166 matches
-
să se estompeze, căpătând paloarea simplei reiterări. Din loc în loc, numai când e vorba de așteptările contrazise la revenirea în țară, tonul jurnalului primește nuanțe tăioase. Nu dintr-un orgoliu exacerbat, de leoaică, ci pentru conservarea unei - apăs, conștient, pedala - urbanități sufletești: "Octombrie 1997. La Neptun, la Conferința scriitorilor de pretutindeni. Am revăzut locuri vechi, totul m-a tulburat. Acum aceste locuri erau degradate. Gunoaie, haite de câini înfometați, unii suferind atroce de boli ale căror infecții sunt vizibile, răspândind în
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
ispitire a divinității din psalmii arghezieni, "jalea metafizică" petrarchistă din poezia lui Timotei Cipariu, mirajele macedonskiene, bogatul filon balcanic, concretizat estetic de Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale și Panait Istrati, spiritul burghez din proza lui Nicolae Filimon și Hortensia Papadat-Bengescu, urbanitatea ironică și comedia de moravuri din opera lui I. L. Caragiale și G. Călinescu. "Viitorul literaturii române" trebuie să țină cont de resursele aurifere ale acestor filoane ce pot susține și dezvolta specificul nostru estetic, într-un mod care să ne
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
-l situau mai presus de tinerii din generația lui". E vizibil, însă, că scriitorul care a inventat Camera leoparzilor a avut, ca și Henriette Yvonne Stahl, o influență formativă asupra viitorului autor al Cronicii; cîteva idei despre românitate și despre urbanitatea românească, lansate fugar de Vinea, se regăsesc, amplificate, la Dumitriu. Acesta din urmă i-ar fi putut fi, în bună măsură, un "fiu spiritual", dar hazardul face ca ei să stea sub semnul rivalității erotice. Henriette Yvonne Stahl vorbește despre
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
reunind texte despre soarta și viața edilitară a Capitalei. O discuție veche de un secol - o dispută de fapt între partizanii vechiului oraș și cei ai înnoirii lui. Observație foarte pertinentă a lui Pippidi în prefață: excesele politicului în sfera urbanității, inaugurate poate de Antonescu, continuate peste limita evidenței de Ceaușescu, au rădăcini adânci în chiar această discuție, constituind în fapt exagerări diforme ale termenilor ei. Temă care în sine ar merita o carte. Dacă Henri Stahl privea cu fascinație și
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
să pun la îndoială buna credință și competența juriului, deși, pe ce am văzut, aș fi optat pentru Născut vinovat. Gala s-a desfășurat în-tr-o atmosferă prietenoasă și directorul ei, regizorul Cornel Todea, a izbutit, ca întotdeauna, să transmită tuturor urbanitatea și amenitatea ce-l caracterizează în relațiile cu oamenii. În zodia fastă, astfel creată, directorii unor instituții de spectacol au promis că, în condițiile legii, vor face tot ce pot pentru a pune la dispoziția celor care au evoluat în
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
vede nevoit, datorită mamei, să plece la Socola "dracului pomană". Sigur că - prin "ochelarii" celor ce le-au semnalat - anumite manifestări comportamentale ori de limbaj sunt ori par "humuleștene", însă marea majoritate a atitudinilor cetățenești se înscrie ferm în aria urbanității. Nu numai un număr de mesaje subterane are ca obiect hotărârea de urbanizare, de cetățenie în marele oraș, care este cu totul altceva decât satul său natal, oricât de splendid, privit fiind de maturul scriitor prin ochii adolescentului îndrăgostit, ar
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
dintre întreținerea de către locuitori și administrație a mizeriei bucureștene și nemulțumirea pe care, în mod direct sau prin reverberare, o provoacă acest obicei arată că, într-o anumită măsură, oamenii au nevoie să fie nemulțumiți. Epoca intruziunilor planificate (inclusiv în urbanitatea Capitalei) a trecut, dar, destul de pervers, orice acțiune trebuie în continuare raportată la o frustrare egal distribuită, flotantă. Acest stress (suplimentar celui inerent metropolei) a rămas superstiția de succes a oricărei inițiative. El reprezintă ultima stavilă în calea diferențierii identitare
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
cel mai competent în materie” - apreciere împărtășită și de mai marii săi pe linie ierarhică. „În vârstă de 40-45 de ani” (...) „e flăcău, stă cu soră-sa și cu mama lor, în Dobroteasa”. Comportamental, se prezintă ca „un tip de urbanitate”, chiar dacă, periodic, mai încurcă traseul prin oarece localuri de noapte „după cunoscutu-i obicei la luarea lefii”. Cam atâta știm despre omul care, în debutul nuvelei, se află împreună cu „mai mulți prieteni” - amploiați în administrație - „la masa lor obicinuită într-
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
