436 matches
-
istorici nu sunt de acord cu acest punct de vedere, dar cele mai multe surse nu amintesc nimic de implicarea lui Suvorov în ordonarea masacrului sau în oprirea acestuia.. Se spune că Suvorov ar fi trimis un raport din trei cuvinte împărătesei: „Urale din Varșovia. Suvorov” și ar fi primit un răspuns la fel de scurt: „Felicitări, feldmareșale. Ecaterina”. Feldmareșalul Suvorov a rămas în Polonia până în anul 1795, după care s-a reîntors la Sankt Petersburg. Dar suverana și protectoarea sa, împărăteasa Ecaterina a II
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
nu se poate născoci într-o lună. Pentru a citi cum aș vrea eu, îți trebuie timp și încă ce fel de timp! Și altele încă. Adeseori mă prinde jalea. Parcă sunt un luptător care am plecat odată petrecut de urale, de ovații și de flori, iar acum mă întorc zdrențăros la haină și la suflet, umil și cu bătălia pierdută. Asta nu e o comparație poetică, ci o realitate crudă. Am trimis ieri la București manuscrisul traducerii 3. E singura
Însemnări despre epistolograful Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5466_a_6791]
-
lângă Edgehill înainte de a merge în capitala Oxford. În ciuda dificultăților călătoriei, Henrietta era bucuroasă, mânca în aer liber cu soldații și se întâlnea cu prietenii de-a lungul drumului. Ajunsă la Oxford cu întăriri și provizii, a fost primită cu urale , iar poeții au scris poeme în cinstea ei. La cererea ei șambelanul său Jermyn, a fost făcut pair de Carol. Henrietta Maria a petrecut toamna și iarna lui 1643 împreună cu Carol, încercând să ducă o viață liniștită înainte de începerea războiului
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
Academia din domeniile St Martin, Herbert Blomstedt și Orchestra Gaudeamus, Filarmonica Regală și Filarmonica din Dresda. În toamna anului 2004, eticheta PentaTone inscripționează primul CD al Juliei: Concertul rus pentru vioară cu Yakov Kreizberg și Orchestra națională Rusă. A primit urale, urcând-o în topul primelor cinci "cea mai vândută înregistrare" în Germania nu mai departe de câteva zile și a primit un "Editor's Choice" de "Gramophone" in Ianuarie 2005. Alte înregistrări apreciate de critici: Sonatele pentru vioară solo de
Julia Fischer () [Corola-website/Science/329302_a_330631]
-
Nicolae Bălcescu, trec de „Poarta Șchei”, în sus pe strada Căpitan Ilie, strada Pe Tocile spre „Capul Satului” pe strada Podul Crețului și de aici la Pietrele lui Solomon. Pe tot parcursul defilării, junii sunt întâmpinați de locuitorii Brașovului cu urale și aplauze, cărora junii le răspund prin a-i invita să-i însoțească „la Pietri” ca să petreacă în natura alături de ei. Odată ajunși la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii se răspândesc pe cele două platouri la
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
armatei noastre se găsește în altă parte. Garnizoana Tange se alătură armatei în avans a lui Nobunaga și porniră cu toții grăbiți, fără zăbavă, sore fortăreața Zenshoji. De cum înțeleseră că sosea Nobunaga, cei din garnizoană scoaseră un strigăt. Dar nu erau urale; păreau mai degrabă țipete și tânguieli jalnice. — A venit! — Senior Nobunaga! Nobunaga era stăpânul lor, dar nu toți știau ce talente de general avea. Nu se așteptaseră ca Nobunaga însuși să vină pe neașteptate la acel avanpost izolat, unde cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mulțimi dense se îmbluzeau pe marginile drumului. Femeile se uitau să vadă dacă soții lor se numărau printre oamenii care defilau solemni spre poarta castelului. Bătrânii își strigau pe nume fiii, iar fetele căutau chipurile iubiților. Dar toți izbucniră în urale când îl zăriră pe Nobunaga, în șa, profilat pe cerul nopții. — Seniorul Nobunaga! Pentru ei, Nobunaga însemna mai mult decât propriii lor copii, soți și logodnici. Aruncați o privire la capul marelui senior al clanului Imagawa! anunță Nobunaga, de pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
printr-o manevră în clește, întocmai așa cum se temuse Kyutaro, declanșându-se o încăierare copleșitoare. În acel moment, forțele combinate ale lui Horio, Nakagawa, Takayama și Ikeda ajunseră pe piscul muntelui. — Am învins! — Al nostru-i Tennozan! Se înălțară primele urale de victorie ale bătăliei. Hideyoshi așteptase sosirea lui Nobutaka la râul Yodo, așa că încă nu ajunsese în linia întâi. Se apropia înserarea, fiind cam pe la Ora Berbecului, când Hideyoshi își spori armata cu forțele lui Nobutaka și ale lui Niwa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
