474 matches
-
cel puțin unii dintre ei a căror loialitate față de Islam depășește cu mult loialitatea față de stat. Același lucru poate fi spus atât despre unele dintre sectele ortodoxe evreiești, cât și despre comunitățile creștine fundamentaliste.) Este interesant de remarcat, că Însuși universalismul ei face lumea musulmană mai ușor de integrat Într-o lume globalizată decât multe alte religii. Provocarea este dacă credința musulmană poate reintroduce toleranța față de alte religii și culturi care i-a fost caracteristică În perioada ei de maximă influență
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
beneficii. Asupra acestei probleme vom reveni. R. Boudon (1994) crede că abordarea cognitivistă de factură neo-weberiană poate rezolva tensiunea epistemică dintre universal și contextual, în domeniul judecăților morale, al fenomenului axiologic în general. (Să observăm, împreună cu sociologul francez, că, dacă universalismul axiologic este cvasiinoperant în analiza realului social, contextualismul este inoperant în știință, fiindcă, dacă totul este atât de local și specific, nu mai putem desprinde nici o regularitate). Soluția cognitivistă propusă de Boudon ar fi: există o raționalitate axiologică, dar nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Ori, atunci când constatăm că femeilor din anumite țări nu li se permite să meargă la școală, să declarăm, pur și simplu, că asta e cultura lor? Nu întâmplător relativismul cultural a venit în coliziune cu Drepturile Omului. Dezbaterea teoretică relativism - universalism (drepturile fundamentale ale omului) e destul de subtilă și cele două poziții nu trebuie simplificate, dar, așa cum încearcă să demonstreze R. Boudon (1995), există argumente că în viața socială raționalitatea pragmatică (atingere cât mai economicoasă a intereselor individuale sau de grup
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sale intelectuale și a infecundității contactului său cu spiritul slav”. Reluând ideile dintr-o conferință susținută în 1948 la Asociația „Mihai Eminescu”, Mircea Eliade afirmă în Două tradiții spirituale românești că „momentul istoric actual [...] care pregătește atâtea noi forme de universalism, începând cu organizarea federativă a continentelor și sfârșind cu idealurile ecumenicităților spirituale [...] încurajează și, ceva mai mult, solicită chiar o experiență și o înțelegere globală a lumii și a existenței [...], mai spornic înfăptuită în cadrul diasporei”. Autorul crede că în virtutea „polarității
LUCEAFARUL-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287874_a_289203]
-
scrutând începuturile ființării poporului și elaborând primele sinteze. Istoricii u., ascultând aceleași comenzi de sorginte națională, extind constructul către examinarea lumii ca istorie, conferind trecutului propriului popor locul ce i se cuvenea în desfășurarea evenimentelor unei curgeri universale. Tendința spre universalism, particularitate barocă, își face loc în contribuțiile de pretenție savantă, cum sunt sinteza rămasă de la stolnicul Constantin Cantacuzino sau lucrările erudite ale lui Dimitrie Cantemir (din care se vor nutri mai târziu învățații Școlii Ardelene), ca și în lucrările apăsate
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
Alex. Ștefănescu, Lucrare vastă dusă la bun sfârșit, RL, 1995, 35; Teodor Vârgolici, Avem o istorie a literaturii polone, ALA, 1995, 279; Mihai Mitu, Finis coronat opus?, JL, 1995, 37-40; Cornelia Ștefănescu, Cartea unei vieți, JL, 1995, 37-40; Teodor Vârgolici, Universalism și comparatism literar, ALA, 1996, 307; Teodor Vârgolici, Retrospective literare, ALA, 1997, 379; Constantin Cubleșan, „Universaliști și comparatiști români contemporani”, ST, 1997, 2-3; Marian Vasile, „Adam Mickiewicz. Vârstele romanticului patriot”, RITL, 1997, 3-4; Constantin Cubleșan, „Plămada cărților”, ST, 1998, 6
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
1990). Ce sunt aceste obstacole? Obstacole economice, întâlnite în drumul spre caracteristicile sistemului capitalist - raționalitate, ascetism, continuitatea producțiilor și a pieței, piețe ale forței de muncă. Depășirea lor aduce așadar recompense constând în dobândirea unor caracteristici ale sistemului capitalist: raționalitate, universalism, continuitate producție-piață, piețe libere etc. (apud So, 1990). Obstacole politice, care trebuie depășite pentru a reuși să înlocuiești economia patrimonialistă și de rudenie cu organizații administrative raționale și cu instituții legale - această tranziție aduce după sine separarea locurilor de rezidență
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
societății în întregul ei, nu doar unor categorii, cum ar fi capitaliștii protestanți, așa cum apare în lumina teoriei weberiene. Cele trei cercuri concentrice ale modernizării ar fi acestea: - cercul interior (C) - economia și valorile sale (centrate pe productivitate și pe universalism); - cercul median (B) - baricada imunologică pe care o ridică societatea contra economiei (tabuuri, religie tradițională, moralitate, lege, filosofie, religie populară); cercul median indică așadar acele instituții defensive care țin economia sub control; - cercul exterior (A) - societatea și valorile ei, status
