1,113 matches
-
apă“, iar apoi Îi face semn cu ochiul. Timp de două săptămâni, nea Pandele taie lemne și cară apă, dar nu se alege decât cu bășici În palme și cu o durere de spate. 4 decembrie. Un alt val de urgii. Céline Dion scoate un nou album. Epidemie de pistrui În Sudan. Folosindu-și omniprezența, Dumnezeu Îi apare În vis lui nea Pandele, care Îl face cu ou și cu oțet, cu argumente tehnice: lagărele n-au fost gresate corespunzător, probele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Știi că e duminică? -Îhî, Îngî... -Dar ce-ți pasă ție, idiotule? -Ăăă, Îngî... -Te pomenești că te-ai supărat. Hai, iartă-mă! Sunt Îngrozitor de tristă. Mi-a fugit fata de-acasă cu un derbedeu. Știi ce Înseamnă asta? Prăpăd. Urgie. O s-o nenorocească, nu l-ar răbda pământul... A intrat iadul În casa mea spune, culegând de pe jos, din praful gălbui o țigară. Își așează oftând trupul mătăhălos pe o treaptă a farmaciei. Sânii enormi au lăsat pe bluza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ROMAN Ediția a IIa Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONTANTIN MUNTEANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 Memoriei părinților mei MARIA și NECULAI care au știut să treacă demni prin urgiile secolului XX Fiicei mele IULIA care, la vremea scrierii acestui roman, mi-a inspirat paginile despre copii Gânduri de călător La câțiva ani după Revoluție, când peste țară încă mai viscolea ca odinioară cu crivăț rămas de pe vremuri, drumurile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
prima linie. Linia acestui front ciudat era capricioasă ca aceea a unui uragan, lăsînd intacte numeroase zone, ca niște insule pașnice. Battersea, Holborn, East End erau cartierele cele mai greu lovite, pe cînd Poplar High Street aproape că nu cunoscuse urgia inamicului; chiar și În Battersea existau porțiuni Întregi fără ruine, cu o cîrciumă prosperă În colț, alături de o lăptărie și o brutărie. Strada unde locuia Wilcox fusese și ea cruțată de bombe: marile imobile cu apartamente burgheze se Înălțau, drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E pedeapsa lui Dumnezeu.... Doamne Dumnezeule, de ce ne cerți cu urgia ta? Doamne Dumnezeule, când ai s-auzi tângurile noastre și-ai să-i ostoiești pe cei nevinovați... - Am s-o iau razna, mă tâmpesc de-a binelea... aruncă Leonard geanta. Uite cum arată, parcă a turnat cineva zoaie pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să‑și țină mâinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să‑și ocrotească rodul pântecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să‑și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel Suntul Duh să le rodească pântecele. Și toate astea le săvârșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
confortabil pe o perniță veche, radiind de interes și fericire, nerăbdător să pornească În voiaj, era o...ladă de muniție, solidă și vopsită kaki -În malul Siretului era amenajat un poligon militar În care se detona muniția rămasă după ce trecuse urgia războiului, iar după ce bubuiturile teribile Încetau, cei mai curajoși dintre săteni, printre ei și Ochenoaia, cu acordul soldaților, Îmbunați cu câte o atenție, culegeau lemnele rămase, lăzile care scăpaseră Întregi, fitile, fosfor și altele. Dorița sau Didița se Înhămau și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
seamănă cu adevărurile pe care conu’ Leonida i le face cunoscute, în cămașă de noapte și cu fes pe cap, Efimiței: „Fie bune, fie rele, toate vin și toate trec.“ (În viață) „Să nu te temi de oameni, doar de urgia lor!“ ( Spunea bunicul) „De nu ar fi urâtul, n-am ști ce e frumos.“ (În lume) „Minciuna e sămânța ce prinde și pe stânci.“ (La semănat) „Din mult ai de unde pierde, dar la puțin pierzi tot.“ (Ruleta) „De multe ori