grăbi să revină în Ise. Ieyasu mai rămase câtva timp pe Muntele Komaki, dar în cele din urmă plecă și el spre Kiyosu, lăsându-l la comandă pe Sakai Tadatsugu. Oamenii din Kiyosu ieșiră să-l primească pe Ieyasu cu urale de victorie, dar nu în număr la fel de mare cum îl întâmpinaseră locuitorii din Osaka pe Hideyoshi. Cetățenii și soldații salutau Bătălia de la Nagakute ca pe o mare victorie a clanului Tokugawa, însă Ieyasu își preveni vasalii împotriva împăunărilor frivole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
multă lume în Piața Centrală din Kiev. Foarte multă lume în portocaliu, evident. Un președinte emoționat și anturat de personalitățile de cel mai înalt rang din țările vecine Ucrainei - Ungaria, România, evident, din Polonia, președintele Kwaïniewski a fost salutat cu urale de mulțime, din Slovacia. Reprezentare cât se poate de semnificativă din partea Statelor Unite și a Comisiei Europene. Reporter: Cine a fost din partea Statelor Unite? Mihai-Răzvan Ungureanu: Colin Powell, împreună cu o parte din echipa sa de la Departamentul de Stat, secretarul general al NATO
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
nici un fel de eljen, și astfel ajunserăm în centru și trecurăm prin fața tribunelor. Surâzători, radioși, liderii orașului și invitații fluturau din mâini în timp ce în spatele lor fâlfâiau atinse de curenți de aer drapele roșii amestecate cu tricolorul. De pretutindeni se auzeau urale. De la noi, și nici de la universitarii unguri, nu se auzi nimic, dar eram puțini, și lipsa noastră de entuziasm trecu, desigur, neobservată. Ne împrăștiarăm îndată ce trecurăm de tribune, în afară de cei care purtau steaguri și pancarte cu lozinci, pe care trebuiră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
masă către pământurile colonizate. Stroganovii au dezvoltat agricultură, mineritul și pescuitul în Munții Urali și au stabilit comerțul cu triburile sibieriene. În 1570, antreprenorul Semyon Stroganov și ceilalți fii ai lui Anikey Stroganov au recrutat cazaci pentru a proteja așezările urale împotriva atacurilor conduse de tătari ai Hanatului Siberian, ce-l aveau drept conducător pe Hanul Kuchum. Stroganov i-a sugerat atamanul cazacilor, Yermak, angajat în 1577, să cucerească hanatul Sibir, promițând ajutor în provizii de hrană și arme. În 1581
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul la filosofie bătându-l pe spate. Acestea fiind zise, japonezul se înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
este găsit vinovat pentru tentativă de omor cu premeditare, gravă vătămare corporală și cruzime asupra animalelor și este condamnat la o pedeapsă de nouă ani de închisoare fără drept de apel și fără suspendare. Declar procesul încheiat. Aplauze și câteva urale zguduiră sala. Lupul făcu semnul victoriei, adică un V, cu laba. Vânătorul se prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe hârtie această poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
electrice și, În lumina celui de-al doilea blitz al Polaroidului, Wakefield bagă de seamă că balerina nu mai poartă nimic pe sub tutu și că tremură, fie de frig, fie sub efectul parodiei de electrocutare. Mulțimea aplaudă și explodează În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără Într-un coșciug. Prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui Aidan, Nell, dar fără prietena ciudată, slavă Domnului. Stăteau toți de jur-împrejur, bând șampanie din cupe înalte și subțiri și, când m-au văzut, s-au prefăcut că nu sunt șocați și s-a auzit o scurtă rundă de urale și cineva a zis, mult prea jovial: —Iat-o pe sărbătorită. Altcineva mi-a întins o cupă, pe care am încercat s-o dau pe gât dintr-odată, dar chestiile alea sunt așa înguste că a trebuit să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În autocar gata de plecare, fluierând și strigând: „direcția Templul Clopotul de Piatră“, În timp ce Roxanne făcea o poză de grup cu camera digitală. De-acum Încolo acesta va fi ritualul: Întâi schimbă planurile și apoi Își Întâmpină noua soartă cu urale ca și cum ar fi una mai bună. După două ore de mers cu autocarul, câțiva din grup au strigat că au văzut un restaurant care părea foarte autentic chiar pe marginea drumului. Într-un nor de praf, autocarul a oprit În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trece și ea - bravo, fetițo! Apoi Esmé, Dwight, Vera, Wyatt, Wendy, Bennie... Roxanne Îi strigă lui Dwight să ia camera de la Pată Neagră, imaginea se Încețoșează, apoi e fixată pe ea cum trece podul cu o ezitare și un țipăt. Urale și râsete. Tăiați. Fețe Închise la culoare, birmanezi, probabil un trib. Două bătrâne cu turbane se află În spatele capului lui Dwight din care se vede o bucată. Își ridică privirea și fac cu mâna spre cameră. Acesta este tribul Karen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Entuziasmul dura minute în șir, unii mai răcneau „Bravó!