129 matches
-
lovituri de presă care ne creșteau audiența și autoritatea dar nu ne asigurau de loc fondurile necesare funcționării și dezvoltării. N-am avut preferințe ci doar voința de a fi mereu actuali, începând de la cazul prăpăditului din comuna Voinești Vaslui (urgisit rău de soartă: șchiop, o mână cu defect, fără rude, cu vierme într-un ochi), abordând fără complexe primari, parlamentari, miniștri, prim-miniștri (14, în total), zeci de prezidențiabili (în campanii electorale și nu numai), artiști și personalități, oameni de
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
se identifică, într-o modalitate sau alta, cu eroii literari. Astfel, băieții se identifică cu feții-frumoși sau cu prinți pe cai năzdrăvani care se luptă cu zmeii ori balaurii terifianți și salvează prințese, iar fetițele se identifică cu prințesele îndelung urgisite, dar în final salvate și luate în căsătorie de prinții salvatori. De asemenea, se știe că elevii nu se consideră la fel de obraznici ca Ionel ori Goe decât cel mult din teribilism. Educarea gândirii creatoare a elevilor este o preocupare generată
Caleidoscop by Elena Amuhaia () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93509]
-
ea mai de preț: conștiința. Omul devine un animal de turmă, orb care amușină gunoaiele în căutare de hrană. Își pierde verticalitatea. Pierde ceea ce-l separa de alte ființe. Soția doctorului e singura ființă care are milă față de bietele făpturi urgisite. Solidaritatea cu semenii ei aflați în mare impas o ridică deasupra orbirii. Ea înțelege să care în condiții aproape imposibile apă pentru a îndepărta urmele fizice ale unei umilințe suplimentare a suratelor ei violate de bestiile oarbe cu bâte și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
canalizau și îndiguiau cu priceperea lor tehnică. "O formă exotică de grădinărit", își zise în sine arhitectul căzut în meditație. Proiectul totalitar mongol nu pornise dintr-o altă necesitate inteligibilă decât setea de realizare a unui vis vindicativ de copil urgisit. Ani buni lumea îi refuzase viitorului han suprem un loc cât de cât locuibil, împingându-l consecvent afară din ea, înspre neființă. Tirul fulgerelor îl urmărise până când nu-i mai rămăsese nimic de pierdut; interior, atinsese punctul de penurie maximă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
flagrant limitele rațiunii și oceanul de făpturi diminutive ce o slujeau? Era și ea printre ele, și, dacă el i-ar fi răspuns c-ar vrea să se sprijine de ea numai puțin, doar cât să-și tragă sufletul cel urgisit, ar fi acceptat bucuroasă. Mai contează și de cine și întru ce ai putea fi folosită, nu doar dacă te eliberezi sau nu de servitute; numai ea știa ce gol îți strecoară în suflet libertatea... "Vrei o cafea?" i-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Te rog, iartă-mă! Am memoria Încărcată a părinților mei trecuți cu sila la colhoz, a milioanelor de jertfe din lagăre, a Îngerilor lui Decembrie, care s-au coborât că pe-o scară de matase să aducă lumină pe pământul urgisit. Dar, iată, a bătut vântul putred al comunismului și aripa revoluției s-a umezit de suspine de prunci. De ce ai lăsat, Doamne, În mare milă Ta, să fie uciși și Întinați atâția tineri? Poate sunt turbat și pătimaș, Doamne, dar
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acea cetate care îi va găzdui mormântul. Aflarea prevestirii determină tentativa interesată a cumnatului Creon, respectiv a fiului Polinike, de a-l atrage de partea lor, încercări zădărnicite de fiecare dată de ranchiuna tenace a lui Oedip împotriva rudelor trădătoare : urgisitul teban preferă să-și ofere protecția primitoarei Atena și generosului ei cârmuitor, Tezeu. Trage dia lui Sofocle ilustrează realizarea integrală a voinței divine, consemnată de cor : Nimic din ce zeii/ au vrut nu rămâne zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a desconsiderat sistematic drepturile limbii noastre, ne-a stânjenit în dezvoltarea noastră culturală și s-a folosit de avutul nostru pentru scopurile ei și împotriva intereselor noastre cele mai vitale. Tot ce simțea românește în această țară era prigonit și urgisit. Pentru manifestarea unei vieți naționale românești nu era loc în hotarele Bucovinei, oamenii cei mai de seamă ai țării erau siliți să-și părăsească țara, pentru a putea trăi și simți ca români. Pe moșiile Bisericii bucovinene se înființară colonii