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mulțumitoare (în ceea ce privește structura, firește). Partea pecetluită se divizează și ea în două: - Capitolele 8,2-14,20: primul set de viziuni eshatologice; - Capitolele 15,1-20,5: al doilea set de viziuni eshatologice. Este vorba despre cele trei serii de câte șapte urgii. În corpusul respectiv există însă și elemente „alogene”, „adăugiri”, cum le numește Bornkamm, al căror rost ar fi acela de a exemplifica în chip concret expunerea sistematică și generală conținută în cele trei serii de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
revină. Primul care și-a regăsit ritmul respirației a fost Despina. ― Trebuie să mă pregătesc să ascult o mie și una de povești adevărate. Abia aștept acele clipe! ― Și eu le aștept - a vorbit Gruia. ― Până atunci, avem de Înfruntat urgia iernii, cu fracturi, degerături și câte altele! - i-a atenționat profesorul. ― Ne permiteți să ne retragem, domnule profesor? - a Întrebat doctorul Gruia. ― Am câte o rugăminte pentru fiecare În parte: dumneata să ai grijă și de studenți, iar tu, Despina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
exercițiului” ca orice medic tânăr aflat În fața profesorului. La sfârșit, a Întrebat: ― Ce să-i spun lui mami? ― Spune-i că nu sunt supărat pe... tine și că mă simt bine. Sărut-o din partea mea. Astăzi să nu mai Înfrunte urgia de afară. Vom vedea cum va fi mâine. Lui Dragoș să-i spui că Îi urez succes și multe aplauze la premiera de mâine seară. Nu-i de ici de colo ca un tânăr absolvent de Conservator să fie Pus
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi s-o zbătut de multe ori inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd că am În față pe unul care tare seamănă cercetașului Toader. Toader Toaibă, cel lângă care am Înfruntat urgia... Acolo, departe, În necuprinsul rusesc... Da’ poftiți În hanul nostru, care vă așteaptă cu ușile deschise... Spunând acestea, l-a luat de braț pe tata Toader și au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
familii... vor sta În fotolii, cu un pahar de vin din cel făcut de bunicu - cel care În astă seară n-a putut fi prezent aici, la han - și vor asculta cu emoție povestea celor doi tineri care au Învins urgia unor vremuri și au ajuns ceea ce sunt! ― Ce spui tu, scumpa lui mami? ― Ei... Am răspuns Întrebării lui tati doar... ― Să știi tu, Despi, că mama ta a avut nota zece la psihologie. Așa că spune-mi mai degrabă cum Îl
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
formula perfectă de a-și petrece partea a treia a vieții pe aceleași coordonate ale dascălului, făcând în continuare educație, risipind în jurul său cunoștințe, încercând să clădească o lume mai bună. Și o face cu artă. Ceea ce este de admirat! Urgia Multe nenorociri i-a fost dat să îndure în vreme biata Țară a Moldovei cu tot norodul ei cel binecredincios. Năpastele cele mai grele au venit dintotdeauna din partea unor viețuitoare care își ziceau oameni, dar în realitate erau mai răi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu poarte grijă capetelor noastre... Și de-o fi să atârnăm în ștreang, rugăm să nu fim înălțați prea sus... ci doar așa, la ceva mai puțin de doi coți de la pământ... Numai ce bătrânul ajunse la ai săi, că urgia a și început ca un semn de revărsare a mărinimiei creștinești asupra celor din cetate. Bubuiturile și răcnetele de durere se auzeau până către Târg, la Humulești, Sacalușești, Vânători și Târzia. Din ceruri noiemvri vărsa ploi cu găleata și înmuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe drumul unde ne-am împotmolit acum. Tot pe aici ne-am învrednicit să transportăm și moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, cu nădejdea că asemenea fapte te vor îmbucura și ne vei ocroti pre noi de necazuri și urgii, ci nu pre pravoslavnicii moldoveni aflați în slujba păgânilor. Dar faptele, poate și nelegiuite, le-am săvârșit în numele bisericii noastre catolice, care-i mai aproape de Isus Mântuitorul decât cea răsăriteană... încerca să motiveze slăvitul rege, măcar pentru sine, jafurile făptuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu toții sotnici bine cotați. Dar mai sunt și destui oșteni de rând. Nu vă spuneam eu, dragilor, că dezastrul este în curs de desfășurare, în plină derulare? Întoarce-te, Stăpâne, cu