160 matches
-
care i-a urmat la domnie, pare să fi moștenit dragostea tatălui său pentru târgul Hușilor, în care a stat mai multă vreme: de aici a emis 24 de acte, în timp ce din Hârlău și Vaslui au fost eliberate numai 4 urice, din Iași 7, iar din Suceava 15. Aici a și murit Bogdan Vodă: „în anii 7025 (1517), aprilie în zile 18, în ceasul dintâi al nopții, în târgu în Huși (subl. ns.), nu cu puțină laudă pentru lucrurile cele vitejăști
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
târgul Hușilor la rangul de reședință domnească, moștenită și cinstită ca atare de fiul său, Bogdan al III-lea. Urmașul lui Bogdan, Ștefan cel Tânăr (Ștefăniță, 1517-1527) a preferat să-și mute Curtea la Hârlău, de unde a emis 48 de urice, spre deosebire de Suceava, de unde au fost emise 22 de urice, de Iași - 10 documente, iar din Vaslui și Huși doar 4 acte. Curând după urcarea sa pe tron, îl găsim pe domnitor în târgul Hușilor, așa cum arată actul din 28 ianuarie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cinstită ca atare de fiul său, Bogdan al III-lea. Urmașul lui Bogdan, Ștefan cel Tânăr (Ștefăniță, 1517-1527) a preferat să-și mute Curtea la Hârlău, de unde a emis 48 de urice, spre deosebire de Suceava, de unde au fost emise 22 de urice, de Iași - 10 documente, iar din Vaslui și Huși doar 4 acte. Curând după urcarea sa pe tron, îl găsim pe domnitor în târgul Hușilor, așa cum arată actul din 28 ianuarie 1518, scris „de Oanță, în Huși”. Venise prin Vaslui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sudului Moldovei, dovadă că majoritatea documentelor au fost eliberate din această parte a țării: Bârlad - 15, Iași - 16, Vaslui - 63. Din cele 133 documente emise din Huși, 80 de documente datau din a doua domnie, în timp ce din Suceava proveneau 11 urice, iar din Hârlău - 14. Deși reședința preferată a voievodului era cea din Hârlău, așa cum rezultă din acte, se poate constata faptul că domnul s-a aflat perioade mai lungi la Suceava, la Iași și la Huși; în reședințele de la Vaslui
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
se aflau în fruntea dregătorilor și căpeteniilor obștilor și tot sfatul domnesc”. Însă, domnia lui va fi scurtă, între 11 iunie 1551 și 1 septembrie 1552. Abia în anul următor, noul domn a venit la Huși, unde a semnat cinci urice, între 25 martie și 11 aprilie 1552. Cronica lui Grigore Ureche menționează că Ștefan Rareș era considerat „mai rău decât turcii”. Urmașul lui Ștefan Rareș, ales de boieri ca domn, după tradiția Țării, a fost cumnatul acestuia, Alexandru Lăpușneanu (1552-1561
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de a proteja interesele Episcopiei și de a-i întări averea a constituit-o daniile de sate din ocolul Hușilor, prin care se micșora suprafața acestuia, de care beneficiaseră târgoveții. De exemplu, domnitorul Moise Movilă (1630-1631) semna în anul 1630 uricul prin care dăruia Episcopiei satul Broșteni, care mai înainte fusese „ascultător” de același ocol, indicându-i și hotarele. Moșia Broșteni avea nu numai prețioasele vii, ci și mori și grădini, aducătoare de venituri însemnate. Prin danii repetate, ocolul a dispărut
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
condițiile, care au amplificat producția pentru piață, au impus nevoia de mai multe brațe de muncă. în tot Evul Mediu românesc, domnii șării Moldovei, ca stăpâni absoluți ai pământului și oamenilor, dădeau privilegii slujitorilor credincioși, înscrise în acte de danie - urice cu tot venitul, în veci, constând din moșii și sate, veniturile de la vămi, mori, lacuri și bălți etc. Unele dintre aceste documente se refereau și la dreptul beneficiarului de a-și face sat „cât va putea să trăiască un sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Onică din Fruntești și cu mai multe rude din Obârșie (Obârșia Berheciului) datează din 1565, când sunt atestate documentar cele două sate,Filipeni și Oțelești și a dat câștig de cauză urmașilor lui Filipaș Dunavăț, ca unii care moșteneau pe urice jumătate din poiana lui Coste Călugărul. în secolul al XVII-lea, când începe asaltul unor boieri mari asupra moșiilor răzășești, multe părți din moșia Fruntești ajung în stăpânirea logofătului Pătrașcu, apoi a boierilor din familia Rosetti, cu care răzeșii din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Frunteștilor s-a putut face și datorită faptului că răzeșii, având stăpânire devălmașă, nu aveau act de proprietate de la domnii vechi ai Moldovei. Din această cauză și din altele, printre care și aceea că ei nu au putut dovedi prin „uricul