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la Capșa, instituția de cultură situată la egală distanță, în spațiul bucureștean, între C.C. și tipografia din Brezoianu. Acolo chibzuiau cum să împace și capra, și varza, adică exigențele factorilor de control politic și așteptările cât de cât literare ale urgisiților cititori. În fapt, aproape că rescriau revista și ne lua groaza de fiecare dată când primeam de la ei paginile „revăzute“, în urma discuției avute cu „forurile“, înnegrite (sau înroșite, mă rog) de adnotări care indicau tăieturi sau adăugiri, reformulări de titluri
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
viața unui popor, toate s-au schimbat din temelie. Am avut norocul să trăiesc în această epocă de transformare și să văd aceea ce nimeni în viitor n-o să mai vază. Să văd doua țări surori, vasale Turciei, aproape barbare, urgisite, umilite, închegându-se într-un stat unic, independent, înălțat la rangul de regat. Să văd apoi țara noastră dezvoltâdu-se, civilizându-se ca prin farmec și luându-și un loc de cinste între popoarele culte ale Europei. De unde mulți dintre cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de orice bucurie în lume; mergeam fatal spre posomorâtele bănci ale școalei, precum a mers odinioară Dante de la lumină spre întuneric, și mi se părea că mai ușor aș fi putut opri călătoria pământului în jurul soarelui, decât călătoria mea spre urgisitele ziduri între care aveam să stau închis aproape un an. Câteodată îmi ziceam: O!, dac-ar da Dumnezeu să găsesc școala arsă!... Ce bine ar fi! Câte nebunii nu vin în mintea unui copil! Ș-atunci parc-o rază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Încercate de Nae Ionescu și de alții, poate, fără altă treabă, de la Terasă, unde atâția tineri cu părul lung, lavalieră și fără man șete la cămașă debarcau fără nici un gologan În pungă, dar plini de iluzii, [plecați] din provincia lor urgisită fiindcă bieții părinți nu-i Înțelegeau, iar afurisita de școală n-o mai terminau; orbiți de prestigiul Îndepărtat al Capitalei, amețiți de debutul lor Îndoielnic prin vreo foaie literară, Înghițită până la urmă de apele tulburi ale gazetăriei, de-a valma
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
scrie, deși nu i-ar lipsi pana și timpul necesar. Îl Întrebam deunăzi, stând amândoi, ca În fiecare seară, pe bordura grădinii Ateneului, dacă a constatat sau bănuit, ca și mine, sentimente religioase strecurându-se până În această lume a prostituatelor, urgisite ca Într-un țarc, departe de scutul tuturor legilor sociale sau morale. M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu voia În ruptul capului să se culce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce impresie generală vă face fenomenul traducerii de carte în România acestor ani? Cum se prezintă editorii? Dar colegii traducători? Ce raporturi aveți cu ei? Dacă puteți, vorbiți-mi pe scurt despre condiția acestei meserii subevaluate, semianonime și în general urgisite. A.R. Nu prea știu cum să încep. Am impresia - s ar putea să fie falsă, ba chiar mi-aș dori să fie falsă - că se traduce prea mult. Că la ora actuală există un exces, un preaplin de carte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pot spune serios morile de apă? Nimic. Sunt mute. Li s-a furat limba, le-a paralizat limba, le-a puterzit limba odată cu lemnul. Trebuie să fii mulinolog, adică profund neserios și nerealist, ca să le mai auzi gângăvitul de materie urgisită și paralitică. Eu nu mai sunt. Am fost cândva. Toți prietenii mei - când vor să-mi arate cât de prieteni mi-au fost și ce contribuție au adus la viața mea - îmi spun cât sunt de fericiți că m-au
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și țăranii ară cu boii liniștiți. Dezastrul dintr-o perioadă dată nu-i afectează pe toți oamenii, tot timpul (n.n. V.Cr.), și, deși efectul său este cumulativ, durează până ce regresul care-l aduce cu sine devine evident”. (O oglindă îndepărtată. Urgisitul secol XIV, Editura Politică, 1988, vol. I, pp. 294-295). Întotdeauna, deci, au fost și sunt oameni, au existat și există categorii sociale asupra cărora cade năpasta de a suporta un dezastru. Un dezastru care din fericire nu poate fi niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fermec”. Și Pantazi, care a copilărit cu părinții în mahalaua Podului de pământ (sau „de pastramă”, cum i se mai zicea), „mai prejos de puterile noastre mult”, a înțeles și iubit mahalaua, și ca priveliște, și ca viață, - mult prea urgisita noastră mahala, cea de pe vremuri. 2. Titlul versiunii franceze a Crailor e absolut inadmisibil : Les seigneurs du Vieux Castel. Mai întâi, de unde și până unde „castel” ? În franțuzește, cuvântul acesta, arhaism de origine provensală, înseamnă un mic castel medieval, mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