enervat camarazilor în ce fel un control efectuat la vreme ar fi stopat prăbușirea în greșeală a „celuilalt”, discursul este eminamente autobiografic, de unde și încărcătura sa emoțională specială, net disproporționată ca intensitate față de manifestarea unui neimplicat direct. „Un tip de urbanitate” ca Anghelache vorbea neîndoielnic altfel despre o situație de care ar fi fost, sufletește, fundamental străin. Dar nu este - o știe foarte bine fiindcă înțelege, revoltat, dar neputincios, esența relației cu „celălalt”. Intuiește că între el și dublul său legătura
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
în a nu ține seama în judecarea literaturii de considerente extraprofesionale. Prielnică de obicei scriitorului, atunci cînd simte o piedică în calea comunicării, ambiguitatea face, în schimb, un critic de neînțeles. Datoria sa e ca, fără a ceda de la norma urbanității, să se exprime răspicat, cu fermitate, chiar dacă o asemenea manieră încă e privită cu antipatie. Cine o adoptă trebuie să se aștepte la nemulțumiri și adversități". Modelul lovinescian al unor astfel de rînduri e indubitabil. Tot atît de demne de
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
un grad de blazare, de inhibiție "marginală"a condeiului d-sale acid de sub care ar fi putut izvorî polemici mai susținute?), Constantin Călin e un spirit ce ne forțează prețuirea printr-o penetrare iscusită, ușor melancolică, a aparențelor, prin desăvîrșită urbanitate, ca și printr-un constant bun simț. Causeria d-sale inteligentă și fluentă, nepătată de compromisuri, ne dovedește că eseistul (devenit între timp și autor al unei vaste exegeze bacoviene, în curs de elaborare) cu care am avut un început
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
fi în trafic pe străzile Bucureștiului. Cred că Alexandru Solomon a speculat cuminte doar câteva extensii rutiere, ceea ce era absolut firesc pentru un astfel de film, fără să intre nicio clipă în miezul problemei, în seria ,de ce?"-uri care sfidează urbanitatea. De ce preferă bucureșteanul să piardă atâtea ore pe zi în trafic pentru a ajunge la locul de muncă? De ce își ia o mașină 4x4 când abia te poți strecura cu una normală? De ce se urcă în mașină când ambuteiajele nu
Bucureștiul după șoferi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7794_a_9119]
-
măsură să aducă marea revelație. Pentru că, grație lor, lumea literară românească a făcut cunoștință cu un alt Dimisianu: criticul obiectiv, obișnuit să analizeze cu lupa și să spună lucrurilor pe nume (chiar dacă, uneori, exageratele sale precauții stilistice și civilitatea înnăscută, urbanitatea tonului i-ar putea face pe unii naivi să confunde echilibrul și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
apreciați la un critic", ați răspuns: "Apreciez, mai ales, caracterul. El, caracterul, dă autoritate sacerdoțiului critic". - Cum să nu recunosc un reper înalt în Tudor Vianu? Inevitabil, a devenit mentorul meu. Dincolo de prelegeri, ne-a lăsat lecții de-o caldă urbanitate, de-o rară moralitate. De sărbători, ne invita la el acasă. Fuma "regale" cu carton. Beți tutun?, ne întreba. Ne oferea un vin ușor, purpuriu, fin, ne vorbea despre Rebreanu și Macedonski, despre Sadoveanu... Imita vocea lor, surprinzător pentru noi
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
în capitala noastră în anii '70, în prezent profesor universitar de literatură română la Pisa. Așadar, trei filologi italieni, observatori atenți și receptivi, pentru care România, după propriile declarații, reprezenta/reprezintă patria de suflet. Nici una din constatările, de o impecabilă urbanitate, ce ar trebui să ne îndemne să luăm aminte, subliniez, nu a fost făcută de la distanța autoprotectoare a turistului grăbit sau a cercetătorului arid, obsedat de canonul obiectivității. Scrierile lor (publicate în 1916, 1939, respectiv 1999), în care întîlnim aceeași
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
prin sinceritatea și loialitatea lui”, cum spune Alexandru Paleologu în postfața la Dostoievski în conștiința literară românească, carte neterminată și apărută postum, sau cum vedem în corespondența sa, altă formă de a face o critică fără concesii, dar plină de urbanitate (cu D.Micu, Ov.Crohmălniceanu ș.a.). Era incarnarea ideei de onestitate, căci el nu și-ar fi falsificat opinia pentru nici un motiv: politețea îl determina să o exprime în forme delicate, care puteau înșela pe naivi, dar niciodată din interes
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
scris în două feluri: civilizat pe de-o parte, panicarard pe de alta. (Verdictul n-are importanță, ce contează e atitudinea. Lui Paul Cernat i-a plăcut în linii mari volumul, lui Marius Chivu nu, dar ambii au rămas consecvenți urbanității care-i caracterizează. Regret, în schimb, că un om de care mă leagă o veche admirație, actualmente redactor al „Observatorului cultural", a sărit calul. Și, că l-a sărit, n-ar fi nimic la urma urmei, dar a făcut-o
