478 matches
-
le făcuse mama erau pe masă într-un castron. M-am așezat și-am mâncat câteva și am băut niște apă. Peștii erau în tigaia de sub care a închis mama focul când a venit tata acasă, dar erau reci și unsuroși și nu arătau prea bine. Deasupra mea, becul care atârna de firul electric era și el plin de pete de grăsime, de aceea fiecare obiect avea umbre lungi și mâinile mele arătau ca și cum ar fi fost albe și lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
flori sau să știi că se odihnește în pace. Apoi mi-am imaginat cum arată tata acum când e mort. Am fost la o singură înmormântare în viața mea, iar respectivul arăta foarte alb. Pielea lui tata era roșie și unsuroasă și nu mă puteam gândi la el alb și făinos. În spatele casei puteam să văd locul unde tata încercase să crească niște chestii, locul de care avusese grijă mama după ce a plecat, până când chestiile alea chiar răsăriseră. Asta se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
întreba pe tanti Mae care credea ea că e. Când nu a mai găsit poza, a luat-o razna, așa că tanti Mae a trebuit să i-o dea înapoi. Curând, a ajuns ruptă și galbenă, iar crucile erau pătate și unsuroase, că mama punea tot timpul degetele pe ele. Când tanti Mae mergea noaptea să cânte, eu stăteam și o priveam pe mama uitându-se la poză. Nu-și dădea niciodată seama că sunt acolo, stătea doar și își trecea degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu toate lucrurile din casă, și erau o mulțime de lucruri de făcut până când ajungi să-ți iei lucrurile și să pleci și nu știam nici unde să-i scriu o scrisoare să o întreb. M-am uitat la becul unsuros atârnat de cablu. Nu părea să se mai ardă vreodată, deși el era cel folosit tot timpul. Nu țin minte să-l fi schimbat cineva vreodată. Și apoi am realizat că eram singur cu mama, exact ca acel bec care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în mijlocul trotuarului s-a uitat de-a lungul străzii mișcându-și zbuciumat capul și corpul, făcând abstracție de lumea care îl împingea grăbită. Arăta în vârstă, într-adevăr. Fața lui era albă ca varul și strălucitoare, fără să pară însă unsuroasă; era la fel de fină ca un ou din porțelan, iar trăsăturile erau mici și ordonate, ca și cum ar fi fost pictate cu stilou și cerneală. Părul lui, în orice caz, era slinos, măcar dacă ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A dat numai din mînă a lehamite. Acum știu ce Însemna: Îndelungatul vis despre Adriatica, acea nălucă Îndepărtată, era cu mult mai fascinant și mai frumos, mai pur și mai profund, decît balta aia zoioasă În care se bălăceau bărbați unsuroși, groși la ceafă și femei unse cu uleiuri, „negre ca păcura“. Asta a fost ultima oară cînd s-a dus În concediu la mare. Acum știu că atunci În el a murit cineva ca o ființă dragă, un vis Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că Fermín nu era de față, fiindcă el nu stătea prea mult la taclale pentru a se descotorosi de comis-voiajorii de camfor și de nătărăii care, din cînd În cînd, se mai strecurau În librărie. Vizitatorul Îmi oferi zîmbetul său unsuros și fals, luînd la Întîmplare un volum dintr-un teanc de lîngă intrare, ce-și aștepta rîndul la ordonat și evaluat. Totul În el trăda dispreț pentru ceea ce vedea. N-ai să-mi vinzi matale mie nici un „bună-seara“, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
răspundea în același fel. Cei doi păstrau o distanță de cel puțin zece metri între ei. Fiecare la masa lui. Nu schimbau niciodată cu cuvânt. Mierck mânca precum un căpcăun murdar, cu șervetul înnodat la gât ca un grăjdar, degetele unsuroase și ochii deja tulburi din pricina sticlelor de vin de Brouilly. Procurorul, în schimb, era un om educat. Tăia peștele ca și cum l-ar fi mângâiat. Ploua întruna. Judecătorul Mierck își înghițea desertul, Belle de jour moțăia în apropierea vetrei, legănată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
