1,603 matches
-
civilisation machiniste, Editions de l’Architecture d’Aujourd’hui, Boulogne, 1933. Analiza care urmează se bazează pe ambele ediții. Le Corbusier, The Radiant City, p. 220. Asemenea multor extrem-moderniști, Le Corbusier avea o pasiune pentru avioane. El scria: „Arhitect și urbanist fiind... m-am lăsat purtat de aripile unui avion, am profitat de perspectiva aeriană... Ochiul vede acum aievea ceea ce mintea putea concepe numai subiectiv. [Imaginea aeriană] este o nouă funcție adăugată simțurilor noastre; este un nou standard de măsurare; stă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Corbusier in America: Travels in the Land of the Timid. În America, Le Corbusier nu a reușit să obțină contractele pe care le spera, motivul părând să fie acela că, chiar și În acea perioadă de Început a științei lor, urbaniștii considerau inacceptabile planurile sale de demolare. Le Corbusier, The Radiant City, p. 123 (sublinierea aparține autorului). Pentru o introducere accesibilă În logica fractală a proceselor vii, vezi James Gleick, Chaos: Making a New Science, New York, Penguin, 1988. Le Corbusier, The
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Vidal-Naquet, „A Study in Ambiguity: Artisans in the Platonic City”, capitolul 11 din The Black Hunter: Forms of Thought and Forms and Society in the Greek World, traducere de Andrew Szegedy-Maszak, John Hopkins University Press, Baltimore, 1986, pp. 224-245. Un urbanist de geniu În căutarea autocratului care să Îi dea puterea de a-și Îndeplini viziunea a fost și Walter Christaller, marele geograf german, fondator al teoriei locurilor centrale. Acesta și-a pus serviciile În slujba regimului nazist, „pentru a oferi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și la conceptul de sublim. Le Corbusier, citat În ibid., p. 152. Le Corbusier, citat În Fishman, Urban Utopias, p. 177 (sublinierea Îmi aparține). Le Corbusier, The Radiant City, p. 116. Ibid., p. 138. Ibid., p. 176. Ibid., p. 120. Urbaniștii baroci recunoșteau și că străzile Înguste reprezintă un pericol pentru stat. Vezi comentariul făcut de Mumford cu privire la teama regelui napolitan Ferrante de străzile Întunecate și Întortocheate (The City in History, p. 348). Le Corbusier, The Radiant City, p. 120. Într-
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
the City, MIT Press, Cambridge, 1960. Conceptul de „imagibilitate” propus de Lynch se referă mai mult la modul În care poate fi „descris” un loc sau un cartier de către locuitorii săi decât la lizibilitatea sa din punct de vedere al urbanistului sau administratorului. După cum ne reamintește Holston, cele două forme de ordine pot fi corelate negativ. Holston, The Modernist City, p. 209. Citat În ibid., p. 210. Informațiile mele privind orașul Chandigarh provin din următoarele surse: Ravi Kalia, Chandigarh: In Search
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
of Livelihood and Ways of Life, Vintage Books, New York, 1947, care abordează multe dintre temele prezente și În lucrarea lui Jacobs, promovând Însă descentralizarea și folosirea tehnologiei adecvate. La New York, Jane Jacobs era văzută ca un dușman a celebrului arhitect urbanist Robert Moses. Pe de altă parte, Jacobs știa foarte multe despre arhitectură. Era căsătorită cu un arhitect și muncise mult pentru a deveni, din simplu ziarist și editor, redactor adjunct al publicației Architectural Forum. Un caz paralel interesant din aceeași
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și s-o duci la doctor, aveau să ți-o imobilizeze mașina, stropind-o apoi cu benzină și dându-i foc, cu bunicuța Încă În ea. În condițiile astea, de unde să găsesc un loc din care să supraveghez casa? Arhitecții urbaniști nu se gândesc decât la ei. Cu toate acestea, printr-un noroc extraordinar, am găsit o stație de autobuz la câțiva metri mai Încolo, pe aceeași parte a străzii. Am parcat dubița după colț, m-am instalat confortabil În scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și dumneavoastră, ne îndeamnă proprietarul. Par să fie șapte..., îi aducem noi la cunoștință, după o inspectare minuțioasă a casei. — Ei, da’ n-o să rămînă așa, mi-au venit alte idei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
golul nu mai e văzut ca spațiu rezidual, ci ca element de instrumentalizare), concluzia mea fiind că, dacă elitele urbane nu intervin degrabă cu moștenirea erudiției și aristocrației rurale de care încă dispun, solidarizând - cum susține Vintilă Mihăilescu aici - economiști, urbaniști, arhitecți, sociologi, etnogeografi, antropologi, legiuitori plus decidenți politici, se va alege cât de curând un praf anti-identitar de toată groaza. Voi reveni la acest subiect, mai ales că el se leagă de tema nr. 44 din martie-mai 2010 a revistei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