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
XVIII-lea sau limitîndu-se la unirea cu Biserica Romei. În această completare stă însăși teza demonstrației: prin faptul că, în creuzetul mișcării, filosofia raționalistă ieșise învingătoare asupra doctrinei religioase, Luminile transilvănene au convertitit cosmopolitismul tipic iluminismului occidental (cu baza în universalismul catolic) într-o doctrină națională, care avea să declanșeze Renașterea în întregul spațiu spiritual românesc. Ajuns aici, P. formulează o ipoteză ademenitoare privind personalitatea literaturii transilvane moderne. Tensiunea existențială și culturală din care se naște Școala Ardeleană, precum și stagiul clasic
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
universitatea, ca depozitară legitimă a valorilor naționale, va avea grijă să le identifice și mai ales să le dezvolte și să le promoveze, să le compare cu altele pentru a le specifica originalitatea, unicitatea și perseverența peste timp și spațiu. Universalismul globalist este doar un derivat al localismului universalist. Colegialitatea academică este singura cale de organizare și conducere, de selectare și promovare în universitate. Performanța este strict individuală, iar colegialitatea creează baza de consacrare a unui autoritarism moral pe care profesorii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
University Press, Princeton, 1997. 1. Acest enunț are implicații epistemologice ce vizează însuși statutul sociologiei ca „știință a societății” sau ca „știință a societăților”. Adoptarea unei poziții în această eventuală dispută ține de mai vechiul raport dilematic dintre particularismul și universalismul sociologic. Primul pretinde, în numele unui principiu al naționalismului metodologic, că, așa cum nu există societate în general, ci numai societăți particulare identificabile de regulă cu statele-națiune sau, în interiorul acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o sociologie „în general”, ci
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
naționalismului metodologic, că, așa cum nu există societate în general, ci numai societăți particulare identificabile de regulă cu statele-națiune sau, în interiorul acestora, cu comunități diverse, tot astfel nu există o sociologie „în general”, ci doar sociologii ale națiunilor, popoarelor sau comunităților. Universalismul sociologic admite presupoziția reconstrucției teoretice a societății ca atare odată cu nevoia particularizării acesteia în funcție de diferențieri și specificități comunitariene sau societale, concomitent solicitând explorarea comunalităților identificabile ale societății în general și ale comunităților care o particularizează. 2. Raymond Aron, Main Currents
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
obsedate de „integrare” și „universalitate”. Cu rădăcini în lumea „de la țară”, proveniți dintr-un popor care n-a cunoscut niciodată o ancestrală aristocrație, cărturarii români - religioși sau nu - moșteniseră sănătoase intuiții „organiciste”. Că liturghia din biserică are o propensiune spre universalism sau că viața mănăstirească - organizată în jurul unor personalități charismatice - devine lucrătoare numai prin legătura directă cu poporul (urma stărețismului slav pe pământ românesc), iată câteva intuiții care au fecundat tacit mitologia seculară a cărturarilor noștri. Să ne aducem aminte apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică a Bisericii, validate de universalismul politic al centrului ecleziastic roman. Teologii au devenit istorici ai dogmei și, mult mai puțin, pneumatofori. Încercând să se întoarcă la Biserica primilor creștini, Reforma a rămas fixată pe imaginea unui schelet (Scripturile), pe care, în absența cărnii (tradiția Duhului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
soluție, în genul celei schițate de Alisdair MacIntyre? Trebuie, dimpotrivă, forjat un concept de raționalitate universală, așa cum propune mai degrabă papa Benedict al XVI-lea în alocuțiunea recentă de la Regensburg (2007)? Cum poate oare gândirea politică să scape de ispita universalismului inchizitorial, fără a cădea în păcatul relativismului oportunist? Cum evită religiile Cărții să devină o ideologie a săbiilor? În ce fel poate fi evitat sincretismul sau facila rezoluție de tip ecumenist care proclamă, în gamă socialistă, reconcilierea contrariilor într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă fiind mai interesată de policy papers decât de opuri savante. Odată cu trecerea timpului, formidabilul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
