1,632 matches
-
eminentă a teologiei negative 24. Infinitul divin nu se epuizează niciodată. Fiecare experiență în unirea cu Dumnezeu descoperă sufletului supraabundența energiilor dumnezeiești și îndumnezeitoare, comunicându-i o nouă putere de urcare spre bine, încât sufletul se vede totdeauna la începutul urcușului său: „Pe măsura întinderii spre ceea ce îi apare înainte, îi crește și pofta și din pricina caracterului covârșitor al bunurilor, ce se află totdeauna deasupra, pare să înceapă pentru prima dată urcușul”25. Epectaza „este experiența acestui început mereu nou al
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
spre bine, încât sufletul se vede totdeauna la începutul urcușului său: „Pe măsura întinderii spre ceea ce îi apare înainte, îi crește și pofta și din pricina caracterului covârșitor al bunurilor, ce se află totdeauna deasupra, pare să înceapă pentru prima dată urcușul”25. Epectaza „este experiența acestui început mereu nou al urcușului duhovnicesc. Esența sa este de a primi în fiecare clipă pe Dumnezeu și de a se depăși mereu, căci ea este sinteza unei interiorizări și a unui extaz neîncetat, pentru că
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
său: „Pe măsura întinderii spre ceea ce îi apare înainte, îi crește și pofta și din pricina caracterului covârșitor al bunurilor, ce se află totdeauna deasupra, pare să înceapă pentru prima dată urcușul”25. Epectaza „este experiența acestui început mereu nou al urcușului duhovnicesc. Esența sa este de a primi în fiecare clipă pe Dumnezeu și de a se depăși mereu, căci ea este sinteza unei interiorizări și a unui extaz neîncetat, pentru că Dumnezeu e de fiecare dată interior nouă în unire și
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a iubirii Lui, pentru că el însuși este capabil de o iubire sporită la nesfârșit. Numai un suflet mărginit în capacitatea lui de cunoaștere și de iubire ajunge la o săturare de aceasta și dorește să coboare la reluarea unui nou urcuș spre Dumnezeu, după ce i s-a făcut din nou dor de El. Numai un dumnezeu care devine monoton, deci mărginit în ceea ce ne poate oferi ca dragoste de om, poate plictisi pe cineva de relația iubitoare cu el. Putința sufletului
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a scăpat de înțelegerea miresei ... Dar nu părăsind sufletul ce-L urmează, ci trăgându-l spre sine”38. Progresul perpetuu este descris sub chipul miresei ce a îmbrăcat pe Hristos Înaintarea continuă a sufletului este asemănată în Cântarea Cântărilor cu urcușul neîncetat al miresei, care din neagră la chip, cum se făcuse din pricina păcatului, își recapătă strălucirea inițială prin purificări succesive. Devenind din ce în ce mai frumoasă, ea se face prin aceasta tot mai iubită de Mirele ei, care, răsplătindu-i râvna și ostenelile
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
în „Studii Teologice”, Anul X (1958), Nr. 1-2, p. 27-28. Norme de redactare (ἐνδεδῦσθαι τόν χριστόν)40. Acum i-a apărut propria-i frumusețe (τό ἴδιον αὐτῆσ ἀνεφάνη χάλλος)41 și de aceea este numită frumoasă (χαλή)42. Primul ei urcuș a dus-o la asemănarea cu călărimea care a nimicit puterea egipteană 43, adică patimile, iar, după celelalte urcușuri este comparată cu un crin (χρίνον)44 simbol al curăției și al virtuții, în general, apoi cu o „grădină ... împrejmuită din
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a apărut propria-i frumusețe (τό ἴδιον αὐτῆσ ἀνεφάνη χάλλος)41 și de aceea este numită frumoasă (χαλή)42. Primul ei urcuș a dus-o la asemănarea cu călărimea care a nimicit puterea egipteană 43, adică patimile, iar, după celelalte urcușuri este comparată cu un crin (χρίνον)44 simbol al curăției și al virtuții, în general, apoi cu o „grădină ... împrejmuită din toate părțile ca de un zid de amintirea poruncilor”45. Înaintând fără încetare, mireasa a sporit atât de mult
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
J. Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 232. Norme de redactare Tău”60. Ea acoperă ideea atracției exercitate de Dumnezeu asupra sufletului eliberat de tentațiile corporale. Metafora scării, a „muntelui cel duhovnicesc”, a aripilor și „homo bulla” folosite în descrierea urcușului spiritual Metafora scării (κλῖμαξ) cu treptele (βαθμίς) sale este o altă analogie întâlnită în legătură cu epectaza. Simbolismul ascensional al acestei imagini se face prin raportarea la viziunea patriarhului Iacov. În mod paradoxal, imaginea scării este asociată cu ideea de inaccesibilitate a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
