127 matches
-
ea. Tulpina lui axis mundi, afectat de focul haosului, este securizată prin paza lui ophis primigenius, iar rodirea lui va dubla puterea fertilă deja activă. Ciocârlanul modelează în mod direct, prin învățături și acțiuni forma¬toare, traseul inițiatic în plan uranian. Deși apare preponderent cu funcție de ajutor năzdrăvan, un basm din colecția Stăncescu îi conferă puteri mai mari: el îl atinge cu aripa pe erou și-l transformă într-o muscă și apoi din nou în om. Indicațiile sale au o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
scăpa de urmărirea fatală a zmeului, alteori calul eroului are opt picioare, ca metaforă a rapidității deplasării, sau 14 spline. Numărul aripilor sale variază până la 24 și imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului, anulează prin simpla apariție maleficul: „Când trecu prin prăpastie ca să iasă pe tărâmul ăllalt, nu mai văzu nici balauri, nici vro jiganie, că toate s-ascunseseră de lumina ce revărsa calul cu soarele-n piept
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nupțiale. Ființele salvate de feciorul milos sunt, cel mai adesea, o știucă (pește), un corb și un tăun. Ele constituie o singură grupă de adjuvanți, fiindcă acoperă împreună trei niveluri conceptuale, venite în sprijinul neofitului. Pe lângă principiul acvatic și cel uranian imanente primelor două apariții, insecta care se hrănește cu sângele animalelor domestice mari trimite spre o zonă a infernalului, a absorbției vitalității și a bolii. Convertirea acestor puteri în sens inițiatic transmite eroului cunoașterea superioară a lumii, aflată acum la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
beteag, și el o ipostază avimorfă încărcată de sacralitate, anticipează categoria personajelor donator, căci rana lui este provocată în atemporal, în timpul opus profanului („când mâncau șoarecii pe pisici și erau mai înalți ăi pitici”). Sur-Vultur îl duce pe erou în uranian, și tot el îi provoacă acestuia moartea, figurată de căderile din înalt premeditate de pasărea solară. Călăuzele poartă, așadar, emblema mutilantă a sacralității, care le dă nu doar credibilitatea statutului, ci și o superioritate la nivel inițiatic, căci handicapul fizic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fier, haine dă fier, să poț’ să te sui pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau htoniană („confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă eroului, întrun basm cules de G. Dem. Teodorescu, vase care au un efect opus mediului sacru și formează un microclimat numai pentru neofit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Kant (tot în coloane paralele), ca și de reprezentările poetice imagini de interiorizare a cadrului etc.; construcții asociale ("structuri de texte reluate, anticipate ori redimensionate de la un text la altul sau chiar între texte de genuri diferite"), abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Întâmpină românul și prietenul său, calul. Calul mitologiei române nu e doar sfânt, dar și complex, complexitate care mă face să nu rezist tentației de a comenta, chiar dacă cu aspecte speculative. Anume, el are o dublă ipostază, chtoniană, pământească, respectiv uraniană, cerească. Primul, malefic, celălalt benefic; primul creat de Nefărtat, celălalt de Fărtat, adică de acele două forțe antagonice, similare chinezeștilor Yin și Yang, care au creat lumea. Este o confruntare fără Învinși și Învingători, adică veșnică; la fel ca acele
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu aproximație 40 de ani. În afara volumului considerabil trebuie să consemnăm turtirea pronunțată, rotirea rapidă în jurul axei și mascarea suprafeței de către atmosferă. anii 1977-1978 au dus la descoperirea a nouă inele aflate la o distanță de 18000-25000 km de globul uranian. Pe Uranus predomină apa, metanul și amoniacul, laolaltă cu unii compuși de tip terestru. În afara volumului considerabil, trebuie consemnată turtirea foarte pronunțată, rotirea rapidă în jurul axei (sub 11 ore), mascarea suprafeței de către atmosferă. La o mare disanță de planetă, aproximativ
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
invazie a de-semnificării în chiar sanctuarul semnificației înalte: "Veniți/ s-a redeschis altarul/ priviți-l/ îngenunchiați/ lingeți-l!// Oglinda s-a subțiat/ de tot -/ tînărul Narcis linge la ea" (S-a redeschis altarul). Sau următoarea dublă demitere, mitologică și uraniană, sub acolada unei familiarități de limbaj nuanțînd renunțarea: "Din salcîmi/ se-aude nechezatul/ calului troian/ al mînzului, adică,/ al nepotului/ - de fapt - nu contează/ se-aude un șirag de perle false/ deșirîndu-se/ acum/ cînd alinierea planetelor/ te face s-auzi
