KorAP: Find »[drukola/base=uruguayan & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...8 >

189 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

de avion cu dată fixă de întoarcere, așa că urmăream cu sufletul la gură "Drumul către înalta societate" al hârtiilor: hotărârea Comisiilor Parlamentare se comunica la Președinție, acolo se elaborau Decretul privind acreditarea ca ambasador și "Scrisorile de acreditare" către președintele uruguayan și apoi Decretul prezidențial se transmitea spre publicare la "Monitorul Oficial". Abia după apariția în "Monitorul Oficial" numirea era "oficială" ("apărusem" cândva în "Monitorul Oficial" și "Consul General" la Sao Paulo fără să se întâmple nimic). Joi, 5 august, ziua

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
României și Uruguayului, iar escorta de motocicliști atrăgea privirile tuturor trecătorilor de pe traseu. Era o zi frumoasă, de început de primăvară, cu cer senin și un soare blând. Repetam în gând textul pe care trebuia să-l rostesc în fața președintelui uruguayan la prezentarea scrisorilor de acreditare. Mă gândeam în același timp la coroana de flori pe care urma s-o depun la monumentul eroului național Artigas, făcându-mi griji dacă e gata, dacă arată bine, dacă administratorul plecat de dimineață va

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
de pe treptele de marmoră ale frumosului palat, garda dându-mi onorul. În capul scărilor eram așteptat de directorul Ceremonialului de Stat și condus în "Marele salon roșu", unde erau prezenți președintele, ministrul de externe, ministrul de interne și alți oficiali uruguayeni. După saluturile de rigoare, în fața președintelui și a asistenței, am rostit textul protocolar ce însoțea înmânarea Scrisorilor de acreditare și apoi am fost invitat de președintele Julio Maria Sanguinetti în "Salonul oglinzilor" pentru o discuție "tète-à-tète". Președintele se afla la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
în 1996 și am fost plăcut surprins când a început să-și amintească de "vizita excelentă", menționând în acest context întâlnirea emoționantă cu elevii de la Liceul "Uruguay" din București, care au prezentat în spaniolă un program de cântece și poezii uruguayene. Era nu numai un politician deosebit, dar și un om deosebit, cu o mare pasiune pentru artă, fiind un distins colecționar și între 1967 și 1973 președinte al Comisiei Naționale de Arte Plastice. Privindu-l cu admirație pe președintele Sanguinetti

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
diversificarea schimburilor comerciale. A evidențiat, de asemenea, buna colaborare existentă între reprezentanții țărilor noastre în cadrul ONU și organismelor sale specializate, precum și importanța sprijinului pe care cele două țări îl pot acorda edificării unor raporturi ample între OCEMN și MERCOSUR. Președintele uruguayan a apreciat evoluția ascendentă a relațiilor bilaterale după decembrie 1989, subliniind în acest cadru reușita vizitei oficiale realizate în România în 1996. În contextul afirmării interesului țării sale pentru piețe alternative, președintele uruguayan a evidențiat necesitatea intensificării schimburilor economice bilaterale