deci binele și adevărul pot fi imaginate ca distincte, dacă nu de-a dreptul concurente, chiar într-o democrație liberală. În consecință, urmându-l tot pe Berlin (influențat, ca și Mill, de antiluminiștii germani, partizani ai unicității culturilor particulare împotriva universalismului raționalist al Luminilor franceze), Gray caută o formulă fericită și realizabilă a pluralismului axiologic. Încercând să-l depășească pe Berlin, Gray vrea chiar mai mult, și anume să elimine idealul liberal (extrem la libertari) al autonomiei personale, pentru a elimina
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai bine să identifice și să se ocupe de protecția nevoilor fundamentale ale omului. Discuția, prea vastă pentru a fi sintetizată aici, se leagă de curentul recent din teoria și practica drepturilor omului, care - fiindcă nu mai poate propune vreun universalism fără a relansa atacurile contra Occidentului opresiv sau afirmarea vehementă a unor localisme idiosincratice (ca așa-numitele „valori asiatice”) - vorbește despre nevoi, sărăcie, „bunuri publice (globale)” - (global) public goods -, pe care eu le-aș numi „drepturi ontologice”: apă, mediu înconjurător
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ci își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se opune afirmarea unicității și istoricității ireductibile a structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din cercetătorii reorientării istoriste a gândirii, care a căpătat contururi clare încă în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și prelucrare a informațiilor sau a nevoilor de confort 30, Blaga socotea că lumea culturii este o lume a particularității ireductibile. Este lumea în care particularitatea, și nu universalitatea, va constitui semnul distinctiv al valorii. Orientările valorice ireconciliabile care opun universalismul luminării particularismului istorist se exprimă cu multă claritate în contrastul dintre idealul metafizic al lui Kant și al lui Blaga. Idealul lui Kant a fost metafizica științifică, cel al lui Blaga metafizica drept viziune asupra lumii, drept creație originală structurată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acordă acest drept (Chandler, 2000, p. 62). O jumătate de secol de reflecție asupra problemelor n-a mutat lucrurile prea departe de faza la care se aflau pe când Chandler încerca să-și explice poziția. Educat în tradiția imperială a unui universalism poleit, în textele lui Chandler vorbea, desigur, superbia apartenenței la un moment istoric glorios, nu ura de rasă. Atras pe un teren de bătălie care nu era, totuși, al lui, simte nevoia să spună lucrurile până la capăt: Dați-mi, vă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
europene. Este și acesta un mod de a aduce în centrul atenției teritorii și civilizații puțin cunoscute Europei de Vest: Turcia, Grecia, Egiptul, China. El vorbește peste tot ca un scriitor politic și mai puțin, sau deloc, ca un teolog. Universalismul său, comparabil cu al lui Leibniz în spațiul german, pedagogia sa, le regăsim la fel de mult în De l'ésprit des lois, ca în opera de reconstituire a trecutului (la nivel ideatic, bineînțeles), Considérations sur les causes de la grandeur des romains
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
naturale. Actualitatea înaltei sale concepții despre libertatea umană este ceea ce atrage în mod deosebit. Și mai e încă ceva pentru care opera sa a fost și e citită pe meridianele Europei cu mare interes și cu profit întru cunoaștere: în universalismul său, Mendelssohn a văzut singularitatea poporului evreu și semnificația sa universală care ține de această singularitate. A fi cu națiunile lumii moderne înseamnă a fi pentru națiuni, ceea ce este propriu mentalității religioase iudaice. Este tocmai intrarea în alteritate spre a
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
supranațională și diversificarea subnațională; opoziția dintre procesul de internaționalizare și cel de indigenizare; opoziția dintre fenomenele purtătoare de universalizare și cele ce configurează particularitățile istorice; opoziția dintre procesul de difuzare mondială și cel de receptare diferențiată, în funcție de culturi; opoziția dintre universalismul abstract și concretețea unor răspunsuri particulare, „deviaționiste”, „atipice”; opoziția dintre modelul unei educații puternic standardizate și al unei educații mai puțin formalizate, difuze, naturale. Evaluările ce se realizează periodic la adresa unor sisteme naționale de instruire scot în evidență criterii ce
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
exclusiv) transferării și asimilării de texte, acumulării de informație într-un demers în care „ intervenția” este încă sporadică și nu cutează a depăși limitele unor modeste „localizări”. Câmpul literaturii este dominat de textele „împrumutate” (apropriate în cadrul acelei circulații facilitate de „universalismul” ortodox), scrieri bizantine de primă mărime, dar și opere ale cărturarilor sud-slavi. Aceste scrieri compun un fond de informare și de lectură, cu funcții modelatoare ale căror rezultate pot fi nemijlocit constatate. Nu lipsesc din depozitele de carte nici acele
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]