase./ Ea mă așteaptă / cu dragostea de altădată, / nespusă niciunei vrăbii. // Merge înaintea mea / o apucă pe cărări umbroase / cu arbori bătrîni / despicați de amintiri ascunse. / Se oprește întro mică biserică unde odată ne-am cununat. // Stăm îngenuncheați o vreme, / aerul dulce și calm din preajmă se colorează cu miros / de smirnă și mir. Stăm un timp uitați, uitați
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
o perspectivă defel grandioasă, drept o mixtură de tragedie și carnaval. Optimismul care ne-a cuprins pe atunci apare azi dezumflat aidoma unui biet balon. Dacă oamenii se bucurau de prăbușirea dictatorului, această bucurie nu era scutită de un revers umbros, intuit fără greș în fatalitatea sa: „O bucurie exagerată parcă pentru a acoperi anii de nepăsare sau de complicitate cu «Epoca»”. Dincolo de sancțiunea aplicată căpeteniilor dictaturii, ziaristul nu poate a nu vedea decît o „răscoală a mediocrilor”: „Niciodată nu mai
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
devin receptacol pentru scenarii hieratic insolite, pentru frînturi de imemorială baladă, unde se pleacă ritmat, la un soi de alegorică vînătoare. Complexe contaminații, o cercetare condusă asiduu de Monica Brătulescu făcea, verosimil, partea lor, unor enigme ce trimit la desimea umbroasă a preistoriei. Cine, de altminteri, dintre noi, nu păstrează intact, în memoria sa de copil, răsunetul acestor pași pornind hotărît, al acestui repetitiv care n-a încetat să ne bată în tîmple, apoape fatidic? „Dom, Dom să-nălțăm Dom, Dom
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
actualmente, Însuși ministrul Multiculturalis mului, Ms. Munro, a Întors prima lopată de pământ la ridicarea clădirii principale. Așezarea este pe cât de largă, pe atât de binecuvântată de Dumnezeu ca priveliște.” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,// Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/ Purtânduși tandru zestrea de cântece și dor.// Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/ În caldele anotimpuri și-n cele cu omături/și ne simțim cu toții ca-n plaiuri
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Emil Brumaru Vei mai fi vreodată-n Rouă, să-ți sărut Ceafa crud lăsată De păru-abătut Moale peste mine, Lîng-un vechi dovleac, Și, fără rușine, Trupul să-ți desfac în raze, sub pomul Rămuros și-umbros? Rană-s. Și-s doar omul Cu dulci pofte-n sos...
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16523_a_17848]
-
Emil Brumaru Vei mai fi vreodată-n Rouă, să-ți sărut Ceafa crud lăsată De păru-abătut Moale peste mine, Lîng-un vechi dovleac, Și, fără rușine, Trupul să-ți desfac în raze, sub pomul Rămuros și-umbros? Rană-s. Și-s doar omul Cu dulci pofte-n sos...
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16767_a_18092]
-
de care nu poți scăpa nicăieri; mai țâfnoase acum și mai pocite. Vânătorile nopții lasă în urmă mereu alte victime. în fiecare dimineață soarele argintează abisul morții. Ființa scoasă din spațiu și din timp, răsturnată cu burta în sus: ascunsă, umbroasă și palidă; acum expusă cu totul vederii. Și fără sprijinul picioarelor și aripilor ei... Răsucită într-o poziție nefirească... Volburi transcendente Spre dimineață volburile sunt încă stelare și violete închise volburile seara se boțesc ca florile trecute Dar în lumina
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
vezi în toate gările, să-i traducă electrolizele: aurul scos din mizeria traiului zilnic, versurile lui, fulgere pe Capitoliu, (cel de pe Potomac sau de pe Tevere?) boabe de grindină explozii controlate, ce sparg parbrizele de BMWși Cadillac. La cenotaful lui Gramsci, umbros, unde se zăresc o sumedenie de bobițe roșii, scuturate dintr-un arbust și ferit de raza dulce a luminii, (amar omagiu, scris de Pasolini) poate că mai trece,de formă, un beatnik are o sete enormă de Bloody Mary, dar
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
senin această formulă. Poziția curatorilor MNAC, legată de "depozitați", se dovedește contraproductivă chiar și față de proiectele agreate. Căci tânăra artă video promovată la MNAC va fi durabil subminată în credibilitatea sa europeană (sic!) cât timp levitează lax deasupra unui spațiu umbros de producții ocultate. Pe de altă parte, nu poate fi ignorat impactul depozitării "Depozitaților" asupra învățământului de artă. A împiedica pe studenți să cunoască temeinic creația artiștilor care reprezintă cel mai consistent plastica românească de azi, revine la a-i
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
diluante la urma urmei, ni l-am stăvilit și l-am lăsat pe poet să-și poarte singur de grijă cum o putea printre cititorii de diverse calibre și gusturi din ziua de azi. (C.B.) Calea ascetică Rătăceau prin hățișuri umbroase întîlnindu-se chiar cu imaginea lor răsfrîntă-n oglinda firii înșelătoare. Erau mulți încăierîndu-se verbal și nici o idee sprințară nu-i îndemna la echivocuri nici vreo veveriță grațioasă nu le tulbura privirea ființa cea de-o potrivă cu firea părea împresurată de
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
umbrită Eu adesea rătăcesc, Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” Că d-ra are o „fantaisie” atât de „romanesque”, încât îi place să rătăcească prin păduri, prin codrul verde, nu ne pasă. Vorba e ce însemnează „pădure umbrită”? Pădure umbroasă, poate; căci „umbrită” nu înțelegem. Poate, umbrită de nouri!? Sau, poate, din lipsă de rimă pentru „iubită” din viersul al treilea! - Jertfe ale rimei! „Și la tine o iubită Fericită mă gândesc” „O iubită” nu știm ce înțeles are. Nici
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
zbierat la noi și ne-au ordonat să stăm cu fața spre zid (bineînțeles, toate am stat toată noaptea în picioare)”. Sau: „eram înjurate de dimineața pînă seara cu cele mai neauzite și bizare cuvinte”. Sau: „Uneori aveam un copac umbros în apropiere, dar (milițienii) nu dădeau voie să ne așezăm la umbra lui”. Sau: „Seara, cînd ne întorceam frînte de oboseală, cînd eram de serviciu, trebuia să curățăm 600 kg de cartofi, doar cu coada lingurii, căci doar atîta aveam
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos balaur, cînd un zeu, nu știe ce
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
acestei scrieri, poetul spune: Toți cei care-au pășit cîndva pe-aci, Sub ramurile veșnic șoptitoare, în graiul meu alt strai își vor găsi Și azimi la eterna sărbătoare. Veniți voi, ai Helagrului tovarăși, Voi, Alk și Vidri, pe poteci umbroase, Prin vrerea mea vă veți întoarce iarăși Și ospătați veți fi în orice case. Iar Sardo biruind pe totdeauna Balauri sumbri, vînt și piază rea, Pe fruntea lui va străluci cununa Și-n dreapta lui Ramida o să stea! Căci bezna
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]
-
iar vinul cu esențele, cu buchetul aromitor și cu limpezimea lui cristalină se urcă la suprafață. Cu trecerea anilor, memoria devine din ce în ce mai selectivă, din multele întîmplări ale existenței reținîndu-le mai ales pe acelea care încorporează un sîmbure de lumină. Partea umbroasă, fără să dispară, se retrage treptat în imperiul umbrei, de unde revine mai anevoie. Spun, cum vezi, lucruri știute de toată lumea. De obicei, nu vrem să ne mai aducem aminte de relele care ne-au aținut calea, ne-au mîhnit și
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]