satului” „Talpa” Frunteștilor, actul care să le arate începutul și hotarele, au ajuns ca în „Condica liuzilor” (un recensământ al birnicilor) din 1803, Frunteștii să fie înscris ca sat al banului Ștefan Roset, sat de clăcași, așa cum se arată și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gavril Dunavăț și pe verii lui din satul Filipeni pentru o jumătate de poiană, unde au trăit Coste Călugărul, care această jumătate din poian a cumpărat-o Filipaș, tatăl lui Gavril Dunavăț, de la unchiul său Sava, fiul lui Mleaștniță, din urice de mărturie ce a avut de la Ștefan Voevod cel Bătrân, pentru 140 de zloți tătărăști. De aceea, domnia mea le-am dat zi, ca să-și prezinte privilegiul lor și mărturie, peste două săptămâni. Deci Gavril, fiul lui Filipaș, cu verii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
drept spre apus pe Dunavăț la piscul pârâului Boțului din sus și la dealul mai în gios la dreptu Știubeani în dreapta la răsăritu, la dealu[l] Oțăleștilor și peste Dobrana, dreaptă parte la Obârșie la Branova. și văzând domnia mea urice și drese ce au îi pe acea parte ce scrie mai sus pe giumătate de poiană ce se cheam Filipeni să fie cu tot venitul ce scrie mai sus și de la noi, am făcut și am întărit a lor dreaptă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
amintindu-i pe Vasile Căpitanu și Paraschiva din Ipotești, care semnează un zapis întocmit la Stâncești, la data mai sus amintită 5. Cercetări și documente mai noi scot la iveală faptul că prima atestare documentară a satului se găsește în uricul întărit de Alexandru cel Bun, la 15 iunie 1431, dat vornicului Oană Cupcici: peste Bucovină (codru n.a.) Diacouții (satul Diacului n.a.) amândouă cuturile ce le-a schimbat cu fiica lui Costea, înaintea noastră și Catamereuții (Cătămărăști n.a.) ce l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
suplimentar și convingător (Voevodul întărea, printr-un act din 27 decembrie 1633, mărturia unei anume Maria, soția lui Dumitrache Chiriță, fost mare postelnic, precum că a dăruit Mănăstirii Bisericani satul Vânători din ținutul Neamț, cu mori în apa Bistriței [două urice, unul de la Constantin Voevod, altul de la Gașpar Voevod confirmau spusele ei], pentru ca monahii să se roage pentru „răpăusatul giupânul meu postelnicul”, „Dumnădzău-l poménească”83), daruri fixate uneori în testamentele defuncților; cei mai puțin cuprinși (iarăși văduvele) nu se dădeau în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
documente, izvoare istorice care să scoată În evidență continuitatea locuitorilor pe aceste meleaguri, tradiții, Îndeletnicirile lor din vechime și până astăzi. Astfel, În anul 1906, istoricul ieșean Gh. Ghibănescu a descoperit la Grajduri cele mai vechi documente ale satului, două urice slavone, unul din anul 1423, emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun, celălalt din 1495, redactat de pisarii lui Ștefan cel Mare (vezi Anexa 3). Așadar, timp de aproape patru-cinci veacuri actele, scrise pe pergament, cu peceți de ceară roșie
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
Scoase la iveală numai În Împrejurări totdeauna păguboase ale unor judecăți În fața Divanului sau a Domnilor, aceste "cărți" puteau să hotărască soarta multor oameni, În asemenea situații s-a născut zicala Ai carte, ai parte(de moșie). În anul 1928, uricul de la Ștefan cel Mare mai era Încă la Grajduri, În păstrarea lui Neculai Zamfirachi. Înstrăinate, prețioasele acte au intrat totuși În arhive, unde vor conserva Încă multă vreme de acum Înainte urmele materiale ale unor timpuri apuse, dar nu uitate
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
bibliografic: Povestiri istorice Din cinci a venit doar unul Gh. Alexandru Craiova, 1995 Tezaur de cântece și versuri Alexie Buzera Istoria românilor Ghidul Învățătorului, Ed. Sigma 1998 Material didactic: Harta României, manualul de istorie, fișa individuală de lucru. ANEXA 3 Uricele satului GRAJDURI zis vechiul SIRBII și FILOZOFII A Uric din anul 1423 luna Martie 31(6931), de la Voievodul Alexandru cel Bun. Cu mila lui Dumnezeu Noi Alexandru Voievod, Domn Țării Moldovei, facem Înștiințare cu această carte a noastră tuturor cîți
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
a noastră Petrea și sora lui Mărie, copiii Stanei, nepoții lui Ignat stolnic, i-am miluit cu milă noastră deosebită și le-am dat și le-am întărit, de la noi, în țara noastră Moldova, ocinele și dedinele lor drepte, din uricele lor drepte cu privilegii ale bunicului lor Ignat Stolnic, ce lea avut de la străunchii noștri... satul pe Prut, unde a fost Ștefan Negrul, si o seliște la Sărată, la rediul lui Terchilă și unde a fost Fîntînă lui Afendicici și