li s-au asociat Olivier Bastin, Șerban Țigănaș, Stelian Tănase, Vintilă Mihăilescu, Ana Maria Zahariade, Gruia Bădescu. Așa am aflat de corpul „Arhitecților Voluntari“. În sfârșit, o echipă de comando pentru salvarea vechilor București, compusă din peste treizeci de arhitecți, urbaniști, ingineri de trafic, ingineri structuriști, critici de artă, sociologi, inclusiv studenți și tineri absolvenți. Dacă lor li se vor alătura, într-o campanie deopotrivă subtil și agresiv concertată, Mugur Isărescu și BNR, ProTV-ul și „România, te iubesc“, Cătălin Ștefănescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
chiar îi ajutăm cît ne stă în putință. Problema noastră e lipsa de fonduri. Reorganizarea recentă a Unthankului Mare ne-a dat un personal mai numeros pentru a ne ocupa de numărul sporit de nefericiți, așa că avem mii de experți - urbaniști, arhitecți, ingineri, artiști, renovatori, conservatori, doctori specialiști în sînge, în intestine, în boli ale creierului - și toți stau în fund rugîndu-se ca fondurile să înceapă să funcționeze. — Ce pot eu face? — Poți începe ca funcționar de informații de grad D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
spune chinezii, era animată și puternică. Biroul său nu este șic sau împodobit ca acelea din alte clădiri din China. De fapt, era chiar șters și mohorât, dar modern și transmitea un sentiment de eficiență. Omul era înconjurat de economiști, urbaniști și consilieri, care ne-au întâmpinat cu toții. A stat de vorbă cu noi timp de mai mult de o oră, pentru a discuta multe dintre problemele esențiale pentru viitorul Chinei. Este în măsură să știe aceste lucruri, deoarece deține un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
În fața profitului, și aici are dreptate. Artiștii folosesc materialele disponibile dintr-un anume loc pentru a imprima identitatea unui oraș, o identitate care este o colaborare evolutivă Între trecutul clădirilor În care locuiesc, prezentul noilor tehnologii și estetica viitorului. Nici un urbanist sau un antreprenor imobiliar, oricît de luminat și de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
observarea imaginarului spațial în artele vizuale (per-spectiva, arta portretului etc.) și literatură. Avînd drept scop ameliorarea comunicării interculturale (prin cunoașterea grilelor specifice ale propriei culturi și ale culturii/ culturilor cu care se interacționează) și optimizarea activității profesioniștilor spațiului (arhitecți și urbaniști), proxemica în egală mă-sură disciplină fundamentală și aplicată trebuie să răspundă următorului set de probleme: "1.Cîte genuri de distanțe respectă indivizii? (Ar fi foarte util să cunoaștem gama comportamentelor umane de acest tip). 2.Cum se disting aceste
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
depășindu-i rezultatele palpabile, adică operele de artă existente și virtuale. "Manevrarea publicistică a termenului, înfățișarea sa proteică, retorica recuperatoare, fervoarea teoretizantă îi acordau o importanță dincolo de posibila oportunitate culturală", așa încât astăzi termenul a ajuns o simplă etichetă. Inventat de urbaniștii americani 304, postmodernismul are o arie complexă de semnificații. De data aceasta, ele s-au extins din domeniul arhitectural în filosofie, literatură, ba chiar matematică și fizică (a se vedea noile teorii a haosului, a fractalilor sau catastrofelor) sau logică
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
împreună cu Scandinavia faptul de a avea sau de a fi avut partide agrariene. Ungaria a fost singura țară care a avut un partid ce apăra interesele populației urbane, mișcarea poglar, ce cuprindea intelectuali pe care François Fejtö i-a numit "urbaniști ai anilor '30". Ultima sa exprimare liberă înainte de a-și intra în hainele staliniste a fost Partidul Cetățenilor. Cu excepția celor finlandeze, cărora li se aseamănă foarte mult, partidele țărăniste se deosebesc de cele agrariene scandinave prin populismul lor. Țărănimea era
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
context militar-eroic al intervențiilor făcute pentru a elimina consecințele cataclismului, dar și ceea a fost desemnat ulterior ca Mitul patriei primejduite. Ceaușescu devine În acest caz și un conducător militar care stabilește dispozitivele de luptă, Însoțit de arhitecți, ingineri, proiectanți, urbaniști, dar și de militari, ca de un adevărat Stat-Major, așa cum apare Într-o fotografie. „În dramatica Încleștare, Comandantul suprem dirijează personal operațiunea de Înlăturare a urmărilor cataclismului și de reintrare În normal” (A. La Întreprinderea „23 August”. B. La termocentrala
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
A. La Întreprinderea „23 August”. B. La termocentrala București Sud-Vest)37. O altă fotografie Îl Înfățișează pe Ceaușescu luând decizii: „Contraofensiva refacerii și reconstrucției, izvorâtă din spiritul neîngenuncherii, al neînfrângeriiă Sus: Tovarășul Nicolae Ceaușescu consfătuindu-se cu arhitecții, proiectanții și urbaniștii. Jos: Indicând amplasamentul noilor construcții”38. Eficienței acțiunilor i se adaugă acest complement simbolic al caracterului lor marțial: Ceaușescu Își asumă rolul de comandant suprem al forțelor armate, un rol de strateg, conduce poporul În luptă cu stihia asimilată unui