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
să facă să renască vechile tradiții câmpenești, provocate de mișcarea animalelor în căutarea hranei, generând schimburi între populația sedentară și cea nomadă. De asemenea, o altă miză a fost reapariția naturalului în mijlocul orașului, acolo unde animalitatea este ignorată, sufocată de urbanitate. Marsilia, oraș mineral, secat de vitalitate, are, astfel, parte de o infuzie de energie, de mișcare. Aflăm, în continuare, că proiectul transhumanței a fost unul din punctele forte ale proiectului Marseille-Provence 2013, Capitală Culturală Europeană. O concluzie se desprinde, cu
Francezii și transhumanța () [Corola-journal/Journalistic/3541_a_4866]
-
definitorii ale scrisului său sînt lipsa de emfază, claritatea stilului, precizia interpretării dusă pînă la cele mai discrete nuanțe ale textului (o vorbă preferată a sa pare a fi "lucrurile sînt ceva mai complicate"), umorul fin, abia întrezărit și, desăvîrșita urbanitate a tonului (nici măcar în polemici nu este agresiv, are un bun simț al susținerii propriilor argumente care lasă întotdeauna loc de un "bună ziua"; ceea ce nu-l împiedică însă, de fiecare dată, să facă operelor literare pe care le discută toate
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
poate da. Un fel de umanitate care asumă eșecul nu într-un fel isteric sau catastrofist, în orice caz nu iremediabil, face din abordarea filmică a unei lumi rurale una nuanțată cu mici subtilități, la antipod cu perspectiva asupra unei urbanități semirurale din distopia cu iz de parabolă a unui Purcărete, Undeva la Palilula (2012), cu comediile grotești invadate de un neaoșism grosier, gen Legiunea străină (2008) al lui Mircea Daneliuc sau cu istoriile de mucava ale unui sat butaforiccarnavalesc la
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
redutabili că și polemiștii. Chestiune de gust, totodată: unii al preferă pe Maiorescu, alții pe Arghezi. România literară publică atat articole polemice, cat si pamflete. Singura noastră grijă este să nu permitem nici unuia dintre ele să coboare sub nivelul de urbanitate acceptat an societățile civilizate. Mai exista o deosebire ăntre polemică și pamflet. Cel de-al doilea este, de regulă, mult mai personal decat prima, ăn sensul că stabilește un raport mai direct ăntre două persoane, a autorului și a tîntei
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
aburii șefiei, de câștigul convenabil, de prestigiul vedetei de televiziune și de o conștiință de sine abuzivă, care, tot în limbaj teologic, se numește «slavă deșartă».” Remarcabil este faptul că, fără să renunțe nicio clipă la eleganța stilistică și la urbanitatea adresării, textul lui Andrei Pleșu este absolut nimicitor pentru cel aflat în vizorul său. E bine, sîntem pe ducă Cronicarul nu e ecologist habotnic și nici nu are convingeri prăpăstioase privind mersul omenirii, dar cum un sfert din maladiile care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
altă biserică cu capul descoperit, și asta tocmai de la cei care nu i-ar fi călcat pragul înainte. Lectura cărții lui Teodor Baconsky, obligație la început, s-a transformat în adevărată plăcere, presimțită de fapt încă din subtitlu: "Eseuri despre urbanitatea credinței". Cartea conține articole publicate după 1996 în diferite reviste și cîteva conferințe susținute în Italia și în România, toate grupate în cinci secțiuni: prima, Schițe religioase, e și cea mai teologic-orientată, eseurile au o problematică restrînsă la sfera credinței
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
nicidecum afișat. Postmodernitatea stimulantă îmbracă smerenia cristică profundă în hainele unui discurs eficient, orientat spre actualitate, demonstrînd că se poate și altfel, și împăcînd cititorul sceptic cu o religiozitate repudiată cîndva din considerente estetice. Teodor Baconsky, Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credinței, București, Editura Anastasia, 1999, 318 p., f.p.
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
dat de gîndit. Cînd scopul politic urmărit nu este moral, nici mijloacele nu sînt. Am văzut cum protagoniștii unui joc devenit incorect ca finalitate s-au schimbat la față, ajungînd de nerecunoscut. Dispărută a fost, peste noapte, orice formă de urbanitate, de cordialitate și de normalitate. I-au luat locul un comportament agresiv, un limbaj primar și un spirit gregar de neînchipuit înainte. Să fie vorba de o conștiință rea care își pune pecetea pe gesturile și cuvintele omului? în orice
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]