600 matches
-
întins în fața mea, privind la ochii aceia mari împăienjeniți de moarte, simt cum se ridică în mine o undă de milă și de păreri de rău - din fund, de undeva, dintr-un colț ascuns al simțirii mele. Deasupra, într-o unduire suspinată de vînt, s-a cutremurat scurt pădurea cu fior mărit de picuri de apă. Trei boabe limpezi s-au prins tremurat de firele roșii de păr. Plîng oare copacii?" (C. Rosetti-Bălănescu, Din carnetul unui vînător). Dintre toate vietățile murinde
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
să dispară printre case învălunind-i pre toți cu nesfârșita ardoare a trupului încins în iute și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și polisul deveni din nou gri inexpresiv și creștinesc TIMPUL SUFLETULUI orele senectuții mele mai numără încă mai numără câteva clipe feciorelnice cu cât înaintez în vârstă cu atât timpul sufletului meu
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
afle care e patria literară a acestor călători dintr-o limbă în alta. Un Babel balcanic, la Istrati, în a cărui Brăilă colorată Gisčle Vanhese găsește urme de albanezi. Un loc în care cazi și te ridici (chiar dacă trimiterea la unduirea spațiului mioritic îmi pare oarecum forțată...), apuci pe căile labirintului, pornești în nesperate călătorii spre un Orient nefamiliar, pe care, totuși, parcă l-ai cunoaște. Reveriile apei, cu dese trimiteri la Bachelard, nu ocolesc acest univers de țărm, cu neamuri
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
Teleormanul", nu știm și este de preferat să o lăsăm în umbră ca pe un mister al lui Moromete - deriziune? batjocură? strigăt de mânie?... Stăm în grâul câmpiei sud-dunărene, cu grâul mustăcios până la șold, verde, aspru și înțepător, stăm în unduirile lui calme ca blana spălată a unui animal orgolios și curat întins la soare... Stăm și ne spovedim în grâu, sub soarele grâului, care este soarele acesta, neîmplinit, soarele de iunie... Tot ce putem mărturisi noi, acum, este ca o
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
descriu, de aceea ochiul le urmărește cadența nesincopată, într-o alunecare care nu lasă urme. După cîteva pagini, ți-e greu să reproduci ce ai citit. E cazul paradoxal al unei eseistici impecabile care nu lasă godeu în mintea cititorului. Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
urcă în zarea unui hotar de imperiu. Împăcat cu multe, neliniștit de și mai multe, Țepi a uitat apoi să meargă pe jos și s-a deprins cu pasul străveziu al serafimilor, acela pe care îl simt doar tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei. Am aflat prin cărți vechi că uneori se întâmplă să fie niște existențe pe jumătate-lumești, pe jumătateîngereș ti care, într-o zbatere și foarte dulce și foarte amară, străbat cerurile târând după ele, peste oameni și locuri
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
pe acolo trebuie să fie, bântuind prin miraculoase interstiții, însuflețind șăgalnice amintiri: un „Maître” al unei melancolii ce este și a lui, și a noastră, el purtând-o prin ceruri îngăduite, noi adulmecând-o printre taine răzlețe, în tremurul mestecenilor, unduirea gențianei, cearcănul Otiliei.
La marginea imperiului pierdut by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5111_a_6436]
-
de ce vor rămâne pe vecie acolo. Poate că în tainice unghere, în sufletul orașului, se vor păstra de-a pururi pierdută măreție a valului, furtună, sarea, marea vuind și sclipind. Marea fiecăruia, amenințătoare și absconsa: un sunet de nepătruns, o unduire solitara preschimbata în pulbere și spumă de vise. În existentele excentrice descoperite, m-a surprins identificarea supremă cu portul tulburător. Sus, pe coline, înflorește mizeria în clocot frenetic de gudron și veselie. Iar jos, macaralele, debarcaderele, truda omului acoperă franjurul
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
când totul pare definitiv calmat prin moarte, din mare se ivește, ca o spaimă ultima, un val gigantic: uriașă mâna verde, înaltă și amenințătoare că o trâmba a răzbunării, maturând și brumă de viață rămasă. Adesea totul începe cu o unduire nelămurita, trezin-du-i pe cei adormiți. Sufletul, aflat între somn și veghe, comunica prin rădăcinile-i adânci, cu străfundurile pământești. A vrut s-o știe dintotdeauna. Ei bine, acum o știe. Apoi, cănd marea cutremurare ia sfârșit, n-ai încotro s-
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
nevoie de un nou monstru marin, cu opt picioare, ca să-l străbată în întregime. Mă încântă imensitatea lui, intimă lui întindere, dar nu reușesc să-i cuprind dreapta multicolora, stânga fertila, înălțimile ori abisurile. Pot să-i urmez doar clopotele, unduirile și numele. Mai ales numele, căci ele au rădăcini și radicule, aer și ulei, istorie și muzica, iar în silabe au sânge.