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
estetic: „Urâtul Încrustat adânc de stihia dezlănțuităă” „ăe izgonit de unda de șoc a vieții (centrul Câmpinei astăzi)”46. La numai două săptămâni de la cutremur, arhitectul patriei noastre socialiste, tovarășul Nicolae Ceaușescu, consfătuindu-se cu specialiștii, cu arhitecții, proiectanții și urbaniștii, dădea contururi noi greu lovitei noastre Capitale. (ă) S-a indicat atunci, În dialogul tovarășului Nicolae Ceaușescu cu edilii, să se treacă la edificarea unui nou centru politic-administrativ al țării, la reconstrucția unor principale artere ale Bucureștiului, precum și la realizarea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
contextul hipertehnologizării contemporane, al realității virtuale, al teleprezenței și al noilor medii, în cadrul căruia experiența umană „fundamentală” a spațiului nu mai poate fi strict una nemijlocită, separată de filtrările aparaturilor și ale tehnicilor. Spre deosebire însă de părintele său fenomenolog, urbanistul își concentrează atenția pe modurile în care tehnologia mediază și afectează percepția (vezi Beard și Gunn, 2002, pentru discutarea lui Virilio în aceste direcțiiă. Subliniind nu doar criza spațiului și a timpului, a realității fizice, filosoful ține să accentueze și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cu percepție, la vulnerabila percepție umană. Întâi de toate, eseistul face o istorie a mutațiilor petrecute în percepția vizuală datorită invaziei tehnice, telescopul și microscopul fiind printre exemplele concludente. Când ajunge să vorbească despre mutația operată de computer asupra percepției, urbanistul francez se detașează ironic de discursul inteligenței artificiale și analizează subversiv problematica imaginilor de sinteză în chiar optica „subiectivă” a experiențelor numerice: Mod de reprezentare a unei gândiri statistice majoritare astăzi, grație băncilor de date, imaginile de sinteză ar trebui
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
favorizează, prin surpriză, neașteptatul și neatenția (Virilio, 1992, p. 152Ă. Ceea ce pentru Deleuze și Guattari reprezintă nomadism, ca strategie opusă sedendarismului, pentru Virilio reprezintă dezorientare și dispariție, ca alternative nefaste la strategiile orientării și ale apariției. În terminologia favorită a urbanistului se trage alarma în privința „industrializării non-privirii”, operațiune rezultată în urma producerii de „viziune fără privire”, imaginea electrooptică nefiind pentru ordinator decât o serie de impulsuri codate. Perceptronul (un tip de rețea neurală artificială inventată în 1957 de către Frank Rosenblatt la Cornell
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
rețeaua, hibridă, și, la limită, extinctivă: perceptronul devine un soi de organ automat al privirii (Virilioă, iar „corpul fără organe” este o „deteritorializare” a subiectivității (Deleuze și Guattariă. Alt element comun se găsește la nivelul metodei. Pe de o parte, urbanistul remarcă dedublarea punctului de vedere între subiect și obiect, accentul căzând pe definirea și pe legitimarea celui de-al doilea termen, „mașina viziunii”, a imaginilor de sinteză și a telesupravegherii ubicue care duc la dispariția subiectivității într-un efect tehnic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
termenii arhitectului, asistăm la „urbanizarea propriului corp” prin interfațare computațională sau prin implantare tehnică, proces care generează invalidarea tehnologică a individului. Cetățeanul telemetropolei cyberspațiale, echipat terminalistic, are drept model patologic „handicapatul motorizat”, protezat astfel încât să controleze mediul înconjurător în lipsa mobilității. Urbanistul prezintă „figura catastrofică” a unui individ incapabil de a interveni sau de a acționa efectiv, însă subordonat mașinii, în timp ce promotorii tehnologizării consideră că individul se află „în dialog” cu mașina. Pentru acesta, generalizarea tehnicilor de control cyberspațial înseamnă inerția și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
industrializării viului”: controlul genomului uman și colonizarea corpului prin manipularea tehnologiilor cibernetice. Virilio atrage atenția asupra acestui pericol în termeni extremiști pentru că, consideră filosoful, întreaga omenire poate fi implicată în distrugerea ireversibilă. Problema este, ca de fiecare dată în legătură cu atitudinea urbanistului francez, că această gândire nu vede decât latura dezastruoasă posibilă în contextul noilor tehnologii, precum Slavoj Zizek (vezi interviul în Gutmair și Fluor, 1998Ă, de pildă, nu întrevede decât isteria din versiunile „paranoice” ale cyberspațiului. Pentru Virilio, umanul cibernetizat devine
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]