face nimic pentru a ni se permite să deschidem școli În limba noastră." Ianachi Ioan Dodu Perivole Grebena Impresionantă corespondență a unui octogenar care Încrezător În renașterea României post decembriste se grăbește să adune argumentele pentru recunoaștere și reînvierea cauzei urgisitului neam al Aromânilor. În zbaterea sa febrilă se agață de speranța că Societatea "Ginta Latină" va valorifica documentele și demersurile adresate forumurilor europene. Materialul este Însoțit de Marșul Limbii Aromânești muzică și text compuse de I. Dodu la Perevole, două
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
Traian Demetrescu sau direct de la urmașii lui Baudelaire, poetul adoptă funerarul sinistru, cu corbi și hohote sarcastice: Se stinse alba lampă căzând pe piatra tare Cu geamăt lung și jalnic de suflet chinuit Și umbra fu ca plumbul în turnul urgisit Iar corbii s-adunară strigând în depărtare. Ha, corbii s-adunară strigând în depărtare, Căci prada lor gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit: Și mortul era visul suprem de așteptare. IULIU C. SĂVESCU Iuliu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dogmă a indo-europenis- mului occidental și a antichității clasice scoate din realitatea istorică neamul pelasgilor și toate neamurile arimine, susținînd că au șters-o fără a lăsa vreo vorbă! Tăblițele de plumb dovedesc falsitatea acestor idei și că neamul acesta urgisit și vrăjmășit de greci este încă acolo unde l-a lăsat soarta. Să adăstăm puțin și să vedem ce au lăsat în scrierile lor strămoșii grecilor și romanilor cu privire la acești misterioși și de negăsit pelasgi. Istoricul atenian Anticleides(secolul lll
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
multă râvnă din ceea ce ți-ai dorit. Mântuirea se cumpără și parohiile se vând la prețuri diferite. Legionarii, Cruciații lui Hristos, sunt defăimați și decimați permanent, acoperiți cu mișelii săvârșite și practicate de „urlători” și puse în spinarea legionarului, „făptură urgisită”. Corupția clocită până la trădare pe seama sângelui mulțimii care așteaptă, nestins suspin, ca pe o tămâie mântuitoare care abia mai pâlpâie în sfintele altare a vrednicilor schivnici. Am fost legionar, și vreau să mor în duhul legionar. Nu-mi dezic crezul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
stigmă, gravată În carne, a „secretului” milenar al excluderii. Francez refugiat În Germania, Chamisso resimțea o vizibilă solidaritate cu acel „Ewiger Jude”1. Figura lui Ahașver apare În poezia sa. Numele Schlemihl, simbolizând În tradiția evreiască „Schlamassel”, un fel de urgisit August Prostul care atrage toate ghinioanele și nenorocirile, Îl auzise În faimosul salon literar berlinez al Doamnei Rahel Levin-Varnhagen, aristocrata Înfricoșată la gândul că și ea este „ein Schlemihl und eine Jüdin” („un Schlemihl și o evreică”). Dacă numele anunță
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asasinat, ca Mircea, deci, să devină ceea ce fusese Român Gruie: „pavăza și brațul” său. Vlaicu, așadar, îl absolvă pe nesăbuit, pedepsit îndeajuns prin spasmele conștiinței și hărăzit oricum, fiind viță de Basarab, unui destin aparte. Înșirând chinurile și durerile țării urgisite, monologul din final („Chinuri?...”) e o izbucnire nestăvilită a unor trăiri îndelung comprimate. Inexistente în textul de la premieră și în acela al primei ediții, din 1902, aceste versuri de 16 silabe (înrâurire hugoliană) au fost compuse pentru cea de-a
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nestimate și-n horbote de fir”, este domnița bizantină. Din vremuri voievodale, poetul desprinde chipul nefericit al unei văduve de domnitor pierit în luptă cu „păgânele urdii”. În mănăstire, „a țării mândră Doamnă” îndură „sub bolți de jale o soartă urgisită”, în timp ce în țară bântuie prăpădul (Călugărița). C. evocă mai ales aspecte tragice ale vieții voievozilor, sacrificiile și suferințele acestora. Versurile mărturisesc nu atât compasiunea poetului, cât îndurerarea față de soarta unor oameni considerați mult apropiați lui, legați de el sufletește. Forța
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
la fel ca toți cei amărîți să supraviețuiască, să se adapteze, să se apere. Vindicativi, sleiți de puteri, disprețuitori și disprețuiți, anihilați de propria lor soartă, ei își împart hrarna și culcușul, viața și moartea cu cei la fel de izgoniți și urgisiți. Moartea îi așteaptă pe toți sub boschetele vreunui parc sau lîngă grămezile de gunoaie de pe marginea șoselelor. Adevărata lor tragedie este aceea a tuturor acelora a căror viață este o moarte lentă. Viața “de cîine” dospește și dă peste margini
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]