1,003 matches
-
pe poarta de la Rembers. 6 „Și-am plecat din Plumtree, Și din statul Tennessee, Și de-atunci mereu A fost iarnă-n jurul meu!“ recită Alexander fluturându-și mâna lungă cu unghii late în fața noii sale aeroterme. Mâneca halatului se unduia și flutura în bătaia curentului de aer cald. Trecuse o jumătate de oră, ședeam în anexa ca o alveolă a studioului lui Alexander, beam ceai și priveam, în lumina tot mai împuținată a amurgului, ninsoarea și fațada sudică a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori și oamenilor cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
piciorul pe sacul din baza a doua - o arunc încetișor, flexându-mi încheietura mâinii, spre jucătorul de câmp advers situat între a doua și a treia bază, care vine în trap spre teren, iar apoi, fără oprire, îmi continuu alergarea lejer, unduindu-mi umerii, lăsându-mi capul să atârne moale, înaintez cu picioarele ușor crăcănate, ridicând și coborând genunchii agale, într-o strălucită imitație a Ducelui. Ah, câtă nonșalanță imperturbabilă are jocul ăsta! Nu există mișcare pe care să nu și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb din cauza brizei În jurul picioarelor ei. Nu era Îmbrăcată de plajă, era Îmbrăcată ca pentru un bal de caritate. Lauren făcu prezentările și apoi spuse: —Sylvie s-a măritat de curând. Arăți Întotdeauna atât de bine! O sărută pe Tinsley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi place la nebunie. Mă simt très C.Z.Guest. Avea pe ea o rochie foarte cambrată pe corp, din dantelă de un galben pal, care se termina În partea de jos cu o imensă trenă vaporoasă, care i se unduia la picioare. Se uita cu mare atenție la imaginea ei reflectată În oglinda aurită de deasupra șemineului, În timp ce eu prindeam cu ace tivul. —Arăt foarte... Palm Beach, dar În sensul bun. Își coborî apoi vocea și șopti: Ești bine, Sylvie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
obicei, decât în a treia noapte. Mai întâi mesajul-fantomă, apoi copilul care plânge toată noaptea. Dacă proprietarii rezistă destul, după încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt pe pereții sufrageriei atunci când toată lumea e așezată la masă. S-ar putea ca și după asta să mai apară ceva, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu, deloc. Ba, mai degrabă, lucrurile se petrecuseră invers. Tocmai ea, Carol, îl pătrunsese pe el pentru o clipă. Totul se terminase chiar în momentul în care - în mod nelămurit, dar fără urmă de îndoială - conștientizase ce se întâmplă. Dimineața unduiește brațe, picioare (Nausicaa și Polifem) Mișcări de urangutan Se ițesc din aburul așternutului Rădăcina veștedă a părului încâlcit Retezat și străpuns de ochi Acest O din care răsar dinți Coapsele secerând văzduhul. — Vezi, îmi amintesc citatele din ce în ce mai bine pe măsură ce avansez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
montagne russe în plin avânt, numai ca s-o ațâțe și mai mult. Ooo! Oooh, oooh, ce frumoooos, nu-i așa? Numai că, prietene, trebuie să-ți spun că și cu partenerul lui Carol se întâmpla ceva. Sigur că se unduia și își mișca șoldurile și, întinsă pe spate, pe tapițeria caldă a divanului Habitat, se folosea de senzațiile pe care i le dădea contactul cu aceasta pentru a-și spori plăcerea. Dar ceea ce simțea era mai mult decât răspunsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă, strecurată printre norii ce pluteau deasupra lui Archway Hill. Dacă și-ar fi ridicat privirea de la pavaj, Alan ar fi văzut podul de oțel care traversa Archway Road. Știa foarte bine că o mulțime de nefericiți își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
afla iar la birou, cu ziarul și cafeaua În față, iar eu În Balon, atent la orice semn de tristețe de pe chipul lui. L-am urmărit cum coboară Încet cana de cafea, atît de lent Încît abia dacă și-a unduit ochiul drept și obrazul, ca pe niște frunze de nufăr, În apa maronie. M-am Întrebat, oare această mișcare stranie În ralenti o fi un alt simptom al suferinței ? Dată fiind aversiunea mea față de oglinzi, nu Înțelegeam prea bine cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl dansau Frumoasele la Rialto după miezul nopții, zvîrcolit și mîngîiat, cu șoldurile unduindu-li-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o. A lăsat să-i cadă rochia, a ridicat-o cu degetul cel mare de la un picior și a aruncat-o Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
loc în toate amănuntele, un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii prietene și ostile, lucrurile de care să te bucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