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales Strabon și Iordanes care, chiar dacă adăugă multe amănunte, îl copiază pe Herodot, după cum arată
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
clar dacă rotația este chiar retrogradă (și nu cumva o rotație directă cu o înclinație de aproape 180 de grade). Este posibil ca acest fenomen să fi fost provocat de o ciocnire cu un obiect cosmic imens. Datorită orientării sistemului uranian și a traseului lui Voyager 2 prin el, descoperirile navetei s-au produs în același interval de timp. Un strat înalt de dispersie de fum și praf gen smog au fost găsite în zona polului luminat de soare al planetei
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
HST ulterioare arată chiar mai multă activitate. Uranus nu mai este planeta plictisitoare și seacă pe care a văzut-o Voyager. Acum este clar că diferențele au apărut datorită efectelor sezoniere, din moment ce Soarele se află în prezent la o latitudine uraniană mai joasă, care ar putea cauza efecte mai pronunțate asupra vremii de la zi la noapte. Până în 2007 Soarele va fi direct deasupra ecuatorului lui Uranus. Culoarea albastră a lui Uranus se datorează absorbției culorii roșii a metanului în atmosfera superioară
Uranus () [Corola-website/Science/298439_a_299768]
-
atmosferă bogată în dioxid de carbon cu o presiune la suprafață de aproximativ 10 miimi de miliardimi de bar. Măsurătorile efectuate în timpul ocultației unei stele de către Titania au dat o limită superioară a presiunii posibilei atmosfere la 10-20 nbar. Sistemul uranian a fost studiat îndeaproape o singură dată, de nava "Voyager 2" în ianuarie 1986. Ea a realizat câteva imagini ale Titaniei, imagini ce au permis cartografierea a aproximativ 40% din suprafața sa. Titania a fost descoperită de William Herschel la
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
foarte puțin în raport cu ecuatorul lui Uranus. Perioada sa orbitală este de aproximativ , aceeași cu cea de rotație. Cu alte cuvinte, Titania este pe orbită sincronă, având permanent aceeași față îndreptată spre Uranus. Orbita Titaniei se află în întregime în interiorul magnetosferei uraniene. Emisferele posterioare a sateliților care orbitează în interiorul unei magnetosfere sunt lovite de plasma magnetosferică aflată în rotație sincronă cu planeta. Acest bombardament poate duce la întunecarea emisferei posterioare, observată la toți sateliții uranieni cu excepția lui Oberon. Întrucât Uranus orbitează Soarele
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
Titaniei se află în întregime în interiorul magnetosferei uraniene. Emisferele posterioare a sateliților care orbitează în interiorul unei magnetosfere sunt lovite de plasma magnetosferică aflată în rotație sincronă cu planeta. Acest bombardament poate duce la întunecarea emisferei posterioare, observată la toți sateliții uranieni cu excepția lui Oberon. Întrucât Uranus orbitează Soarele aproape culcat, iar sateliții săi îl orbitează în planul ecuatorial, aceștia (inclusiv Titania) sunt supuși unui ciclu sezonier extrem. Atât emisfera sudică, cât și cea nordică, petrec 42 de ani în întuneric total
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
ale sateliților lui Uranus. În 2007-2008 s-au observat mai multe astfel de evenimente, inclusiv două ocultații a lui Umbriel și a Titaniei la 15 august, respectiv la 8 decembrie 2007. Titania este cel mai voluminos și mai masiv satelit uranian și al optulea ca masă dintre toți sateliții Sistemului Solar. Densitatea sa de 1,71 g/cm³, care este mult mai mare decât cea tipică pentru sateliții lui Saturn, arată că ea constă din proporții aproximativ egale de gheață și
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
Înroșirea suprafețelor rezultă probabil din bombardarea cu particule încărcate electric și cu micrometeoriți de-a lungul existenței Sistemului Solar. Asimetria cromatică a Titaniei este, însă, cel mai probabil, cauzată de acreția de material roșiatic provenit din alte părți ale sistemului uranian, posibil din sateliți neregulați, material depus predominant pe emisfera frontală. Au fost identificate trei mari tipuri de trăsături geologice pe Titania: cratere, chasmata (canioane) și rupes (prăpastii). Suprafața Titaniei prezintă mai puține cratere decât cele ale lui Oberon sau Umbriel