crește. Dar binele participat rămâne mereu la fel, aflându-se totdeauna la o înălțime egală față de sufletul ce se împărtășește mai mult de el. Vedem, așadar, cum mireasa e condusă de Cuvântul spre vârfuri prin înălțările virtuții, ca pe un urcuș pe o scară”61. Această imagine a scării (κλῖμαξ) cu treptele sale (βαθμίς) este asociată celei a urcării păsării. Tema aripilor sufletului este în raport direct cu dialectica platoniciană a dragostei. Dar, remarcabilă este insistența pusă pe ideea că orice
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
a V-a, în PSB, vol. 29, p. 185. 62 Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 315. Norme de redactare Puține texte ne așează mai pertinent în mijlocul misticii gregoriene. Găsim deci concepția despre viața spirituală ca ascensiune (ἀνάβασις), ca urcuș al unei scări (βαθμός). Sunt imagini clasice pentru a descrie ascensiunea dorinței. La început, e vorba de o deșteptare a dorinței, care corespunde primelor etape ale ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ascensiunii. Apoi sufletul se transformă în porumbel, el pătrunde în eterul luminos, circulă în înălțimi (μετεωροπορεῖ), își regăsește aripile pierdute. Toate aceste imagini descriu participarea la viața divină, prin harul Duhului Sfânt. Sufletul ar putea crede că e la capătul urcușului său. Dar iată că Cuvântul îl atrage din nou, îi revelează noi splendori, la capătul cărora ceea ce cunoscuse până atunci îi pare fără prea mare valoare, așa încât are sentimentul că nu a făcut decât să înceapă (ἐξ ὑπαρχῆς). Sfântul Grigorie
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Études Augustiniennes”, Paris, 1983, p. 314; cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 21. Norme de redactare cunoaștere și este infinit. Astfel, toată dorința pentru El este atrasă împreună cu mișcarea spre El65. Metafora „muntelui cel duhovnicesc” este un alt simbol al verticalității urcușului spre Dumnezeu 66. Muntele este văzut ca o culme sau ca o înălțime a binelui, care permite ieșirea din văile răutății. „Cine e de așa fel între cei aleși, ca să fie ucenic al Cuvântului, să urce împreună cu El de jos
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
care, luminat din toate părțile de raza luminii adevărate, dă aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita Moysis, care prezintă urcușul profetului pe muntele Sinai ca simbol al urcușului spiritual 68. Se mai întâlnește în scrierile Sfântului Grigorie o imagine cunoscută sub numele de homo bulla 69. În In Canticum canticorum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
aceluia să privească toate în seninul cel curat al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita Moysis, care prezintă urcușul profetului pe muntele Sinai ca simbol al urcușului spiritual 68. Se mai întâlnește în scrierile Sfântului Grigorie o imagine cunoscută sub numele de homo bulla 69. În In Canticum canticorum, această imagine face referire la proprietățile ascensionale ale bulei de
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
al adevărului, de pe vârful din care se văd toate câte rămân nevăzute celor închiși în vale ... Să alergăm deci și noi în urcuș...” 67. Această imagine animă De vita Moysis, care prezintă urcușul profetului pe muntele Sinai ca simbol al urcușului spiritual 68. Se mai întâlnește în scrierile Sfântului Grigorie o imagine cunoscută sub numele de homo bulla 69. În In Canticum canticorum, această imagine face referire la proprietățile ascensionale ale bulei de aer, fiind redată astfel: „În același fel cum
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XI-a, p. 267; vezi și Contra Eunomium, III; cf. L. Méridier, op. cit., p. 118; H. D. Saffrey, op. cit., p. 537. 71 Întânim des imaginea aripilor în literatura creștină primară, atunci când se descrie urcușul spiritual. Astfel, o găsim la Clement Alexandrinul, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Chiril al Alexandriei; cf. A Patristic Greek Lexicon, ed. G. W. H. Lampe, Clarendon Press, Oxford, 1961, p. 1204; cf. Chișcari Ilie
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