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
dar niște corzi care, ondulîndu-se, se răsucesc și se strîng în ele însele după niște reguli pe care fizicienii nu le cunosc. Spinarea unui pește care iese la suprafață și apoi se scufundă din nou sugerează cît de cît fenomenul. Unduirile pe care spinarea peștelui le face la suprafața apei sunt chiar particulele elementare, acelea pe care fizicienii le sesizează grație aparaturii moderne, fără însă a putea depista și peștele, adică corzile vibrînde din adînc. Dacă la asta mai adaugăm că
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
pe care le percepe omul, atunci ne dăm seama că enigma supercorzilor reprezintă curată metafizică. În fine, dacă mai aflăm că nu are nici un sens să te întrebi din ce sînt făcut corzile, fiindcă ele sunt vibrație și nimic altceva, unduire energetică fără chip și fără nume, atunci realizezi că, în varianta fizicii actuale, filozofia este la ea acasă. Să încercăm o analogie cu lumea lingvisticii. Oricine știe că frazele sunt alcătuite din propoziții, propozițiile din cuvinte și cuvintele din litere
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
eseistul occidental culege, desigur, răsfrîngeri din splendoarea unei vizualități himerice, aceea proprie poveștilor arabe din O mie si una de nopti. Luăm cu noi, citindu-l, luciri fără seamăn - Muntele Qaf, de pildă, și orizontul unde totul, de la cetăți la unduirea nisipului, iradiază smarald, cu profuziune ireală. Însă Geneza biblică, repovestită în termenii lui Tabari, respectuos și totodată vivace, poartă un sigiliu de originalitate complexă, admite modulări semnificative, care atribuie umanului o dimensiune impresionantă, cantitativ dar și psihologic. Întîiul om a
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi dacă se roagă, dacă deapănă literele unei maxime sau dacă retrăiește bucuriile prezenței unei femei, dar îi simți unda emoției, adică unduirea aceea blîndă și elegiacă, de copil căruia i s-au înecat corăbiile. De aici amprenta de ușoară tristețe ce îi impregnează timbrul personal, ca o patină subțire întunecîndu-i surîsul. Din cauza îmbinării de reverie și tristețe sfioasă ți-e anevoie să
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
o curbă pe suprafața apei, venind apoi direct înspre el. Pe măsură ce lumina se apropia tot mai mult, Isac ajunse la concluzia că aceasta nu putea nici să simbolizeze, nici să fie un vas, ținând cont că era atât de susceptibilă „unduirii valurilor”, și mai ales pentru că era una singură. Să fie un vas cu un singur far? Ar fi periculos. Când vehiculul straniu se apropiase la o distanță de două sute de stânjeni, Isac văzu că e o motoretă. Pentru prima oară
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
orașe este și cumul de istorii cu tâlc, aspirând la unitatea pierdută prin inventariere de ipostaze. Încântătoare pentru cititor nu doar avalanșa de meditații despre om și locurile sale comunitare, ci și precizia elegantă a scriiturii, care imită, cu mici unduiri de frază, simetria vulnerabilă a vinietei. În plus, incitante pot fi și comparațiile, mereu reluate de comentatori (Andrei Rogoz, Cornel Robu, Marian Popa, Mircea Opriță, Mihai Iovănel), cu Borges, Calvino, Kafka, pe care cititorul le poate verifica oricând pe cont
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
emoționante, în numele acestei fragilități care este binele nostru comun, fragilitate ce rămâne rațiunea și dovada ireductibilei noastre fraternități. Nu există numai disperare, fiindcă mai presus de toate există această esențială fraternitate a oamenilor care se înfățișează goi în fața timpului, printre unduirile ierbii, pe pământul concret și printre arbori, iar această fraternitate este, trebuie să pronunțăm cuvîntul, este tandrețe. Ca să se distanțeze de disperare poetul adoptă această ironie, răzbunare amară a inteligenței, iar Dinu Flămând nu se lipsește de ea, așa cum au
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