îi oferi răspunsul. — O faptă foarte milostivă, zise ea. CAPITOLUL NOUĂ Vântul trebuie să vină de undeva Ieșiră din oraș în dubița albă a lui Mma Ramotswe. Drumul prăfuit era accidentat, aproape că dispărea ici-colo în gropi adânci sau se unduia într-o mare de valuri care făcea dubița să scârțâie și să zăngănească în semn de protest. Ferma nu era decât la doisprezece kilometri de sat, dar înaintau cu greu, iar Mma Ramotswe era bucuroasă să o aibă pe Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cui nu-i place să i se sugă curul? Și totuși, acu’ ești doar un puști care și-o freacă, și-n clipa următoare n-o să mai ajungi în vecii vecilor avocat. Acu’ mă așez pe fundul piscinei, și cerul unduiește albastru deschis prin cei doi metri jumate de apă de deasupra mea. Lumea e tăcută, în afara bătăilor inimii care-mi zvâcnesc în urechi. Slipul cu dungi galbene l-am înfășurat în jurul gâtului pentru siguranță, în caz că apare vreun prieten, vreun vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu toc în care nici o reflexologă nu și-ar vârî picioarele. În timp ce portarul îi cheamă un taxi, te apropii îndeajuns ca s-o întrebi: — Lentil? Femeia se întoarce, ea e. La gât îi scânteiază diamante adevărate. Părul lung, strălucitor, se unduiește în valuri roșii și brune. În jurul ei aerul are aroma blândă a trandafirilor și liliacului. Haina ei de blană. Mâinile în mănuși de piele netedă și pală, mai frumoasă decât pielea feței tale. Femeia se întoarce și-și ridică ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu un pui de viperă agățat de el. Pe rând, toți cei din clasă sesizară ce se întâmplă. Paralizați, elevii încetară să mai scrie. Domnul Done continua să vorbească ignorând, cu desăvârșire, atmosfera din clasă. Șarpele străbătu catedra și se undui pe perete, luând-o în direcția Luanei. Incapabilă să se miște, fata îl privea fascinată cum coboară spre ea, cum pipăie cu limba varul din calea sa. Se ridică, deodată, pe jumătate, se întoarse, urmă același drum pe care venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pricepută, membră a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata și tumbe peste cap, exhibiții de care Luana nu era capabilă. Recunoștea, era maestră la săritul coardei, dar la gimnastică se unduia cu grația unei scânduri de lemn. Dar cine avea puterea să se pună cu Luana?! Dacă prestațiile băieților erau jalnice și se făceau în bătaie de joc, fetele își dădeau toată silința. Ceea ce pentru Doinița era înotul grațios, al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
creadă că ar putea să se bucure de mai mult. Dar Luana nu se putea concentra la altceva. Îngână, cu fruntea umbrită de griji cufundată la pieptul lui: Trebuie să fac ceva... * * * Era prima frunză pe care o vedea căzând. Unduindu-se, plutind, așteptând, ca și cum ar mai fi avut speranțe că nu va ajunge acolo unde urma să fie călcată în picioare. Conștientă că o diplomă de studii superioare îi era imperios necesară în carieră și ajutată de Ștefan prin relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
el le văzuse. Marea se agitase săptămâni de-a rândul, iar pământul fremăta atât cât să stârnească suspiciunea unui cutremur. Într-o noapte, Adam fusese trezit de o asemenea clătinare, iar când se dusese la ușă și privise afară, cocotierii unduiau În toate părțile, cu toate că nu se simțea nici o adiere de vânt. Simțea că nu mai e sigur pe picioare, iar pentru o clipă n-a mai știut dacă nu cumva era chiar el cel care se leagănă, și nu copacii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și de frumoasa Lara Djonggrang, preschimbată de pizmașul Bandung În statuie de piatră, după ce, printr-un șiretlic, izbutise să nu se mărite cu el. Pe când Karl Îi citea povești, Adam privea cum se retrag apele la reflux, când marea abia unduiește, iar prin recifuri rămân doar băltoace. Îi plăcuseră poveștile, și le amintește pe fiecare În parte până și-n ziua de azi. Însă ce Își dorea mai tare era să i se citească despre copiii aceia cu piele albă, care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-ți arăt. Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte, se dezumfla pe alta. Se Întindea leneș de parcă voia să ajungă o zburătoare nevăzută și se retrăgea, aprindea suprafața neagră a apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o creangă deasupra râului. Aproape că atingea apa. N-ar trebui să fiu tristă, și totuși sunt, a zis Farah. Ce prostie! Aha, o prostie. Johan i a strâns mâna. Tu nu te mai Întorci, așa-i? Norul de licurici unduia Încetișor spre apă, iar lui Johan i-a venit să se-ntrebe ce s-ar Întâmpla dacă ar atinge apa și luminițele s-ar stinge, iar ei s-ar trezi În Întuneric. Ori poate că atunci noaptea s-ar schimba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spate, ca să poată vedea, când pe Carmina, când pe soțul ei, cu mâna între degetele căreia fumega o țigară, ridicată savant în sus, gesticulând, gata să sprijine afirmațiile lui Alexe, cu sunete ciudate, ca de pasăre, înfoindu-se în fotoliu, unduindu-se, icnind. Alexe sorbea preocupat din cafeaua ce i se pusese în față, mici înghițituri tacticoase, încadrate de fum, mult fum. Un sunet ascuțit de locomotivă, ușile autobuzului ce se închideau și se deschideau automat în stația de peste drum, fâșâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de flacără înaltă, cu limoniul diafan de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]