209 matches
-
drapele românești. La orele 13 au trecut Dunărea: un detașament de Roșiori, o companie de Vânători, o baterie de artilerie și Regimentul 5 Infanterie de linie. În momentul debarcării în Dobrogea, atât Domnitorul Carol, cât și trupele române au primit uralele de bucurie ale celor prezenți 407. Fanfara militară a intonat imnul național, după care Episcopul Melchisedec al Dunării de Jos a binecuvântat noul pământ al țării 408. În seara aceleiași zile, Domnitorul a revenit la Brăila și de aici a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
urmare, primarul orașului Tulcea, Mircea Petrescu, având "legea în mână" și aflându-se "în fruntea a mii de cetățeni de toate naționalitățile, a mers în data de 5 iulie 1897 de a prăbușit acea vechitură de moară, în aplauzele și uralele mulțimii"2056. Jurnaliștii tulceni apreciau că "ziua de 5 iulie 1897 a fost o adevărată serbare națională"2057, iar "tricolorul român fâlfâia falnic pe toate stradele"2058 orașului Tulcea. Tocmai de aceea, în cuprinsul articolului se aprecia că "onoare se
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Pe drumul spre palatul administrativ al județului Tulcea numărul participanților la marș crește, astfel că "mulțimea (...) din ce în ce mai numeroasă și entuziasmată, însoțită de dovezile de simpatie ale întregului oraș"2468, a ajuns în fața palatului administrativ, unde "izbucnesc din mii de piepturi uralele de: Trăiască guvernul! Trăiască domnul Bastachi!"2469. În aceste împrejurări "apare șeful poliției, domnul Paplica, (...) comunicând că domnul prefect cere ca o delegație să se prezinte spre a-i arăta dorințele cetățenilor"2470. Ca urmare a acestui fapt s-a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
sediile partidelor de opoziție, Universitatea și Institutul de Arhitectură. Erau vânați mai cu seamă intelectualii sau cei care păreau minerilor a fi intelectuali ori persoane cu moravuri dubioase: bărbați cu ochelari, femei cu rochii scurte... Loviți sălbatic cu bâtele, În uralele unei populații fanatizate care Îi Încuraja pe agresori, erau Înghesuiți În dube de polițiștii deveniți În această ocazie auxiliari ai minerilor. Au fost și câțiva morți, poate chiar mai mulți. Lângă București s-a improvizat un lagăr de concentrare, unde
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
corect la toate întrebările, cu toate datele geografice sau istorice despre Dunăre, pe care memoria lor le înmagazinase. Cînd jocul a ajuns la sfîrșit, căpitanul a adunat punctele fiecărei echipe și a desemnat-o pe cea cîștigătoare. Sub aplauzele și uralele noastre, bucătarul s-a îndreptat majestuos cu uriașul tort pe brațe spre masa învingătorilor care au tăiat prima felie, precum doi tineri căsătoriți tortul de nuntă. După care bucătarul a anunțat că mai are un premiu de adus, celei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în Olimp, rămâne nemuritor. Asemănătoare cu siluetele gloriei de altădată statuile învie imaginea gloriei primite de familia atletului și transformă clipa victoriei de atunci în eternitate de bronz. Pelerinii de acum aduc ofrande imaginare sportivilor din trecut și aerul transformă uralele și corpul celor vechi în statui și în vibrații contemporane, care arată importanța întâlnirilor odată la patru ani, în o perioadă de pace și întrecere dreaptă a celor mai buni atleți, aplaudați de zeci de mii de spectatori. Ler și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
ultragiilor îndreptate de Austria contra națiunii noastre a oprit și astăzi conferința asupra Bucovinei ce era s-o ție d. B. Florescu“. De unde ieșise? Cum s-a brodit să fie acolo tocmai la minută?... Fiindcă la conferință nu-l văzusem. Uralele izbucnesc: „Trăiască Fleva! Ura!“ O luăm pe strada Carol, cotim la stânga pe strada Căldărari și ajungem în Piața Ghica 31, în fața Primăriei. Intrarea Primăriei, unde era biroul electoral, era barată de amândouă părțile prin cordoane de pompieri cu căștile pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
descrierea acțiunii eroului povestirii (subiectul operator de transformare) constituind, în ansamblu, Rezolvarea-Pn4. Propoziția [l] subliniază o parte a Situației finale-Pn5: din Pn4 se poate deduce faptul că de acum trăsura va putea fi unsă, iar călătoria va continua; insistînd asupra uralelor de vivat ce vin din partea martorilor prezenți la locul scenei, se pune de fapt accentul pe victoria eroului întîmplării. Ultimele două propoziții [m] și [n] dezvoltă o evaluare finală-morală PnΩ prin care se va interpreta sensul global al anecdotei: se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Cezar al XXIX-lea. (21 mai 2049) Intrând cu armata în Rolanda, siglenzii au ocupat Academia și l-au executat pentru înaltă trădare pe acad. prof. dr. Ramses Szabo, iar volumul O țară binecuvântată de Dumnezeu a fost ars (în uralele mulțimii entuziaste) în Marea Piață a Victoriei. (22 august 2049) Doar că vremurile sunt întotdeauna imprevizibile și, revenind din sud, unde au anexat fosta republică Zo'kuku, armatele Majestății Sale Keops al XXIX i-au izgonit pe ziglii și l-