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
cea a lui Triton sau a lui Pluton. Această limită superioară este totuși de câteva ori mai mare decât presiunea maximă posibilă a dioxidului de carbon, ceea ce înseamnă că măsurătorile nu pun constrângeri asupra parametrilor atmosferei. Geometria neobișnuită a sistemului uranian face ca polii sateliților să primească mai multă energie solară decât regiunile ecuatoriale. Întrucât presiunea vaporilor de CO depinde foarte mult de temperatură, aceasta poate duce la acumularea de dioxid de carbon în regiunile de joasă latitude ale Titaniei, unde
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
lui Uranus o vreme după formarea sa fie a fost creat de un impact violet care i-a dat lui Uranus oblicitatea sa. Compoziția exactă a subnebuloasei nu se cunoaște, dar densitatea relativ mare a Titaniei și a altor sateliți uranian prin comparație cu sateliții lui Saturn arată că a fost relativ lipsit de apă. Cantități semnificative de azot și carbon ar fi putut fi prezente sub formă de monoxid de carbon și N în loc de amoniac și metan. Sateliții care s-
Titania (satelit) () [Corola-website/Science/304018_a_305347]
-
km. Oberon are și un sistem de canioane formate ca rezultat al expansiunii interiorului său în perioada incipientă a evoluției sale. Acest statelit s-a format probabil din discul de acreție care înconjura planeta Uranus imediat după formarea ei. Sistemul uranian a fost studiat îndeaproape o singură dată: de nava "Voyager 2" în ianuarie 1986. Ea a realizat câteva imagini cu Oberon, imagini care au permis cartografierea a aproximativ 40% din suprafața acestuia. Oberon a fost descoperit de William Herschel la
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
Uranus). Perioada sa orbitală este de aproximativ , care coincide cu perioada sa de rotație. Cu alte cuvinte, Oberon este pe orbită sincronă, cu o față îndreptată în permanență spre planetă. O mare parte din orbita lui Oberon este în afara magnetosferei uraniene. Ca rezultat, suprafața sa este expusă direct vântului solar. Emisferele posterioare ale sateliților aflați în interiorul unei magnetosfere sunt lovite de plasma magnetosferică aflată în rotație sincronă cu planeta. Acest bombardament poate duce la întunecarea emisferelor posterioare, ceea ce se observă la
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
posibile ocultații reciproce ale sateliților lui Uranus. Un astfel de eveniment, care a durat aproximativ șase minute a fost observat la 4 mai 2007, când Oberon l-a oculatat pe Umbriel. Oberon este cel mai mare și mai masiv satelit uranian după Titania, și al nouălea satelit ca masă din sistemul solar. Densitatea lui Oberon de , mai mare decât densitatea tipică a sateliților lui Saturn, indică faptul că el este format din proporții aproximativ egale de gheață și de o componentă
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
este relevată de observațiile spectroscopice, care au arătat gheață cristalină la suprafața satelitului. Benzile de absorbție ale gheții sunt mai puternice în emisfera posterioară a lui Oberon decât pe cea frontală. Acest fenomen este opus celui observat la alți sateliți uranieni, în care emisfera frontală prezintă linii ale gheții mai puternice. Cauza acestei asimetrii nu se cunoaște, dar ar putea fi legată de crearea de sol prin impact, mai puternică în emisfera frontală. Impactul meteoriților tinde să împrăștie gheața de pe suprafață
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
mult material roșu întunecat. Înroșirea suprafețelor este adesea rezultatul bombardării suprafeței de particule încărcate electric și de micrometeoriți. Asimetria cromatică a lui Oberon este, însă, cel mai probabil cauzată de acreția de material roșiatic adunat din alte părți ale sistemului uranian, posibil de la sateliți neregulați, acreție ce are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
de la sateliți neregulați, acreție ce are loc predominant pe emisfera frontală. Oamenii de știință au identificat două clase de trăsături geologice pe Oberon: craterele și canioanele. Vechea suprafață a lui Oberon este cea mai plină de cratere dintre toți sateliții uranieni, cu o densitate a craterelor aproape de saturație—când formarea de noi cratere este echilibrată de distrugerea celor vechi. Diametrele craterelor se înscriu într-un interval de la câțiva kilometri până la 206 kilometri pentru cel mai mare crater cunoscut, Hamlet. Multe cratere
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]