134 matches
-
ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se realizează fără limite cronologice, ca în povești, durând trei zile și trei nopți. 14 Către NICOLAE GANE p. 195, r. 17 19 : „numai caracuda, urgisită de soartă, aleargă și ea după nevoile ei, mai ca tăunul cu paiul în cur” zicere, oarecum vulgară, ce subliniază umilința și consecințele ei în rândul oamenilor dispuși la compromisuri. 15 Către MIHAIL KOGĂLNICEANU p. 196, r. 5 6 : „respectuos
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sute de vieți. A nu-ți ține cuvântul când nu-ți vine-ndemînă A desbrăca pe-acela, ce ți s-a dat pe mână, A înșela mulțimea cu mii făgăduinți, Când ai mințit odată să te mai pui să minți, A urgisi pe-acela care ți-a făcut bine, A împle a lui nume de pete și rușine - Aceasta nu e nobil... Dar toți - și-n deosebi O fac ușor - tu numai stai vecinic să întrebi. Tu numai îți pui vorba și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i așeza cum putea, adecă-i regula cu ceea ce în dreptul vechi român se numește peculium; iar fiul cel mai mic moștenea așezarea și lanul părintesc. Cu toate acestea se va afla arareori cazul în care frații mai mari ar fi urgisit pe cel mai mic pentru patrimoniul părintesc. Hazlie e asemenea observația "Romînului" că instituția maioratului ar fi jidovească. Daca popoarele europene - toate fără escepție - ar fi compuse numai din jidani, atunci da. Dar maioratul l-au avut toate popoarele moderne
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe cineva, [î ]l dăruiește dimineața la trezvie cu cuvinte dulci; daca ți-e voia, să-ți mulțumească cel ce i-ai dat darul și să-ți sărute și mâna. Iar daca ți-e voia să te mânii sau să urgisești pe cineva sau să-l judeci, iar dimineața la trezvie îl judecă cu toți boierii tăi și-i ia seama. Cum îl va ajunge judecata așa-i fă. Căci daca șezi la masă nu este legea să judeci, nici să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
În mentalitatea țărănească din Ardeal. Imagini populare ale feminității În surse ardelene de la Începutul epocii moderne La 1819, Vasile Gergely de Ciocotiș XE "Gergely de Ciocotiș" , intelectual român de prin părțile Maramureșului, remarca faptul că la ora respectivă ardelenii erau „urgisiți de părinteștile bunele datine, cari se lapădă de către... toată nația”. Iar bănățeanul Stoica de Hațeg XE "Stoica de Hațeg" găsea peste câțiva ani și o explicație a acestui nou spirit al vremii: „Pricina - scrie el - sunt oamenii stricați cu liberte
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de arest, în care supt-iscăliții încredințează că în vremi de triizăci ani de când ne păstorește (Vasile Hudișteanu) nu s-au abătut la nici un catahrisis împotriva pravilii și a canoanilor duhovnicești 25. Se mai arăta apoi în respectiva mărturie că sunt urgisiți neavând la cine alerga spre a ne creștina pruncii, a ne îngropa morții și a căuta de cele nouă trebuitoare ale creștinătății, cauză din care sătenii au rămas nemărturisiți și neîmpărtășiți în sfântul și marele post a acestei învieri 26
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
informații literare": citește 46 (!) de autori români și străini, clasici și contemporani; redactează "articole" critice violente la adresa unor pseudo-creații poetice publicate în anumite reviste; ține la zi "Jurnalul de bord" al copilăriei; concepe schițe autobiografice, în care descrie satul Mălini, urgisit de bombardamente imaginile revenind în unele poeme de mai târziu ("Geografia timpului", "Zurgălău"); scrie poezie; învață; călătorește prin pădurile Stânișoarei, la Slatina etc. Pe fiecare foaie (în afara celor evident retranscrise) sunt zeci de corecturi, ștersături, rânduri adăugate... Uiți că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