soții se reped la ușă ca să‑i primească pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită din mână, sufertașul uzat și termosul. Lumea mai bună le smulge câte o mapă cu acte, ziarul, resturile de cârnat afumat, hârtiile unsuroase etc. Apoi capul familiei se bagă în ciorapii rupți de casă, care până nu de mult mai erau purtați încă la serviciu. Oamenii știu ce înseamnă să economisești, deși nu toți sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
are întotdeauna un bronz sănătos, se vede că face mișcare în aer liber. Vântul și soarele au avut acest efect. E un ten curat, iar părul ei blond e tot curat și mătăsos, pe când tu ai de obicei niște lațe unsuroase care atârnă pe ceva ce cu greu s‑ar putea numi umeri, mai degrabă schelet descărnat. Sau umeraș îmbrăcat. Dar care tot are ceva frumos. E exact ce‑i trebuie unui bărbat sportiv care‑și descoperă totodată și calitățile spirituale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
te-ai plictisit. Că văd că te așteptai să stai aici o vreme. — Nu așa se așteaptă toată lumea? am ridicat eu din umeri, uitându-mă la un furuncul cât o piuliță de la roată care se freca de marginea gulerului său unsuros. Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că doar ești detectiv particular, nu? Un afurisit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
doar ei în centrul atenției mele, mâinile și picioarele îmi deveniră obiecte atașate. Trebuia să mă încălzesc cât mai rapid cu putință. Așa că ... Mi-am luat un ceai de nu știu ce frunze cu un strop de lapte de iac amestecat. Era unsuros și aromat parcă a vanilie, o grețoșenie fierbinte cu gust de iasomie. Țineam ceașcă ce semăna cu un bol între palmele ce se desfătau cu căldură străină celor munți maestuoși. În timp ce imi savuram ceaiul am remarcat că niciunul dintre ei
TÂRGUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363018_a_364347]
-
înclinații către științele exacte, li se oferă spre studiu o piramidă. Cea a lui Keops, din cauză că o alta, mai puțin celebră, nu ar avea nici un haz. Ei bine, exact prin acest loc, printre acești oameni de excepție, nevăzut, negru și unsuros, alunecă șarpele disperării. Dar, să nu insistăm, fiindcă un clopoțel, din aur firește, clincăne melodios, participanții se așează în fotolii, iar la masa de prezidiu apare comitetul executiv, în frunte cu președintele corporației. Tot acolo, la fel de nevăzut ca și mai
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
personaj atotputernic cu ascendență divină, așa cum se obișnuiește la ei. Glasul său semăna cu țiuitul unui aparat de radio cu lămpi, însă era ascultat cu venerație. I se cunoștea cruzimea, și aceasta una tradițională. - Oooo, dragul mieuuuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
libidinoase și nerușinate de la decolteul ei,începuse să simtă o reală aversiune. Acel nerușinat nu făcea nici un efort să-și mascheze poftele și rânjetul drăcesc și dezgustător de pe fața lui grasă și transpirată, cu o mustață slinoasă și părul rar unsuros care părea nespălat continuând să se comporte foarte necuviincios nepăsîndu-i că o ofensa în ciuda faptului că ea era gazdă. Părea că sunt gata să-i crăpe hainele prea strâmte, pe corpul gras și respingător. Era de-a dreptul furioasă și
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
A3, deși mai rare de când au devenit jurnaliști-mercenari făcând pactul cu diavolul roșu. Astfel, anteniștii au numai de pierdut. Gâdea s-a manelizat, badea Badea, în ciuda unor sclipiri, s-a cabotinizat, moș Ursu nu intră în calcul fiind tot mai unsuros. O aprob pe lelea Safta. „Brânză bună în burduf de câine!” Invitatul bufniță, mega analistul, reușește să irite tot mai mult prin agresivitatea mârlănească. În rest, în privința mercenariatului nici prea-prea, nici foarte-foarte, ceilalți jurnaliștii căutând să fie mai echilibrați, chiar dacă
TABLETA DE WEEKEND (177): ROMÂNIA INTELIGENTĂ RIDICĂ-TE ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368697_a_370026]
-
