117 matches
-
din genul acela a cărui vârstă e întotdeauna îndoielnică. Nu cred că arătase altfel nici când avea douăzeci de ani, iar la patruzeci n-avea să pară câtuși de puțin mai bătrână. Mi-a făcut impresia unei încordări extreme. Fața urâțică și cu buze înguste era încordată, pielea îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aventura mea. Prea pierdusem timpul... Nasul scurt al Irinei mă persecuta. Îmi aduceam aminte de drumurile lungi pe străzile mărginașe, apoi de toate descoperirile asupra cunoștințelor ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui meu mă convinsese: Cine era urâțica ceea cu care te-am văzut pe stradă?" De ar fi zis "urîta" nu m-ar fi impresionat așa, l-aș fi numit numai răutăcios. "Urîțica" avea o impresie de adevăr care mă umilea. Încercai astfel de la Berlin să răspund
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei simple; mai ales o vorbă de a tatălui meu mă convinsese: Cine era urâțica ceea cu care te-am văzut pe stradă?" De ar fi zis "urîta" nu m-ar fi impresionat așa, l-aș fi numit numai răutăcios. "Urîțica" avea o impresie de adevăr care mă umilea. Încercai astfel de la Berlin să răspund tot mai rar (totuși răspundeam!) la scrisorile Irinei, care veneau tot mai dese. Scria la întîmplare, fără virgule și puncte (o ironizam mai târziu că scrie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pot trage vreo concluzie asupra ei? Nici unul din prietenii mei nu mă felicitau odinioară pentru Irina. Acei care n-o cunoșteau decât din vedere o găseau complect neînsemnată. Și spuneau termenul cel mai dureros, pentru că dădea impresia de perfectă imparțialitate: "urîțică". Se mirau că-mi pierd atâta vreme cu ea. Le făcea și impresia că nu e prea cuminte. Mi-aduc aminte de un bătrân care se ocupa cu analizele omenești, și care, văzînd-o odată lângă mine nenorocită, cu o culoare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mann, mă aștepta cu unchiul la aeroport. Cum nu aveau copii, au fost fericiți să-și revadă nepoata. Au vrut chiar să mă înfieze. Unchiul era frumos, blond, cu părul vâlvoi, avea un metru optzeci și cinci, mătușa era mai urâțică, dar părea să aibă suflet bun. Ea îmi amenajase un minunat apar tament la ultimul etaj al unui hotel luxos, pe care-l avea în proprietate. Hotelul se afla într-unul din cele mai frumoase cartiere, pe strada Petru I
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Dumnezeu de picior. Am întâlnit acolo o insă care mi-a dat niște semne vagi de simpatie. Era cu vreo patru ani mai mare ca mine, deja absolventă, repartizată profesoară într-un orășel ardelean. Fă cuse engleză și română. Era urâțică, șleampătă, când mergea părea că se-mpleticește la fiecare pas. Tot ce purta pe ea părea aruncat cu furca. De la-nce put ne-am simțit bine-mpreună: doi nebuni, doi închipuiți. Eu vorbeam numai în citate din autorii mei pre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mai vedem. Ne-am văzut apoi toată luna următoare. Am fost împreună la petrecerea de ziua ei, unde m-am trezit singurul „băiat“ (de fapt, împlinisem între timp 27 de ani) între vreo patru-cinci fete, prietenele Rodi căi, infantile și urâțele cu toatele. Cu aceeași ocazie i-am cunoscut mama, neobișnuit de în vârstă. În rest, ne plimbam pe străzi însorite, la nesfârșit, îi ascultam sporo văiala despre aceleași fete din fosta ei clasă... După vreo două săptă mâni deja mă plic
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lângă ea, (în vis cineva care o cunoștea, cineva care respira același aer și cu care ar fi putut să vorbească, care să fi observat cum vrea să fie privită). Ar fi putut ea oare? Nu. Nu juca teatru. Era urâțel Emil, nici ea nu era cam prea frumoasă. Avea însă niște contururi extraordinare, care, dacă ar fi privit-o cineva și-ar fi dat seama că e ruptă de lumea asta. Și dacă vroia era aici. Știa lumea pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu acestea în vreme ce Nick se învârtea de colo-colo ca peștele pe uscat și punea întrebări idioate ca în ce zonă a țării s-au născut femeile respective sau ce fel de muzică le place. În final, Nick alesese o fată urâțică și rotofeie, pe care o chema Joanne și care continua să locuiască împreună cu mama ei, la doar câteva străzi distanță. Fata nu dădea semne c-ar fi vrut să se mute de-acasă. De vreme ce Joanne tot n-o să locuiască aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu păreau nori de furtună ca cei de ieri, ci, mai degrabă, nori care anunțau câteva zile de ploaie surdă, mocănească. O primăvară ploioasă, Îți spui. Îți amintești figurile celor două fete care se aflau În fața ta În autobuz. Erau urâțele, ba chiar urâte de-a binelea, dar, din elemente luate separat și de la una și de la cealaltă ar fi ieșit o tipă acceptabilă. Te surprinde că te gândești tocmai la lucrul ăsta În timp ce Înaintezi prin noroi. Obiceiul tău este să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