zice David, Împăratul și Proorocul. Lasă-mă, îngăduie să îngenunchez alături de sfinția ta, să plângem împreună păcatul meu și al tău, doar va auzi Dumnezeu glasul rugăciunii noastre izvorâte din inimi umilite și zdrobite, pe care nădăjduim să nu le urgisească. Iartă-mă! Alt moment dureros a fost prilejuit de domnul Tache Savin. Era lângă un milițian și striga de pe o listă 15-20 de nume, între care și pe al meu. Am fost invitați reverențios de milițian să intrăm într-o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a căutat-o pe zeiță. Totuși "zeul mi-a adus lipsă în loc de bogăție" (r. 71 sq.). Dimpotrivă, nelegiuitul și necredinciosul a strâns bogății (r. 236). Mulțimea laudă vorbirea omului meșter în ucideri, dar înjosește pe cel umil, care n-a urgisit pe nimeni". "Răufăcătorul este 48 Ne putem întreba de ce n-a mâncat-o pe loc, dar Ghilgameș și-a păstrat-o pentru mai târziu; cf. A. Heidel, op. Cit., p. 92, n. 211. 49 E vorba de o temă folclorică bine
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
el. Prin urmare "nu fa răul", în loc de a ridica un monument de piatră "acționează astfel încât monumentul tău să dureze prin dragostea pentru tine". "Iubește întreaga lume!" Căci zeii prețuiesc dreptatea mai mult decât ofrandele. "Consolează-1 pe cel care plânge; nu urgisi văduva. Nu despuia pe nimeni de averea tatălui său. Nu pedepsi pe nedrept. Nu ucide!"43 Un anumit vandalism îi consternase întotdeauna pe egipteni: oamenii distrugeau mormintele strămoșilor, azvârleau trupurile și răpeau pietre pentru propriile lor morminte. Așa cum arăta Ipu-wer
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că poți să faci orice. Am vorbit fără să înțeleg despre lucruri prea minunate pentru mine și pe care nu le știu. Din spusele unora și altora auzisem despre tine, dar acum ochiul meu te-a văzut. Pentru aceea mă urgisesc eu pe mine însumi și mă pocăiesc în praf și în cenușă" (42: 1-6). În cele din urmă, Iov s-a recunoscut vinovat față de Dumnezeu. De îndată Dumnezeu i-a restaurat starea, i-a înapoiat îndoit toate averile și Iov
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Înțelepciune a acestor sfaturi, ci pentru epicitatea lor. Căci În sfătoșenie există Întotdeauna și o poveste. Iar povestea, ei, da, povestea este cea care face supa bună pe lumea aceasta: ea este cea care hrănește, excită, Înminunează, defulează sau, dimpotrivă, urgisește, culpabilizează, umilește etc. În ce mă privește, am preferat, desigur, Întotdeauna, componenta benefică a sfaturilor cu povești: nu răul și maleficiile care li se Întâmplau unora și altora (dacă nu comiteau cutare lucru), ci felul În care personajele găseau până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
mele voi deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: Duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.” în acest psalm, fiecare verset reprezintă un moment psihologic pe
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
clasă!), Începe să dea semne de oboseală (preabinele a fost Întotdeauna dușmanul binelui!), de slăbiciune (Îmbuibarea, bat-o vină!), Începe să scape din mâini frâiele atotputerniciei, ale infailibilității, ale neodictaturii. Distinsul poet Alexandru Tăcu e un om tăcut, discret, modest, urgisit de vremi, de soarta, de noroc, de istorie și, mai ales, de dictatură comunistă, care, prin instrumentele ce o susțineau, o „făureau” și profitau de pe urma instaurării ei (poliție politică, justiție, nomenclatura), l-a prigonit, l-a Întemnițat, i-a distrus
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sărac și trist Început de secol și de mileniu Încă mai există oameni (foarte puțini, e drept!) ce-și Înzidesc sufletul În fapte menite să-i ajute pe semenii lor. * Sigur că da. „Tăcu e un om tăcut, discret, modest, urgisit de vremuri și de soarta, de noroc, de istorie și mai ales de dictatură comunistă” - cum zice Valeriu Stancu, dar și de oamenii de lângă el, din apropierea noastră, de cei cu care, În Împrejurări diferite, a luptat cot la cot, și-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din rosturile firești ale fecioriei tale (I 3). Ca și la Sofocle, la Radu Stanca stau alături Oedip, păcătosul fără vină, și Antigona, copila care a ales fuga în locul nunții dorite de orice fecioară pentru a-i ușura bătrânețea tatălui urgisit de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care îl animă. Un al doilea plan al decodării simbolului ține de percepția profană: „în orice viziune escatologică, cenușa va simboliza lipsa de valoare, nulitatea legată de viața omenească, datorată precarității acesteia”. Șperlă este desconsiderat, chiar dacă are sânge albastru: „era urgisit Șperlă de împărat și de toți curtenii lui și socotit ca o pacoste, bună numai să încurce pe alții”. Ceea ce conține însă nucleul valorii imanente flăcăului vine, din nou, dinspre solar: cenușa este „legată în mod esențial de principiul yang
