160 matches
-
gura Corozăului, pe amândouă părțile, încât ar pute să își așeze sate cu cotunurile lor și să aibă fânațe”. La 18 august 1438, domnul dă Pobratei o pustie “lângă pricuturile de la Hârlău ca să își întemeieze sat”. Un document excepțional este uricul din 15 iulie 1439. Domnul îi dă și îi întărește lui Ioan Stângaciul un sat pe Racova “care singur el din pustiu și din pădure și-au făcut lui și seliște pe amândouă părțile hotarului și parte lui Lungociu, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Huseani se află „din jos de gura Sărății, și cu Sărata, care au aparținut lui Stanciul Husea”. Am văzut că Melchisedec nu era de acord cu ipoteza numelui dat de husiți, ci opina pentru sursa antroponimică: el considera că uricul lui Ștefan cel Mare din 13 martie 1489 este primul document ce amintea personajul Hus sau Husul: „Stanciul, fiul lui Jurj al Husului (subl. ns.), a vândut lui Lupe Armașul o silesce peste Prut, unde a fost târgul Sarata, mai
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
astăzi. În zona în care s-a aflat satul se găsește un deal și o vale cu același nume, lângă pârâul Sărata (plasa Prut, jud. Fălciu), între Căpotești și Ivănești. Numele satului provine, se pare, de la Mihăilă Buzea, menționat în uricul din 22 ianuarie 1495, care l-a stăpânit împreună cu Husul, după cum consemnează un alt document din 23 ianuarie 1502. Corni. Foarte probabil, poartă numele unei liziere de arbuști (cu lemnul foarte tare și flori galbene) cu același nume (Cornus mas
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a vărsa, a turna, a curge). Numele apare menționat într-un document din 14 august 1432. Este corespondentul slavon al topicului românesc Cacaina (Căcaina), denumire întâlnită în orașele moldovenești. Un astfel de pârâu traversa târgul Huși, după cum se amintește în uricul din 23 ianuarie 1502. El izvora din viile care înconjurau orașul și se unea cu pâraiele Ochiu, Schitu și Zavati, formând pârâul Broșteni. Duda. Comună alcătuită din satele Duda și Novaci, situată în sudul fostei plase Podoleni; se învecinează cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Bătrân, zis și Aliuș. Istoricul hușean credea că „Gherman trăia pe la 1620, după care vreme s-a urzit satul Ghermănești, ce se întindea pe ambele maluri ale Prutului”. Gugești. Sat și comună, situate în nord-vestul plasei Crasna. Melchisedec aprecia, invocând uricul din 22 martie 1535, dat de Petru Rareș, că denumirea satului provine de la familia Guga. Hoceni. Sat și comună (târgușor), așezate în partea de nord a plasei Mijlocu. Numele localității provine, se pare, de la numele proprietarului Hodco. Leoști. În județul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Leoști. În județul Fălciu erau două sate cu acest nume: unul pe Crasna și altul pe Sărata, denumit și Cotroceni, lângă Cârligați și Rusca, făcând parte din comuna Șchiopeni (astăzi, în com. Pădureni). La cel de-al doilea se referă uricul lui Ștefan cel Mare din 1495. Denumirea satului provine, probabil, de la paharnicul Leoa (Leva), care avea doi frați, Șteful și Gherasim. Lohan. „Salcie” sau „locul hanului”, zonă unde se exploata silitra din acel deal, rezultând lohanul. Movila Răbâia este una
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în Pruteț, este foarte greu de făcut deosebirea între ele. Locul este amintit de mai multe ori în documentele secolului al XV-lea: din 12 mai 1406, 8 octombrie 1434, 11 august 1436, 14 mai 1484. Așa cum se arată în uricul din 12 octombrie 1487, Stanciul Husea a vândut lui Lupe „un loc de sat din sus de gura Sărății, anume unde se chiamă Ulmii, și jumătate din Huseani, din jos de gura Sărății, și cu Sărata”. În documentul din 22
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și jumătate din Huseani, din jos de gura Sărății, și cu Sărata”. În documentul din 22 ianuarie 1495, satul era menționat mai sus de gura Săratei, care a fost mai demult în proprietatea lui Mihăilă Buzea și a lui Husul. Uricul, din 23 ianuarie 1502, se referă la „o bucată de pământ pe Sărata, partea ce este despre Ialan pe din jos de târgul Hușului, ce-i pe Drislavăț părâul”, care a aparținut mai demult lui Mihăilă Buzea și lui Hus
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mare proprietar din zonă venituri consistente, căci Vodă o dăruia „cu bălți de pește și cu vad de moară în Prut..., care acea seliște a fost dreaptă domnească lângă târgul Huși, și a avut și sate de ocol” . După cum arată uricul din 10 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) „dă și întărește” lui Ionașco Cehan, acum vornic, și lui Duca, comis, satul Novaci, la nord de Huși. Domnul îi mai întărește lui Ionașco Cehan siliștile: Stănilești, Voloseni, Măicani și Erbiceni cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