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
raporturi ample între OCEMN și MERCOSUR. Președintele uruguayan a apreciat evoluția ascendentă a relațiilor bilaterale după decembrie 1989, subliniind în acest cadru reușita vizitei oficiale realizate în România în 1996. În contextul afirmării interesului țării sale pentru piețe alternative, președintele uruguayan a evidențiat necesitatea intensificării schimburilor economice bilaterale". În zilele următoare conferinței de presă a MAE, aveam să întâlnesc în cotidienele din România citite pe Internet relatări de la prezentarea Scrisorilor de acreditare, despre care aveam să fiu informat și telefonic sau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
un impact direct și asupra Ministerului Relațiilor Externe, reducându-se drastic bugetul centralei și al ambasadelor, deplasările externe etc. În ianuarie 2001, principalul cotidian al țării, "El Pais", publica, sub titlul "Clasa medie-înaltă" și subtitlul "Parlamentul discută costurile serviciului exterior uruguayan", un amplu material privind cheltuielile enorme ale MRE (buget în 2000 60 milioane dolari, echivalent cu bugetul MAE, care avea de două ori mai multe ambasade). Se menționa că sunt ambasadori cu salarii de 17000 dolari pe lună, iar costurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
bugetul MAE, care avea de două ori mai multe ambasade). Se menționa că sunt ambasadori cu salarii de 17000 dolari pe lună, iar costurile închirierilor de spații la Washington se ridicau la 1.164.000 dolari. Era menționată și ambasada uruguayană din România, unde ambasadorul avea un salariu de 8000 dolari pe lună aproape de 3 ori mai mare ca al meu. În atare condiții bugetul MRE fiind substanțial redus, s-a trecut la închiderea unor misiuni diplomatice ambasade, consulate generale, reprezentanțe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
În atare condiții bugetul MRE fiind substanțial redus, s-a trecut la închiderea unor misiuni diplomatice ambasade, consulate generale, reprezentanțe comerciale... mai întâi din Africa și Asia, dar apoi și din America Latină și Europa. A fost mai întâi închisă ambasada uruguayană de la Budapesta, apoi cea de la Belgrad și în 2002 și cea de la Sofia. Misiunea Uruguayului de la București a "rezistat", datorită și intervențiilor mele, până la 28 februarie 2003, când s-a decis închiderea ei (există informații că urmează a fi redeschisă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
document, "Acord între Guvernul României și Guvernul Republicii Orientale a Uruguayului privind cooperarea în Antarctica". Primisem sarcină din țară să întreprind demersurile necesare pentru intrarea în vigoare a respectivului Acord (trecerea prin Parlament etc.) și i-am asaltat pe militarii uruguayeni "la baionetă" pentru accelerarea procedurilor (avea să intre în vigoare la 7 februarie 2002). Nu după mult timp, apărea și un posibil beneficiar al respectivului Acord, președinte al unei asociații pentru Antarctica, doritor să cucerească Polul Sud la 80 de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Polul Sud la 80 de ani după Amundsen și Scott. A doua vizită "inedită" a fost la Școala nr. 168 "România", din Montevideo. Știam de existența acestei școli, "botezate" cu prilejul vizitei președintelui Ion Iliescu din 1993. Nu cunosc dacă uruguayenii avuseseră în vedere înclinațiile proletare ale șefului statului român, dar Școala "România" era situată la marginea capitalei, într-un cartier sărac, cu oameni și copii vai de capul lor. Ca dascăl de profesie, am fost deosebit de dornic să cunosc școala

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
uruguayan interesat să promoveze unul dintre produsele de excelență ale Uruguayului vinul. Am vizitat podgoria, una dintre cele 200 de renume în Uruguay, care produc peste o sută de milioane de litri de vin anual. Am aflat că excelentele vinuri uruguayene sunt rezultatul unei munci de producție și selectie de peste 200 de ani, astăzi fiind exportate în Argentina, Costa Rica, Mexic, SUA, Noua Zeelandă, Australia și Europa. Ministrul Opertti ne-a precizat că fiecare uruguayan consumă anual 33 de litri, afirmând la degustări

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Europa. Ministrul Opertti ne-a precizat că fiecare uruguayan consumă anual 33 de litri, afirmând la degustări că "se simte mândru să poată toasta cu distinșii ambasadori cu un excelent vin produs de țara sa". In vino veritas! Ca și uruguayenii, aveam să încheiem anul 1999 cu un nou prim-ministru Mugur Isăreascu și un nou ministru de externe Petre Roman. La început de 2000, urugauyenii erau preocupați de instalarea noilor autorități, în special interesându-i noul președinte, fiu și nepot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cooperant, cu excelente relații în regiune și în lume și lăsa țara "în ordine". La 1 martie, asistam la Palatul Legislativ la ceremonia instalării noului președinte, Jorge Batlle, ascultându-i discursul, programul și Jurământul. După trecerea vacanței de vară a uruguayenilor (care se întinde cam până la 15 februarie), am reînceput contactele cu autoritățile pentru soluționarea problemelor prioritare. Una din acestea era Acordul de transport maritim. Așa cum am mai precizat, pentru mine era un proiect fără șanse de concretizare, dar și "butoiul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
altele, și înfrățirea celor două porturi. Punct ochit, punct lovit! Ambasadorul Lapeyre era un excelent profesionist și un excelent cunoscător și povestitor al legendelor și poveștilor legate de Portul Montevideo. De la el am aflat istoria numeroaselor naufragii petrecute pe coasta uruguayană și în portul Montevideo, cu nume de corăbii mai vechi și mai noi, încărcate cu aur și argint, soldați spanioli, sclavi africani: "Nuestra Senora de la Luz" (naufragiată la 1752, într-un loc aflat la câteva sute de metri de Ambasadă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
3 nave de război britanice și, după o bătălie crâncenă, silit să se refugieze în portul Montevideo pentru a-i îngropa pe cei 36 de morți, spitaliza pe cei 57 răniți și a efectua unele reparații. Conform uzanțelor internaționale, Guvernul uruguayan, respectându-și neutralitatea, a acordat navei 72 de ore pentru părăsirea portului. Știind că este așteptat de navele de război britanice, comandantul Hans Langsdorff a cerut instrucțiuni la Berlin, precizându-i-se că este "liber să decidă", fără însă a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
comuna Mihăileni, județul Bălți, studiase filologia la Iași și filozofia la Milano. În Italia își câștiga existența lucrând ca ziarist, în condiții precare, ceea ce l-a determinat să se gândească la o plecare în Africa de Sud sau... Afganistan. Noroc de consulul uruguayan din Milano care i-a propus să meargă la Montevideo. Avea să mărturisească ulterior că plecarea în Uruguay a fost "o hotărâre foarte potrivită". A fost profesor de lingvistică generală și indo-europeană la universitatea din Montevideo între 1950 și 1963