“ (cu-accent franțuzesc, pe ultima silabă), mie-mi venea să intru în pământ sau să țip „Bis!“ peste capetele mulțimii. Bineînțeles că mi-era rușine de generozitatea senină cu care împărțeau urale, așa cum țiganii împart semințe înainte de film. Mă jenau spiritul de hoardă și lipsa de discernământ. Oare actorii ce gândeau: îi luau în serios? se simțeau bine în oceanul ăsta sălciu de afecțiune? plecau acasă mulțumiți, mândri, fericiți? Scenariul se repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
picaje și lumănări deasupra spectatorilor involuntari. Dintre învingători, nimeni nu inspiră mai mult respect decât asul aviației germane: căpitanul de cavalerie Manfred von Richthofen, zis „Baronul Roșu“. Apariția avionului său, cu aripile vopsite în roșu cărămiziu, e invariabil salutată cu urale de-o parte și cu salve de artilerie și tiruri răzlețe de pușcă, de cealaltă. „Baronul Roșu“ pilotează un Fokker D VII cu două aripi suprapuse și crucea de fier vopsită pe burți și pe coadă. Avinoul tocmai a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucraseră o dată cu Ceaușescu în 1968, cu criza Cehoslovaciei și scena balconului (aveau să i-o refacă pe invers în ’89, tot în CC). Fiecare primise ce-și dorea: ei, o distragere a atenției Occidentului de la intervenția militară în Praga; Ceaușescu, urale din piepturile a 100 000 de demonstranți pentru pace și câteva zeci de mii de noi membri de Partid, păcăliți de discursul antisovietic. În plus, caleașca Reginei Angliei și limuzina președintelui Nixon își deschiseseră aproape simultan ușițele pentru titanul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Toktao. Își va alege un conducător dintre cei mai buni fii ai săi. La fel, celelalte. Cu toții ne vom supune marelui han al Hoardei de Aur și Eternului Cer Albastru! La aceste cuvinte, cei opt mii de războinici izbucniră În urale. Tânărul Amir Baian nu se dovedea doar un bun luptător, ci și un conducător Înțelept. Triburile supuse de oggirați, doar din setea de pradă și de putere a lui Toktao, erau libere. Noi șefi de trib le vor reprezenta În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cinstirea pe care mi-o dați mie, adăugă Amir, arătându-l pe Ștefănel, trebuie să fie egală cu cea pe care i-o dați fratelui meu Andà! Cel căruia, Încă o dată, Îi datorez viața mea! Războinicii izbucniră din nou În urale, privindu-l cu uimire și admirație pe copilul străin, cu păr deschis la culoare și ochi albaștri, ce părea trimisul de taină al lui Tengri pe aceste meleaguri. Ștefănel știa că era un moment de uriașă bucurie pentru triburile mongole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aplecat peste marginea punții: Credeai că te distrezi singur? Semnează: căpitanul Lorenzini. - Lorenzini! exclamă Estorga. Piratul care a scufundat patru galioane spaniole În Mediterană! Echipajul „Esperanza”! Atenție pe punte! Frații noștri din Corsica ne vin În ajutor! Marinarii izbucniră În urale, strângându-se În jurul căpitanului. - Săbiile la centură, pumnalele În dinți! Porniți cu frânghiile Înaintea abordajului, ucideți oamenii de pe catarge, cârmaciul, mateloții de la vele! Luptați doar sus, pe frânghii și pe scări! Nu intrați În luptă cu ienicerii! Sunt prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îi dăduse foc. Dar, la strigătele venite de pe catargul fregatei lui Estorga, luptătorii văzură că se Întâmplase cu totul altceva. Prima dintre cele patru galere venețiene sosise neobservată și deschisese focul asupra galerei turcești. Salva de artilerie fu salutată cu urale de echipajele italiene. Ienicerii de pe a doua galeră depuseră și ei armele. Alte trei galere venețiene se apropiau, gata să preia prizonierii. Bătălia era câștigată. 28 septembrie 1463, Serbia centrală, Valea râului Ibar Căpitanul Oană urmase drumul abrupt care urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]