108 matches
-
de relațiile lor sociale? Principiile care nu pot servi unei pluralit]ți de agenți trebuie respinse: nici o maxim] nu poate fi principiu moral dac] nu este principiu moral pentru toți. Morală începe odat] cu respingerea principiilor care nu pot fi universalizate. Ideea este realizat] sub forma unui imperativ, numit de Kant „Imperativ Categoric” sau, măi general, Lege Moral] și care este redat astfel: „Acționeaz] numai potrivit acelei maxime prin care îți poți dori totodat] că ea s] devin] lege universal]”. Imperativul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
devin] lege universal]”. Dac] s-ar întâmpla acest lucru, încrederea s-ar pr]buși, iar agentul nu ar mai putea acționa pe principiul inițial al falselor promisiuni. Acest experiment imaginat demonstreaz] c] un principiu al falselor promisiuni nu poate fi universalizat, deci nu poate fi inclus printre principiile împ]rt]site de orice pluralitate de agenți. Maximă respingerii falselor promsiuni este necesar] din punct de vedere moral; maximă falselor promisuni este interzis] din același punct de vedere. Trebuie notat c] filosoful
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Principiile care nu posed] aceast] valoare sunt identificate pentru a se descoperi constrângerile care pot afecta principiile mai specifice pe care agenții le adopt]. Aceste constrângeri ne permit identificarea principiilor obligației mai specifice, dar nedeterminate. (Pentru o teorie diferit] a universaliz]rii, vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) 2) Rigiditatea. Dincolo de lipsă de substanț] și de formalism, etică kantian] mai este acuzat] și c] duce la reguli rigide care nu iau în considerare diferențele dintre cazuri. Totuși, principiile universale nu impun tratament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Smith și Dancy. Mai mult, așa cum observa Rachels însuși, aceast] concluzie se apropie în privințe importante de cea a prescriptivismului universal, teoria etic] propus] de R.M. Hâre, care ne pretinde s] desf]sur]m raționamentele etice sub constrângerea posibilit]ții universaliz]rii. Hâre însuși, în capitolul s]u despre prescriptivismul universal, argumenteaz] c] aceast] constrângere poate fi suficient] pentru a ne conduce la concluzii comune despre cum s] action]m, concluzie care se bazeaz] pe o metod] de gandire sprijinit] nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din perspectivă temporală, aspectul în cauză poate fi gândit ca unitate; caracteristicile acestui aspect, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă, confirmă unitatea sa "semantică". Iar unitatea de sens a acestui aspect face posibil aspectul formal, pentru că acesta "universalizează" valabilitatea sensului alethic, de negândit desigur, și de neoperat fără această universalitate a sa. De asemenea, pozițiile implicate de judecată, anume cea de subiect și cea de predicat, sunt unite, temporal, datorită unor caracteristici: faptul de a fi posibil și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unde Logosul își lasă văzută dumnezeirea prin umanitatea sa și îi face pe cei care au urcat Muntele să urce mai departe, să vadă lumina increată care radiază în forma corporală a lui Christos, dar o depășește infinit. A-ți universaliza ființa înseamnă să ai o atitudine epectatică, să devii drum pe urmele Logosului viu. Ne putem totuși întreba ce rost are pentru noi, oameni tîrziu moderni, frecventarea acestei tematici propriu-zis universale. Dincolo de incontestabilul ei beneficiu cultural, ce influență mai poate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
75). În acest sistem, comemorările sunt instrumente În egală măsură politice și culturale, oficiale și populare: ele contribuie la construirea memoriei sociale, la impunerea ei, la stabilirea consensului și la promovarea identității comune. Prin calendarul comemorărilor, „o memorie socială se universalizează și se prezintă pe sine ca memoria Întregii societății, nu ca proprietatea unui singur segment al acesteia” (J. Nerone, 1989, p. 95; vezi și A. Eriksen, 1997; R. Evans, 1998; J.R. Gillis, 1994; W. Johnston, 1991; K. Lavenda, 1997; K.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
regimului comunist ca nelegitim și criminal". Capetele de acuzare formulate în acest document sunt reluate în Raportul final publicat în 2006. 31 Peter Berger a formulat această prescripție vizându-l pe sociolog. Fără niciun efort prescripția lui Berger poate fi universalizată la nivelul tuturor membrilor "comunității de cercetători" despre care vorbește C.S. Peirce care aspiră la descoperirea de adevăruri. 32 Pentru anul 1993, datele au fost preluate din P. Câmpeanu (1993, p. 186). Nu știu: 19 la sută; Nu au răspuns
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]