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noastre publice, care abia de acum încolo va începe să fie pus sub puternica lumină a reflectoarelor pe care o merită? Acum câte ceva despre literatura din Basarabia. E negreșit o ramură a literaturii române, pe care o istorie mașteră a urgisit-o și care se cade să aibă parte de atenția noastră specială. Sigur că există o anumită defazare culturală a basarabenilor față de noi, trăitorii în România, însă ea nu ne îndreptățește la desconsiderare. Spre deosebire de N. Manolescu, îl socotesc pe Grigore
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
azi cine au fost și pentru care fapte mărețe, În afară de discursuri, li s-au ridicat monumente prin piețele publice sau li s-au Închinat bulevarde centrale, În timp ce adevărații creatori, poeții și oamenii noștri de știință, răsfoiți mereu de noi, sunt urgisiți prin Cișmigiu sau cu ulicioare dos nice purtând numele lor pe la periferie. Despre această culegere de discursuri a lui Nicolae Filipescu Noua Revistă Română a publicat o recenzie, judecându-le din punctul de vedere al genului literar respectiv, al elo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
văzui acum, de curând, că o și Înșală cu alte femei brune, dar mai tinere, cărora Încă nu le-au crescut mustăți și barbă precum acestei neveste a lui de-a doua, de hatârul căreia zevzecul meu prieten și-a urgisit buna lui nevastă și un copilaș. Familia M. din Roman avea până mai acum cincisprezece ani o femeie În serviciu, țărancă zdravănă ca un taur, care muta din loc, de parcă s-ar juca, dulapurile grele luate În bra țele ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după linia molatecă a acoperișurilor și după Colina Mistică, cu cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se confundă, În aparență măcar, cu oarecare ritual sau cult la fel de impersonal, motiv, probabil, pentru care cei vechi zeificau prostituția, Îi ridicau temple și onorau pe preotesele ei. Iar multe pagini din Biblie le sunt destinate, fie [pentru] a le urgisi, fie [pentru] a le acorda asistența. Este, apoi, o profesiune de simplă obișnuință, de habitudine cu timpul (greu până apucă a mușca din ea), de rutină, cum și de un anume dresaj, cu scopul, adică, și cu concursul binevoitor al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în loc să se aleagă cu mirosuri de roze și de cireși de mai, peste ele pogora o bășină mare. „E bine că se pun lucrurile la punct și la noi“, a zis Vasile B. citind cu glas tare articolul. „De ce să urgisim omul luându-l de tâmpit? Unii se nasc antisemiți, alții mor la nouăzeci de ani și nu s-au spălat niciodată pe dinți. Sau, cum frumos și logic se exprima fostul nostru coleg din Huțupani, bunicul meu n-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am avea și noi, oamenii, inima credincioasă a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție nepoței, cerșește Isaia. Ștefan se întoarce către Sora ce plânge în brațele Mariei. Mă doare durerea ta, Sora... Te rog să mă ierți... Spune! Pot să fac altfel? Sora hohotește, dar din gura ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sunt săgetător și nici nu mai știu sau nu vreau să știu câte "primăveri" mai am. De când fac umbră pământului, am fost "un om de bine" și nici în copilărie, nici în tinerețe, nici la "vârsta a treia" n-am urgisit pe nimeni, unul din șefii mei afirmând odată: Domnule, ești o ființă solară, mereu zâmbăreț, optimist, tonic"! Aprob pozitiv, vorba lui Nenea Iancu. Să nu se creadă de aici că sunt un nătăfleț, fără reacții, bun de tăvălit și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]