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
simbolul care n-o să piară niciodată La ora 16,30 P.M. nemaiavând răbdare, oamenii au ieșit în stradă, ovaționând frenetic, așa cum se cuvine din moși strămoși. Erau atât de entuziasmați încât atunci când s-a anunțat în difuzoare vestea mult așteptată, uralele au acoperit vocea crainicului și a rămas discutabil dacă s-a anunțat reunificarea sau, dimpotrivă, s-a comunicat că nici o forță reacționară n-a reușit să realizeze un stat hibrid împotriva voinței unanime a poporului. Unii chiar pretindeau că au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
fi dat bine la „massa” adunată în clădirea Teatrului Județean (din ianuarie 1948, cinematograful „IC Frimu, iar din 1965, cinematograful „Vasluiul”) minciunile sforăitoare, nu vor fi dat, nu știm, dar cel care a întocmit acest document a ținut să precizeze „uralele îndelungate” ale celor prezenți în sală. Finalul merită citat pentru a scoate în evidență (pentru a câta oară?!) faptul că cel puțin pe timpul ocupației sovietice partidul comuniștilor a fost complet vândut unei puteri străine! Iată ce-a zis „tova”: „...țărani
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a „cârligului“ din tablă ascuțită pe margini ca ferăstrăul, cu care Îmi Înarmam zmeul și mă repezeam cu el să tai, sus de tot, sfoara zmeului advers, rămas acum ca o corabie fără cârmă și ajuns „mototol“ la pământ, În uralele și țopăielile de bucurie ale maha lalei noastre Învingătoare. Arșicele erau acele oscioare de formă ciudată pe care oscilează genunchiul picioarelor de dinapoi - al caprei sau al mielului - și se numeau, În argoul arșicarilor, „soalbe“ când erau de capră și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
las totul baltă și să mă duc dracului!... Nu pot! Fiecare cu Golgota sa, cugetă Daniil. În nefericire, există un adevăr. Nu e greu să fii "cel Mare", în strălucirea "Scaunului de la Suceava", în slava încununată cu laurii biruinței, în uralele Moldovei, ale Europei, chiar... Dar "Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în nenorocire, înfrânt, zdrobit, la pământ, părăsit de oameni, rănit și singur, stoarce din el ultima fărâmă de putere, înalță capul și spune mândru: Merg înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oară În contact cu puterea; acea putere care „te transformă”: În afară prezinți un chip calm, ager, zâmbitor adesea, dar Înlăuntru Încep fugile, alunecările, spaimele, care sunt pe măsura acelei forțe ciudate și nefirești care ți s-a conferit În uralele unei mulțimi ce rămâne mereu afară. Iar când puterea este absolută și incontrolabilă, spaimele devin terifiante, dușmanii și suspecții din jur se măresc fulgerător și, după cum s-a văzut, nu mai ai Încredere nici În pistolarul care te păzește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trăisem. Când s-a reinstaurat un calm relativ, căpitanul Cantacuzino s-a îndreptat solemn spre mine și, impecabil și regulamentar 16, m-a salutat și mi-a spus: Domnule (un moment de tăcere)... dragă Dane..., misiunea a fost îndeplinită! În mijlocul uralelor care țâșneau din toate părțile, luându-l de braț, ne-am îndreptat către biroul meu. În câteva cuvinte mi-a prezentat raportul. Important pentru moment era să luăm numaidecât toate măsurile necesare pentru ca, într-o oră, bidoanele de benzină și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-și pălăriile pentru a-l saluta pe general, 65 redescoperiseră gesturi de o antică noblețe. Astăzi, acești oameni nu mai există, au murit probabil, ducând cu ei satul tradițional pe care încă îl personificau în 1968. În același timp cu uralele și omagiile, se ridica din mulțime privirea ce implora Occidentul, chemarea unui popor altădată liber, condamnat de istorie să rămână în orbita sovietică. Călătoria generalului de Gaulle s-a situat într-o epocă de schimbare. De neînchipuit cu câțiva ani
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