considerau că interesele de apărare și administrare a Moldovei cereau mutarea capitalei nu la Botoșani, ci în jumătatea sudică a țării. Este vechea dispută între o capitală „deschisă” și una „fortificată”. I. D. Marin considera că Petru Rareș a emis cele mai multe urice în această parte a Moldovei, întrucât opta pentru noua capitală la Huși sau la Vaslui. În timpul domniei lui Ilie Rareș, Ștefan Rareș și a lui Alexandru Lăpușneanu au existat preocupări pentru alegerea orașului ce urma să devină capitală, în cele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Alexandru Lăpușneanu (1564-1568) a fost mutată capitala Moldovei de la Suceava la Iași, oraș care a rămas capitală statornică, până când București va prelua misiunea istorică de a reprezenta simbolic guvernul țării. În timpul domniei lui Bogdan Lăpușneanu (1568-1572), două treimi din numărul uricelor au fost emise din Iași, o treime din Suceava și nici unul din vechile curți domnești. Sistemul curților domnești dispare în secolul al XVII-lea și Iașii vor exercita, de la jumătatea acestui secol până la Unirea din 1859, funcția de capitală domnească
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
care i-a urmat la domnie, pare să fi moștenit dragostea tatălui său pentru târgul Hușilor, în care a stat mai multă vreme: de aici a emis 24 de acte, în timp ce din Hârlău și Vaslui au fost eliberate numai 4 urice, din Iași 7, iar din Suceava 15. Aici a și murit Bogdan Vodă: „în anii 7025 (1517), aprilie în zile 18, în ceasul dintâi al nopții, în târgu în Huși (subl. ns.), nu cu puțină laudă pentru lucrurile cele vitejăști
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgul Hușilor la rangul de reședință domnească, moștenită și cinstită ca atare de fiul său, Bogdan al III-lea. Urmașul lui Bogdan, Ștefan cel Tânăr (Ștefăniță, 1517-1527) a preferat să-și mute Curtea la Hârlău, de unde a emis 48 de urice, spre deosebire de Suceava, de unde au fost emise 22 de urice, de Iași - 10 documente, iar din Vaslui și Huși doar 4 acte. Curând după urcarea sa pe tron, îl găsim pe domnitor în târgul Hușilor, așa cum arată actul din 28 ianuarie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cinstită ca atare de fiul său, Bogdan al III-lea. Urmașul lui Bogdan, Ștefan cel Tânăr (Ștefăniță, 1517-1527) a preferat să-și mute Curtea la Hârlău, de unde a emis 48 de urice, spre deosebire de Suceava, de unde au fost emise 22 de urice, de Iași - 10 documente, iar din Vaslui și Huși doar 4 acte. Curând după urcarea sa pe tron, îl găsim pe domnitor în târgul Hușilor, așa cum arată actul din 28 ianuarie 1518, scris „de Oanță, în Huși”. Venise prin Vaslui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sudului Moldovei, dovadă că majoritatea documentelor au fost eliberate din această parte a țării: Bârlad - 15, Iași - 16, Vaslui - 63. Din cele 133 documente emise din Huși, 80 de documente datau din a doua domnie, în timp ce din Suceava proveneau 11 urice, iar din Hârlău - 14. Deși reședința preferată a voievodului era cea din Hârlău, așa cum rezultă din acte, se poate constata faptul că domnul s-a aflat perioade mai lungi la Suceava, la Iași și la Huși; în reședințele de la Vaslui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se aflau în fruntea dregătorilor și căpeteniilor obștilor și tot sfatul domnesc”. Însă, domnia lui va fi scurtă, între 11 iunie 1551 și 1 septembrie 1552. Abia în anul următor, noul domn a venit la Huși, unde a semnat cinci urice, între 25 martie și 11 aprilie 1552. Cronica lui Grigore Ureche menționează că Ștefan Rareș era considerat „mai rău decât turcii”. Urmașul lui Ștefan Rareș, ales de boieri ca domn, după tradiția Țării, a fost cumnatul acestuia, Alexandru Lăpușneanu (1552-1561
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de a proteja interesele Episcopiei și de a-i întări averea a constituit-o daniile de sate din ocolul Hușilor, prin care se micșora suprafața acestuia, de care beneficiaseră târgoveții. De exemplu, domnitorul Moise Movilă (1630-1631) semna în anul 1630 uricul prin care dăruia Episcopiei satul Broșteni, care mai înainte fusese „ascultător” de același ocol, indicându-i și hotarele. Moșia Broșteni avea nu numai prețioasele vii, ci și mori și grădini, aducătoare de venituri însemnate. Prin danii repetate, ocolul a dispărut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de răzeși. Aceștia aveau pământ în stăpânire din vremuri străvechi, pământ primit de la domnitorii pe care strămoșii lor îi slujiseră cu credință și pe care îl lăsau moștenire urmașilor lor, drept ce li era statornicit prin poruncă domnească, înscrisă în urice păstrate cu sfințenie din tată în fiu. învățase carte la școala din sat apoi a muncit în gospodăria părinților săi, împreună cu frații și surorile apoi și-a făcut armata și a fost lăsat la vatră în 1880, după ce împlinise vîrsta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