de stradă, mașini grăbite, care nu acordă nici o prioritate pietonilor, ci trec printre ei, ca la circ. Magazine aglomerate, murdare și fără reclame sau vitrine. Pardoseli de dușumea mirosind a motorină, dale de marmură, date de curând cu talaj, uși unsuroase de miile de mâini ce le deschid și închid toată ziua. Pereți afumați și murdari. Galantare neluminate și cu marfă puțină.” Ne dăm seama că Rusia lui Gorbaciov nu era din punct de vedere economic, departe de România. Pe de
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
tot mai nemulțumiți, neputincioși așteptată ajutor din soare de unde vor veni niște luptători care, obosiți de drum vor cere și ei merinde și vin. Negăsind, îl vor bea pe el, pe Nesperatul Sfânt, și pe toți lacheii lui umili și unsuroși, strecurându-i printre dinții strânși. URCAREA PE MUNTE Șamanii veacului din urmă își latră radioactivele vrăji, supărând și rănind timpanul firii precum apa rămasă în ureche. Se lăbărțează ura pe altarul rațiunii și sună asurzitor tam-tamul unui dans bolnav și
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
din jur adulmecă surprinși, crezând că domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi? Ca să facă impresie, domnul profesor dă voinicește peste cap matrafoxul care dizolvă pereții paharului unsuros. Este convins că a înghițit catran lichid. Cască spasmodic gura, iar ochii i se umplu de lacrimi. Prompt, chelnerul, crezând că e vorba de o nouă comandă, mai aduce un pahar, la fel cu primul. Domnul profesor se liniștește cu
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
din jur adulmecă surprinși, crezând că domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul de „patriotice“ și chibritul, dar parcă poți să știi? Ca să facă impresie, domnul profesor dă voinicește peste cap matrafoxul care dizolvă pereții paharului unsuros. Este convins că a înghițit catran lichid. Cască spasmodic gura, iar ochii i se umplu de lacrimi. Prompt, chelnerul, crezând că e vorba de o nouă comandă, mai aduce un pahar, la fel cu primul. Domnul profesor se liniștește cu
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]
-
cu toate edificiile morbide și înspăimântătoare au făcut din poezia bacoviană un deliciu al crizei de melancolie, de zădărnicie a suferinței. În fapt, Bacovia descoperea și aducea la lumină o lume, pe care îndestulații înfășurați în blănuri cu buze groase unsuroase și burți lăsate peste centurile de la brâu, nu o vedeau și nu doreau să o știe. El va sugera pierzania, va cânta cavoul și singurătatea sumbră tocmai pentru a da posibilitatea luminii să se înalțe și să dea putința observației
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
Iar asta, ultima, i-a reușit de minune! Toată lumea a respirat ușurată când Spirel a terminat școala și s-a dus la profesională. Aici a fost numit Spirache și s-a transformat în tipul ucenicului trândav cu bască și salopetă unsuroasă, care ia șuturi în fundul cam gras, castane în cap și este alintat cu vorbe de duh specifice ca: „Bă, Spirache-n gura mă-tii, scoală dă pă strung, că putrezește sub tine!” și altele de aceeași factură, cum se obișnuiește în
HOMO MIMETICUS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352347_a_353676]
-
jertfă pe care are dreptul patria s-o ceară de la un om. Să fim gata la tot! Să nu dăm înapoi de la nimic pentru a ne îndeplini datoria de patrioți.” Jertfa patriotică a unuia dintre cei câțiva negustori este un unsuros „pungoci” plin cu bani, pe care îi va dona în numele cauzei, cerând în schimb o „fitanție”. „Dacă a venit vremea pe jertfă, apoi cât m-ajunge partea, nu mă dau în lături!” „Subtiscăliții patrioți, la un moment greu al nostru
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
grajd? Atunci Simonică a luat inițiativa și i-a chemat pe cei doi mai în lumina unui bec de serviciu. Ce avea să vadă i se părea ca scos din filmele cu Charlie Chaplin. Două fețe de copii negre și unsuroase, nespălate de multă vreme. Hainele zdrențuite și murdare, iar încălțările nici nu se știa ce sunt! Nici la un picior nu aveau o încălțare pereche. Era o combinație de 4 încălțări diferite; un bocanc scâlciat, o gheată ce părea de
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]