153 matches
-
contraargument cu care ar trebui, la propriu, să li se dea în cap. Ea dovedește - mai e nevoie s-o spun? - frică animalica de a nu li se vedea, prin contrast, inteligență de nivel zero. Mai bine așa, sub aripa uncheșului Diaconescu, a babacii Iliescu și a nasului Măgureanu. Dacă tot l-au ratat pe Ceaușescu (dar nu toți l-au ratat!), să se aburce măcar în hamacurile, bălăngănindu-se ademenitor, disponibilizate în urmă ejectării iliesciano-voicaniene!
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
de situații. De fapt, În toată Bucovina și Basarabia. La Fântâna Albă, În '41, În aprilie, au fost uciși mii de oameni, erau și femei cu copii În brațe, pentru că voiau să fugă În România. Să scape de comunism. Un uncheș de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei, a zăcut ani buni la Gherla [13] pentru că era preot și, nu de oricare. El s-a luptat să arate că ideologia comunistă, marxist leninista, este total Împotriva lui Hristos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de situații. De fapt, În toată Bucovina și Basarabia. La Fântâna Albă, În '41, În aprilie, au fost uciși mii de oameni, erau și femei cu copii În brațe, pentru că voiau să fugă În România. Să scape de comunism. Un uncheș de-al meu, Visarion Puiu, fratele mai mare al mamei, a zăcut ani buni la Gherla [13] pentru că era preot și, nu de oricare. El s-a luptat să arate că ideologia comunistă, marxist leninista, este total Împotriva lui Hristos
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o noimă! În primul rînd, cîte teatre și cîți actori români nu șiar visa, și azi, să joace un spectacol de 700 de ori! Din păcate, puține depășesc 50 de reprezentații... Apoi, este foarte interesant de continuat analiza declarației hîtrului uncheș de azi : cum trebuie să te simți să joci cu silă? Cumplit! (am montat și eu vreo zece piese cu silă, și mi-a fost tare rușine de mine!). Apoi, cum se putea ca o piesă oarecare - pe care azi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva: "tu ce-ai vrea, pasionalule, neraționalule, antiiluministule: ca scena politică să fie dominată de indivizi morali de felul lui tata Zelea Codreanu, de felul tătucului Stalin, al uncheșului Miloșevici, a altora care s-au dedicat trup și suflet nației. Adu-ți aminte, purule, cât de adânc și definitiv și-a dedicat tovarășul Nicolae Ceaușescu viața și activitatea patriei și partidului, în vreme ce tu, așijderi, pe la pionieri, diriginte la clasa
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
A venit Ungureanu cu un IMS la moș Vasile Rădulescu, rudă cu haiducul. “Moșule, unde-i Diaconescu?” “Nu știu.” “Nu spui? Te ducem în Rusia!” L-au aruncat în mașină, au zbăngănit zăvoarele și au plecat. S-a speriat bietul uncheș. “Am trecut de București. Spui?” În realitate, se învârteau în jurul Argeșului. “Vă spun unde-i Diaconescu. E la Vasile Ștefan”. Mitică Rădulescu, ginerele bătrânului, l-a anunțat pe fugar. A venit Vasile în grajd la mine. “Dacă te descoperă, eu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
nu credèi În ele?», zice ăla, al dracului - Îl știam eu, Îl știam... «Lasă, mă Rusaline», intervine altul, «ce, ’oar tu nu știi cumu-s vremurile? Ș-apăi, dacă-i pe bătut În pòrtă, ț-o bătut și Directoru, de ți-i uncheș; și văru-to, Nicu, de era mare mahăr la fabrìca de parchet...» «Lasă, mă, că uncheșu numa’ din ordin - că ordinu nu se discută, -i directòr de ișcòlă, n-avè-ncătrău... Și văru Nicu - pe el l-or pus s-aleagă: ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă, începu a cârni din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără bujeniță în pod? Asta nu s-a pomenit, măi băiete. —Atuncea și ist’ an, uncheșule, ne-om învrednici să ne suim pe Deleleu... Planul nostru-i în mâna lui Dumnezeu, vorbea moșneagul. Altădată până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în vale pe gârlele Moldovei. Moș Calistru își scutură pletele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și furtunile, până și-a cloci ouăle în stâncile mării paserea alchion... Boghean nu răspunse. —Anul ista are să vie târziu iarna, adăogi moșneagul. Flăcăul își dădu părerea cu oarecare sfială: — Cum s-a îmbrăca o leacă pământul, noi suntem gata uncheșule. Ne suim la locurile noastre. Dacă ne-a ajuta Dumnezeu, măi băiete. Atâta patimă mai am și eu; încolo de toate-s iertat. Anul ista mă simțesc mai slab, după boala de astă-vară. S-apropie funia de par. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea Moișei, măi Dăvidel? — Cum socoți, uncheșule! răspunse mișcat flăcăul. Cu puștile trecute în spate, amândoi săriră pârlazul, apoi porniră cătră munte, fără a mai privi înapoi. Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