frumos. Muzica militară, tot în frunte. Cu un kilometru înainte de a ajunge la Vaslui am făcut o haltă de ajustare, ne-am șters de praf, ne-am aranjat și am intrat în oraș în pas de defilare 174 și în uralele mulțimii care ne aștepta. Femei, mame, surori și soții care plângeau de bucurie când îi vedeau pe cei dragi întorcându-se teferi în țară. și mai erau mame și soții cu copilași de mână plângându-i pe cei care nu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se aruncă jos la pământ și-l sărută strigând: Trăiască România! Trenul plecă în mijlocul strigătelor generale [de]: «Ura! Să trăiți! Să veniți sănătoși!» Toată lumea era electrizată!... Ochii sunt umezi!... și, cât mai vedem trenul, batistele flutură din amândouă părțile și uralele nu mai contenesc.“ Clipă de mare emoție și de sfântă însuflețire!... Cine ar fi îndrăznit atunci să creadă că România Mare e atât de aproape?!... Ciurcu tatăl și fiul, precum și cel d-al șaselea expulzat, Corneanu, au trecut pe la Giurgiu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
natriu artificială, ci le-a fost de ajuns steaua în cinci colțuri pe care o purtau la chipiu soldații Armatei Roșii, cei care flămânzi și goi dar înflăcărați de cel mai mare ideal al tuturor timpurilor zguduiau temeliile lumii cu uralele lor.“ („Patosul Revoluției“, Contemporanul, 6 noiembrie 1959) BOTEZ Demostene Coțcarul de la UNESCO (Demostene Botez) își apără postul (nota V. I.) „Urmăriți de blamul întregii omeniri ca gangsterii prinși asupra faptului, s-au retras de pretutindeni. În apele Pacificului nu vor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
toți deputații și tot publicul din tribune, proclamă în numele Camerei elective și a poporului pe colonelul Alecu Cuza de domn stăpânitor țărei Moldovei. Strigătul de entuziasm care izbucni în acele momente din pepturile tuturora nu se poate descrie. Aplaozele, aclamările, uralele: "Să trăiască Alecu Cuza! să trăiască Camera!" zguduiau zidurile palatului. Cu mare greutate, mitropolitul putu restabili tăcerea, și atunci alesul țărei urcă treptele biuroului și depuse jurărmântul după formula următoare: "Jur în numele Preasfintei Treimi și în fața țărei mele că voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în marea luptă pentru Unire. În ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de condițiuni sociale, i-au ieșit înainte dincolo de barieră, ca un puhoi ce inundă câmpia, și nu voi uita niciodată uralele frenetice și nesfârșite ce au zbucnit din piepturile tuturora, când a apărut careta 72 domnească încunjurată de o ceată de călăreți țărani, trasă de opt cai de poștă, care veneau ca vântul într-un nor de colb, în pocnitul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
voci subțiri, voci groase și chiar fluieréturi de mai multe feluri. Atunci cînd pe scéri apéru directorul, cel cu pixul cu pasté groasé În buzunarul de la piept, si a Început sé miște mîinile, sé se Înroșeascé și sé deschidé gură, uralele s-au stins cîte puțin și-atunci s-a auzit cé directorul strigé și mișcé din mîini și se enerveazé pe toți. - Ia terminați! Terminați! Cine v-a zis sé strigați? Nu strigé nimeni! Cine-a strigat „Ură!”?! Numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cravată, coborî În beci, scoase o cané roșie cu vin, o puse pe masé și se așezé. Soarele Începea sé frigé cînd Nicolai Arsenievici, Înféptuindu-și noul séu plan, ieși din ogradé cu hîrlețul pe umér. Încé-i mai résunau În cap uralele colhoznicilor și, În timp ce urca dealul, și-i Închipuia pe colhoznici În vale, strigînd „Ură!” În fața monumentului. Nicolai Arsenievici vedea tribuna, microfoanele negre aliniate, care din mulțime seménau cu un șirag de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și trânti furios ușa. Se repezi disperat spre pervaz. Tocmai la țanc pentru a vedea cum aproape un fișic de o sută de bucăți, alcătuit numai din bancnote de cinci sute de euro, se arunca fâlfâind direct în stradă, în uralele unui public neașteptat de numeros, de entuziast și formidabil de vioi. Înnebunit de imaginea stolului de bancnote ce-și lua zborul chiar de sub nasul lui, nu-și dădu câtuși de puțin seama că banii fuseseră aruncați cu ajutorul unei sfori acționate
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Am Învins! Am Învins! Să mergem! Tokichiro o luă la fugă Înainte. Soldații, care până atunci abia dacă fuseseră conștienți, Își reveniră dintr-o dată complet. Nevrând să rămână În urmă, Începură să alerge Împiedicați și Împleticiți după Tokichiro, În direcția uralelor. Magomeyama era o colină scundă și circulară, puțin mai jos de Dengakuhazama. O masă neagră de soldați mânjiți cu sânge, noroi și apă de ploaie acoperea zona dintre deal și sat. Bătălia luase sfârșit, iar oamenii se regrupaseră. Ploaia Încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]