teme anunțate, într-un alai de arabescuri oțioase, care obosesc cititorul. E aici o măcinare în gol de abstracțiuni inerte, care frapează prin naivitate și irită prin idealizare silnică. Nimeni nu mai poate azi să se lase în voia unor unduiri de iluzii catulice (venerice), așa cum fac protagoniștii tratatului. Volumul e pătruns de un exces de retorică ca scop în sine, a cărei plăcere e greu de gustat azi. Dacă admitem că novicele Gualterius citește tratatul, la sfîrșit nu va fi
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre o pictură ce, în ultimă instanță, s-a aflat la granițele abstractului. Plăsmuirile sale plastice, de cele mai multe ori în tonuri reci, cu griuri rafinate, cu tușe fluente, având uneori unduirea unor laviuri extrem orientale, se înviorează când și când printr-o tușă de carmin ce vine a da pânzelor sale o vibrație și o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este mai degrabă rezultatul demersului unui artist
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
dă-mi ceva...". Asta ținea de psihologia lui hiperbolică. Geo era un hiperbolic. Mă gîndeam de multe ori ce legătură ar putea exista între constituția sa biologică, ieșită din comun, și opera lui. Cred că la Bogza marile desfășurări, marile unduiri ale frazei sale, predilecția pentru cultivarea hiperbolei se aflau în oarecari legături, adînci și oculte, cu constituția lui de hiperhipofizar. Oasele acelea mari, mari, ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în relație cu Paul Păun
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
trecerea la femei. În totul, Barbu Cioculescu are umoarea mucalită a unui povestitor care își face din ironie rețeta predilectă de evocare a trecutului, de aici tonul sfătos de ghiuj mustăcind în marginea detaliilor zugrăvite. Scrisul său seamănă cu o unduire de mătăsuri lexicale, rafinate și erudite, cărora le lipsește tensiunea unei răscoliri. Memorialistul are ceva din înclinația cochetă a firilor simandicoase, la care vălurile retorice au rostul unei menajări cu bătaie dublă: de sine și de ceilalți. Chiar titlul volumului
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
de care autorul rămâne definitiv dependent. Literar! Revenirea la Coarba este anteu (ică) și, deci, hotărîtoare pentru tentațiile de nestăvilit ale scrisului său. Strălucirea reluării „motivului/temei” „Coarba” , în care narațiunea (mit, legendă, credință, magie, superstiție) se leagănă baladesc în unduiri armonioase de nepovestit. Doar de re-re-retrăit estetic. În uitare de sine. În nuvela „Coarba”, reîntâlnim tema, înepuizabilă liric, dar cu o altă motivație - „moartea căprioarei”. Mai tragică decât am putea crede că poate fi suportat omenește. Lectura atentă a celor
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
cea referitoare la iubire. Este imposibil să nu iubești primăvara, atunci când admiri acest tablou, ce pare să fie pictat folosind cuvintele unei copile entuziasmată: „Primăvara vie,/ mândră și zglobie,/ curcubeu de flori,/ viață în culori,/ miresme, fiori,/ beție de-arome,/ unduiri sublime,/ cuvinte-mblânzite,/ viața să ne-alinte”! („Primăvara”). Și, dacă alăturăm un alt tablou, ce pare să fie înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor, înțelegem emoția iubitorului de natură: „Leagănă-te, pădurice,/ după cânt de pitulice
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
de nimfe - celelalte fiind Nereidele (nimfe ale Mării Mediteraneene) și Oceanidele (nimfe ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de nisip și atingeri de piatră, adăugându-mă la final, undei care îți cuprinde glezna. Când mă presari din căușul palmelor pe trup sau mă sorbi, simt timpul prin care
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie îi simțea unduirea fără cusur, în ritmul muzicii. Se mișca lin, iar dacă încercam niște artificii și dansam tangoul în pași mai alerți, corpul ei răspundea foarte bine la noile mișcări și comenzi. Când era lipită de pieptul meu, când se depărta și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]