servind de pivot pentru cultura germană în locul Universităților din Galiția, care fură polonizate”. Menirea noii universități era să constituie o fortăreață culturală germană la răsărit de fortărețele polono - maghiare de la Liov și Cluj. Astfel, la 30 septembrie 1875, Împăratul semnează uricul de fundație a noii Universități, unde, printre altele, se spune: „Noi, Francisc Iosif, din grația lui Dumnezeu împărat al Austriei, rege apostolic al Ungariei [...]. În grija sa pentru interesele publice, Parlamentul...și-a dat asentimentul la proiectul de lege pentru
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan. Din păcate, acest monument nu a rezistat vitregiilor istoriei, fiind demolat în vara anului 1940 de trupele sovietice, reamplasat pe soclu, în martie 1944 ca să fie din nou demolat mai târziu, păstrându- se doar uricul de fundație, semnat fiind, printre alții, și de Mitropolitul Nectarie. Un alt eveniment semnificant la care mitropolitul Nectarie Cotlarciuc a participat, a fost slujba de investire a lui Miron Cristea ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, căci la 1 noiembrie
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
satului, încât strâmtorați din toate părțile, oprindu-lise drumurile, apa de băut, adăpătorile vitelor, mulți din nenorociții răzeși au fost siliți a-și părăsi chiar vetrele strămoșești și a se împrăștia în lume... mulți răzeși păstrează încă pentru toată proprietatea numai uricele și documentele ca o dovadă strigătoare la cer, că pământul ce-l cumpără astăzi cu muncă și sudoare a fost odată dobândit de străbunii lor cu prețul sângelui lor, apărându-l de năvălitorii de afară, pământ pe care urmașii lor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Câmpulung Moldovenesc și cunoscută până acum datează din 14 aprilie 1411, din vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), prin care Mănăstirea Moldovița primea satul Vama, "„mai jos de Câmpulung”". Ocolul Câmpulungului Moldovenesc apare frecvent în documentele epocii, în hrisoave și urice din vremea domnitorilor Ștefan cel Mare (1457-1504), Bogdan al III-lea cel Orb (1504-1517) sau Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), care dăruiesc mănăstirilor munți și văi din ținutul ocolului. Între anii 1532-1537 Petru Rareș construiește pe valea râului Moldovița, la Vatra
Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/297008_a_298337]
-
referă la localitatea și satele noastre. La mijlocul secolului al XV-lea, când se formează noile structuri statale (statele feudale românești), apar noi date despre localitate. Este certă existența și locuirea populației pe aceste meleaguri, însă datorită faptului că documentele vremii, uricele, hrisoavele, cronicile, cărțile de cancelarie etc. au fost distruse ori s-au pierdut, investigațiile, cercetările și analizele se obțin anevoios. În timpul domniei primilor mușatini în Moldova și în special după anul 1484 când Cetatea Albă și Chilia sunt cucerite de
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
microgrupurilor. Aici, prosperitatea economică induce relativă autonomizare prin apariția familiei ca principal agent de producție, stăpânirea în devălmășire fiind înlocuită cu stăpânirea terenurilor prin delnițe, respectiv succedarea ereditară a dreptului exclusiv de utilizare a unei parți din trupul obștii (ocini, urice). Aspectul, deși foarte important pentru că a stat la baza apariției unui nou tip de sat, satul cu case răzlețe rămâne complementar tipului de viață comunitară care a fost esențial reprezentativă pentru poporul român, exemplificând astfel, cu dovezi irefutabile, baza trainică
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
arhipăstori în vreun scaun chiriarhal (Suceava, Roman sau Rădăuți), despre care nu, din nefericire, nu avem, încă, informații documentare sigure. Sunt pomeniți, apoi, „arhimandriții”, începând cu Dionisie adică Dometian, „conducătorul acestui sfânt locaș” , urmează „cinurile călugărești”, printre care monahul „Paisie Uricul” și fiul său, „monahul Gavriil scriitorul”, „ierodiacon Paladie și scriitor”, de la Putna, „ierodiacon Teodor și scriitor”de la Neamț și mulți alții de la Bistrița, Neamț, Probota, Bisericani, Moldovița și Râșca, câțiva „arhipăstori”, printre ei Anania al Ungrovlahiei, un Laz (Eleazar) neidentificat
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]