fața către mândra noastră țară și izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga Sobieski în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au rămas carele și caretili și pușcili cele mari toate la Ropcea. scrie I. Neculce în Letopisețul Țării Moldovei despre dezastrul oștirii lui I. Sobieski la străvechea așezare de răzeși a Ropcii, la anul de la Hristos 1691. Aceleași afirmații cu privire la urgia de la Ropcea le întâlnim, în oglindă, și la cronicarul polonez N. Diakowski, pentru a imortaliza parcă, o dată în plus, o pagină dureroasă din istoria a două popoare apropiate ce au ratat oportunitățile unei prietenii leale, care, desigur, le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu cojoace mițoase, opinci și măciuci de carpen ca niște mișei. Și s-a încins cu brâie de mătasă, nu cu lutină calicească de haldani și de coji de tei. Bunicii mei au netezit calea spre revenirea pământurilor înstrăinate prin urgie la Țara Mamă, iar părinții au plămădit organizația mazililor și răzeșilor din Țara de Sus a Moldovei, numită Bucovina, ce a apărat drepturile, obiceiurile, tradițiile, credința și limba strămoșească în acest ținut supus unor îndelungate strădanii de germanizare și slavizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
băieții să-mi mâne de la saivanul de pe Măgura doi huțuli de trei ani cu tot cu tarnițe și căpestre, iar tu pregătește-mi toporișca și vreo zece cocoșei galbănuți că mă duc fuga-mare la moș Cuveică de la Negrileasa ca să ne scape de urgie. Și dacă peste mine va cădea vreo nenorocire, tu să ai grijă de Oxana și de gospodărie, că băieții s-or descurca ei și singuri. Degeaba Trifane! Că bătrânul Cuveică a murit... încă de când erai plecat... Așa că stai liniștit acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce ți-a mai zis? Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
al Societății Scriitorilor Bucovineni. Nuvele, Editura Alfa, Iași, 2014 Premiul pentru proză scurtă pe anul 2014 al Societății Scriitorilor Bucovineni; Premiul pentru proză scurtă al Fundației Culturale a Bucovinei pe anul 2014. Cuprins Liviu PAPUC O lume mai bună 5 Urgia 9 Armonie și discordie 22 Bunicul 41 Povara originii 48 Vrăjmașii poporului 60 Necrolog 68 Sârma 77 Vânzătorii de iluzii 89 Necazuri majore 101 Ulaa-ulaa 110 Transparență transfrontalieră 116 Huțulii 125 Păcatul 137 Nunta de aur 147 Năluca 159 Discriminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că Îl citez atât de des pe don Pedro Calderón În locul dragului său Lope - scriind: ... Suferă chinuri de nespus, plătiți când mai rău, când mai bine. Deși semeți, știu să se domine. De orice teamă ei sunt mai presus. Înfruntă urgia cu inimi senine, dar nu admit să le vorbești de sus. Îmi amintesc un episod care m-a impresionat În mod deosebit, mai ales pentru că punea În evidență felul de a fi al căpitanului Alatriste. Juan Vicuña, care fusese sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
meu nume/ Și forța mea azi nu mai e secretă./ Eu, viața pot s-o curm de pe planetă,/ Mai mult decât orice holeri sau ciume.// Condeiul ripostă cu indignare:/ - Cultura o aștern eu pe hârtie./ Pe când, tu o distrugi, aduci urgie!// De pace, omenirea lipsă are./ Dar ea, de pustiire e salvată,/ Doar în condei, racheta de-i schimbată." Cum poate să le placă unor eminenți oameni de cultură o asemenea versificare puerilă? Ca să nu mai vorbim de folosirea incompetentă a
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
poziție de etern abstras de la luptele literare ("Sunt în țară la noi două foi literare care și-au jurat neîmpăcată ură și mînie; Convorbirile literare de la Iași mușcă carne vie, cînd găsesc, în Revista contemporană din București, iar aceasta împinge urgia pînă-ntr-atîta, încît, spre a defăima chiar și titlul rivalei sale, tipărește totul cu litere negre"). Observînd încă din tinerețe că nu era făcut pentru literatura propriu-zisă (mult prea inteligent și prea cultivat și-a imediat dat seama), dar, pe de
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]