actoricești ale celor doi. Oarecum asemănător este Deathtrap, istorie cu Michael Caine și Cristopher Reeve, tot doi Îndrăgostiți, un cuplu de dramaturgi ușor homosexuali care sfărîmă totul, inclusiv răbdarea pacientului heterosexual privitor, după ce-o omoară pe nevasta altminteri destul de urîțică a lui Caine, ca să-i ia moștenirea. Intrigi, Agatha Christie, povestiri cu final neașteptat, mare deziluzie. Și-i făcut tot de Sidney Lumet, ce pare a trăi cu adevărat Într-o continuă după-amiază de cîine, pe Network. Mai rar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să fie Îndrăgostit de Phyllis asistenta, ci o urmărea de pe vremea cînd femeia aceasta hapsînă lucrase cu tatăl lui, un medic care murise de inimă rea pentru că hapsîna răpusese trei copii pentru a obține o moștenire, așadar avea un trecut urîțel, ca să nu mai vorbim că mai mult ca sigur euthanasiase Încă cinci persoane În același scop sau doar pentru antrenament, deci băiatul voia doar s-o demaște iar poliția Îi arestează ca proasta pe Lola și Nino, suspectîndu-i că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-o alchimie numai de Iordan cunoscută, rățușca urîțică s-a preschimbat în lebădă. Melodioasă. De la melodioasele oase ale gîtului pînă la melodioasele glezne. Cel mai frumos trandafir baccara din grădină a întregit metamorfoza adolescentei mălăiețe. Fardul îmi înfiora întîia oară pleoapele; mersul, din cauza pantofilor escarpen ai mamei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
curte, însărcinare de care el se achita conștiincios și cu cîte-o privire tainică desperată după Nadina. Căpitanul Lache Grădinaru, crezîndu-se irezistibil pentru că numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevastă urâțică și prostuță, bătea zelos din pinteni pe lângă Nadina și-și sublinia străduințele cu câte un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. Ca să scape de el, Nadina fu obligată să se retragă puțin deoparte cu Titu Herdelea. ― E idiot rău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe o rază de 500 de kilometri nu cred că exista local de lux în care să nu fi mâncat măcar o dată); ei bine, cu această erudiție culinară m-a cucerit; nu era el chiar Brad Pitt (bine făcut, dar urâțel), nu strălucea prin CV (abia era anul III la Litere), dacă vă puteți închipui n-avea nici măcar mașină, circula cu autobuzul (bursa abia-i ajungea de țigări, iar în piață câștiga cel mult un salariu minim pe economie; fără subvențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dispozițiilor noastre sufletești: „Dacă mintea-i oarbă, ce folos de ochi limpezi?” (proverb persan). CÎtă dreptate avea și C-tin Noica atunci cînd spunea că frumusețea vine „dinăuntru În afară”, și nu invers: de ex. pentru un Îndrăgostit o fată urîțică pentru alții, devine frumoasă, pentru că așa o vede „sufletul” său Îndrăgostit. * Se știe că În lumea oamenilor „adevărul” este aparent sau relativ: „Dacă toți oamenii ar fi cocoșați ținuta dreaptă ar fi socotită o monstruozitate.” (H. de Balzac) CÎți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
franceza, de aceea patroana îi purta respect. Ca să-și alunge urâtul, brodează și din banii câștigați cumpără parfumuri, materiale pentru brodat și își întreține amantul. Katka este placidă, este cea mai dolofană. Sonka zisă cobilița era o evreică oacheșă și urâțică iar amantul ei îi reproșa inerția de a rămâne în bordel. Vera este cea mai tăcută. Niura trăia încă drama părăsirii de către un student. Zoia păstrează figura specifică unei prostituate. Pașa a venit în bordel pentru patima desfrânării, avea cei mai mulți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]