opri. Măi Dăvidel, zise el râzând, să mai stăm o leacă. E greu cu încheieturi ruginite. Și nu știu ce am, ori mi se pare mie, da’ n-am apucat așa codrul niciodată în zilele mele. Parcă-i pustiu și prohodit! Părere, uncheșule, răspunse flăcăul. Între ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul; tot așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul; tot așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de păcură. —Ce ai, uncheșule? N-am nimica, măi băiete, da’ m-au apucat așa gânduri de bătrâneță... Mă gândeam, suind, că baba ceea își face câteodată de cap! Când îi abate femeii, apoi să ferească Dumnezeu. Că astă-noapte i s-au arătat semne, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbătăciunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da’ macar să-mi mai fac o dată cheful... Moșneagul rămase cu ochii ațintiți în umbra pădurii. Flăcăul zise încet: — Hai să mergem, uncheșule. Să mergem, răspunse bătrânul. Mă gândeam că zi ca asta încă n-am văzut. Și stam să mai răsuflu. A crescut, bre, muntele. Văd eu că mi-a fost mai mare dorul decât puterea. Hai să mergem. Suiră pe Deleleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fie? Ce are bătrânul?“ se întrebă el gâfâind. Când ajunse în ușa colibei de cetină, zări pe bătrân culcat într-o rână, cu ochii bulbucați și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și arzători ațintiți asupră-i. În mâna dreaptă strângea cornul cu care buciumase. Ce este, uncheșule? strigă Dăvidel Boghean. —Măi băiete, răspunse rar și greu bătrânul. Scapără ș-aprinde o lumină. Mi-e frig, nu mi-i bine... Ce ai, uncheșule? N-am nimica. Mi-a venit vremea. Obrazul moșneagului parcă era de ceară albă, sub căciulă, în umbra colibei. Boghean îngenunche și-i cuprinse fruntea, mânile. Erau reci. Atunci trase, înfrigurat, din brâu scăpărătorile, bătu cu amnarul în cremene ș-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aprinse un fir de iască. Adună un mănuncheș de ierburi uscate și mușchi, suflă în iască și scoase flacăra. Adună crenguțe moarte de brad și clădi foc. Bătrânul îl urmărea, cu ochii neclintiți, ascultând parcă ceva de departe... Ce faci, uncheșule? întrebă iar Boghean. Moș Calistru nu răspunse. Atunci flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
flăcăul smulse din mâna bătrânului cornul și prinse a chema grăbit, cu bătăi de limbă, pe vânătorii necunoscuți pe care îi bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rând, Ștefan Gâdea. Se poate și să nu prind nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că la colibă ai pe uncheșul nostru Mitrea Pescăruș. —A! trăiește acolo ș-un uncheș? — Da, domnule. De cum intră puvoaiele în bălți, el se duce la grindul lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui, își repară coliba și-și cătrănește vârșele. Are și el niște sărăcii de vârșe. Am făcut, pesemne, o mutră oțărâtă. Aș fi preferat să fiu singur. —Trebuie să-ți spun îndată și asta, a adăogat Ștefan Gâdea, că acel uncheș e tocmai omul care-ți lipsește dumnitale. Precum ai văzut, eu nu-ți pot fi folositor la multe. Duc barca unde pricep eu că dorești. Îți spun cum merge meșteșugul nostru al turtucăienilor; cât somn prindem cu oriile; până unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce necaz avem, ce neguțătorii învârtim; asta știu, asta spun; însă eu povești de alea de care-mi ceri și care-ți plac nu cunosc. Eu știu că una și cu una fac două. Omul dumnitale cel mai potrivit e uncheșul. Moș Mitrea Pescăruș nu cunoaște multe dintr-ale politicei, și-i cam nătâng. Dar să-ți povestească dânsul o întâmplare... ca din gazetă! caști gura și rămâi bau! Știe unele, ca și cum ar fi fost de față; ți le înșiră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce uncheșul a prins a se pleca și pădurea de sălcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea fierbinte a suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]