Sărata Veche, Fălești () [Corola-website/Science/305171_a_306500]
-
ani, ușa biroului meu e deschisă după-amiază tuturor celor ce au o poezie mâzgălită cu creionul pe un petec slinos de hârtie, ori somptuoase manuscrise, bătute la mașină în cerneluri felurite, cu peceții pe ceară roșie și cu șnururi de urice domnești - a făcut să fiu vizitat de o lume literară variată, dându-mi astfel posibilitatea unei portretistice anonime în pitoresc. O parte a acestor Memorii e închinată întâlnirilor neprevăzute ale unui critic cu diferite forme ale vieții artistice, în care
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
donat mănăstirii o serie de „moșii” și „ezerul Bilăul (probabil Bălătăul sau Colacul din Heci), cu toate gârlele lor”. Satul Heci mai este pomenit în documente și în anii 1444, 1453, 1514, ca moșie a Mănăstirii Probota. În 1618, potrivit uricului lui Gavril Movilă, satul Heci trecea în proprietatea Mănăstirii Galata, de lângă Iași. În 1790, satele Buda, Heci, Lespezi erau menționate în documente ca sate din ținutul Sucevei. În 1803, satul Lespezi era înglobat în satul Brăteni. La 1812, satul Lespezi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
un venit anual de 4200. La 1825, Heciul era o moșie a Mănăstirii Probota, ca și Tătăruși, Gulia, Dolhasca și altele. Înainte de 1851, moșia Heci a fost arendată cu 1175 de galbeni, iar după această dată cu 24420 de lei (Uricul de la T. Codr., vol. II, pag. 96). În același an, moșiile Brăteni, viitorul Târg Lespezi aparțineau Spătarului Constantin Negre și Banului Ioan Pătrașcu, care erau cumnați. Vecini la Sirețel erau Stavarache Bosie și Nicolae Bosie, care s-au opus înfiițării
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fost pomenit sub acest nume. Țigani au existat în satul Heci, dar nu ca descălecători. Ei au fost aduși după 1409, pentru a lucra moșiile Mănăstirii Probota. La 1444, 1453, 1514, Heciul era moșie a Mănăstirii Probota. La 1618, potrivit uricului lui Gavril Movilă, satul Heci trecea în proprietatea Mănăstirii Galata, de lângă Iași. Domnitorul Miron Barnovschi Moghilă împuternicea Mănăstirea Probota „să-și strângă toți vecinii din Heciu și Bodești și pe țiganii fugiți în alte țări”. Din acest text reiese că
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Moldovenești”, vol. II, pag. 237) - 1851 - moșiile Mănăstirii Probota erau: Probota, Gulia, Tătăruși, Heciul, Platonesci, Dolhesci, Protopopeni, Ciumulesci și Verijenii. Înainte de 1851, moșia Heci a fost arendată cu 1175 de galbeni, iar după această dată cu 24.429 de lei (Uricul de T. Codr., vol. VI, pag. 96). - 1864 - sat în comuna Heciul; - 1871 - sat în comuna Lespezile; - 1892 - înglobează satul Bodești, include și satul Diudiul; - 1894 - satul Heci avea 354 de case, 1376 de locuitori (din care 34 de israeliți
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
vostru eres, Portare al Sucevei! Ridicați dar păhar[e] Și beți în pomenirea Domnului celui mare. ARBORE Boierilor! Se poate că nu m-ați înțelege, Căci voi vorbi de-un Vodă ce au murit de mult Ceea ce știți din carte, urice și poveste, Cela ce pentru lume basmu de iarnă este, Acel voievod mare încins de biruință Din a căruia vorbe au rămas doar sentințe, Din viața cărui lumei i-au rămas numai fapte, A cărui nume falnic l-ați supt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
hotarul sfintei mănăstiri Socolii... Deci domniia mea... am trimis pre boierul nostru, Gheorghiță Șeptelici logofăt al doilea și pre sluga noastră Stratulat uricariul...au mers acolo de au strâns oameni buni... și au mers din semne în semne precum scrie uricul de la Petru (Șchiopu) vodă, de au ales locul și au stâlpit și mai bine... Deci au rămas buciumenii din toată legea țării”. Ei, da’ călugărițele au avut și zile bune, fiindcă aceeași Ilisafta și soborul mănăstirii Socola, la 7 mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
unchiul domniei mele Petru (Șchiopu) voievod, acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul, a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru, fiul lui Eremie voievod, cu mare oaste leșască”. „Cam uituce sfințiile lor. Au lăsat uricul în pământ până a putrezit!” - gândeam eu, dar vodă spune: „Noi văzând atâta plângere a lor, domnia mea m-am milostivit și... am dat și am întărit mai sus zisei sfinte mănăstiri acest loc”. Hrisovul mai confirmă faptul că locul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]