l-ar fi întrezărit niciodată”74. Tu, Cel pe Care L-a iubit sufletul meu Drumul celor ce urcă spre Dumnezeu e fără hotar și ceea ce cunoaște sufletul se face început spre ceea ce e „deasupra”, fără nădejdea unei opriri din urcușul cunoașterii celor înalte, căci, într adevăr, „ce-ar mai căuta cineva după ce i se recunoaște desăvârșirea? O vedem (pe mireasă - n.n.) aflându-se încă înăuntru și neieșită încă în afara ușilor ei, nici desfătându-se de arătarea feței Lui, ci bucurându
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
le-am uitat, ele își capătă de fiecare dată noi înțelesuri, noi adâncimi, noi puteri de a ne ferici, mai ales dacă suntem în contact viu cu persoana respectivă și ea ne descoperă mereu din farmecul ei unic și nesfârșit. Urcușul în intimitatea cu ea nu se sfârșește niciodată, dar e un urcuș în intimitatea aceleași persoane, pe care am cunoscut-o până acum, care ne este familiară și ne întreține bucuria prin această familiaritate. E un progressus in idem. E
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
adâncimi, noi puteri de a ne ferici, mai ales dacă suntem în contact viu cu persoana respectivă și ea ne descoperă mereu din farmecul ei unic și nesfârșit. Urcușul în intimitatea cu ea nu se sfârșește niciodată, dar e un urcuș în intimitatea aceleași persoane, pe care am cunoscut-o până acum, care ne este familiară și ne întreține bucuria prin această familiaritate. E un progressus in idem. E o înaintare, care e totodată o stabilitate, o rămânere în aceeași casă
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
rămânem mereu străini de identitatea noastră”. (notă explicativă, nr. 222, în PSB 29, p. 259-260). 76 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a XI-a, în PSB, vol. 29, p. 258-260. Norme de redactare text, scrie: „Urcușul spre Dumnezeu nu se isprăvește niciodată; el nu ajunge la un hotar, pentru că Dumnezeu însuși nu are hotar în ființa Lui, în iubirea Lui. De altfel, chiar înaintarea în unirea cu o persoană omenească nu are hotar. Iubirea crește din
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
nu e unit cu El și pe treptele de mai jos. Căci și cu o persoană omenească ești mereu unit în iubire, deși cu cât ești mai unit cu ea, cu atât dorești mereu să te unești și mai mult. Urcușul e făcut necesar nu numai de nesfârșirea lui Dumnezeu, ci și de firea noastră făcută pentru infinitate, neîmpăcată cu viața în îngustime, în Norme de redactare repetiție, în monotonie, în nelibertate. De aceea, nu ne putem opri la nimic din
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
pe care a venit Domnul să-l arunce pe pământ”81. Cântarea Cântărilor descrie etapele ce preced unirea deplină a sufletului cu Dumnezeu, adică starea de logodnă ce anticipează marea nuntă dintre „împărăteasă”82 și Cel Prea Iubit. Ajuns, în urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite, am putea avea impresia că dorința sufletului este satisfăcută, deoarece el aspira să fie unit cu Cel Preaiubit și acest lucru îl vedem acum îndeplinit. Dar „niciodată dorința celui
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
o altă dorire mai mare spre alta mai de sus, într-o urcare necontenită, înaintează pururea, prin cele și mai înalte, spre Cel nehotărnicit”83. Astfel, „ ... se cuvine să fericim sufletul pentru acestea, ca pe unul ce a ajuns în urcușul spre înălțime la treapta cea mai de sus între cele dorite. Căci ce fericire mai mare s-ar putea cugeta, decât a vedea pe Dumnezeu? Dar și aceasta fiind un sfârșit al celor străbătute înainte, se face început al nădejdii
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
248, în PSB 29, p. 277. 83 Ibidem, Omilia a VIII-a, p. 223. 84 Ibidem, Omilia a VI-a, în PSB, vol. 29, p. 194. Norme de redactare înalte și să iasă necontenit din cele ajunse”85. Deci, tot urcușul spre Dumnezeu este o ieșire și o intrare continuă, o ieșire din starea în care ne aflăm și o intrare în alta mai înaltă. Nu e simplă înaintarea în aceeași stare, deși faptul că stările se continuă spre același bine
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
fost favorizat de cele mai înalte vederi, „nu se laudă că ar fi priceput” , ci „se avântă mereu spre ceea ce este înaintea lui ... Și după auzirea negrăită a tainelor raiului, merge încă mai sus, și nu încetează să-și facă urcușul, necunoscând niciodată, din binele ajuns, hotarul dorinței” (In Canticum canticorum, 8, P. G. XLIV, col. 940D-941A).
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]