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
instalându-se cu copiii în brațe pe arterele centrale. America Latina nu-i America lui Unchiul SAM, cea unde câinii umblă cu colaci în coadă, așa că a vedea un european cerșind era un spectacol greu de imaginat pentru un argentinian sau uruguayan. Dacă cei de la ambasada română din Buenos Aires nu mai știau ce să facă și cum s-o întoarcă în problemele "compatrioților", eu m-am descurcat mai ușor cu cei care traversaseră Rio de la Plata, confundând Montevideo cu El Dorado. În

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
eliberează dus-întors, dar se utilizează de obicei doar dus) costă aproximativ 1000 de dolari. Deci pentru o familie de 5-6 persoane cheltuielile numai de transport se ridică la 4-5000 de dolari, sumă care reprezintă venitul anual al unei familii modeste uruguayene. O persoană care dispune de suma respectivă este cerșetor sau face parte dintr-o mafie care exploatează copii și sentimentele oamenilor? Scuzați, domnule ambasador, nu m-am gândit la aspectele menționate de dumneavoastră. Aveți perfectă dreptate! În 2004, după ani

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
întrebat pe spanioli ce caută în "țara păsărilor colorate"). Situația era mai ceva cu "ce caută neamțul în Bulgaria" a lui Caragiale. Le-am spus că probabil este un grup de turiști, care vor să cunoască țara și că autoritățile uruguayene trebuie să le fie recunoscătoare pentru valuta încasată din hotel, masă, transport, suveniruri etc. (la capitolul "suveniruri" mi-am făcut cruce cu limba-n gură, gândind la ce au luat cu ei unii concetățeni ca "amintiri" de prin Spania, Franța

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Gonzales, căruia domnul Colțeanu i-a înmânat o invitație a omologului român, Ilie Sârbu, de a efectua o vizită oficială în România. Invitația fusese trimisă la propunerea mea, agricultura fiind un sector unde puteam demara multe acțiuni de interes cu uruguayenii. Pentru realizarea vizitei s-a convenit ulterior perioada 14-17 noiembrie 2001, modificată în 6-8 iunie 2002, amânata și ea "ad calendas graecas"de către Partea română. Delegația a mai avut întrevederi la conducerile Camerei de Comerț și ALADI, vizita încheindu-se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Drăculea, ducând istoria până în zilele noastre, cu filmele lui Ford Copola și Polanski, Congresul internațional al draculologilor, traseele Dracula organizate de Ministerul Turismului și clipul de televiziune turnat la castelul Bran "în patul Contelui Dracula" de către cunoscuta cântăreață și actriță uruguayană Natalia Oreiro. Excelenta acțiune s-a încheiat la lumina lumânărilor cu pahare de vin, bineînțeles roșu. La Montevideo aveam să prezint toate expozițiile în holul generos pus la dispoziție de directorul general al Hipermercadoului "Geant", timp de o săptămână miile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
că voi cunoaște locurile unde s-a născut "Magul", Carlos Gardel, Regele tangoului. "Promovarea culturii naționale" avea să mă poarte cu "Zilele culturii românești" în localitatea Tacuarembo, care numără 45000 de suflete, centru al departamentului cu același nume. Aici, spun uruguayenii, s-a născut marele cântăreț Carlos Gardel, la 11 decembrie 1887, ca fiu al colonelului Carlos Escayola și al Mariei Leila Oliva. Citind și auzind povestindu-se multe despre cântăreț, mi-am dat seama că are o biografie demnă de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu un alt avion. A fost înmormântat la Buenos Aires, în cimitirul "Chacarita" și se spune că la funeralii au asistat nu mai puțin de 50000 de persoane. Deși unii biografi îi contestă nașterea în Uruguay, mutând-o inclusiv în Franța, uruguayenii sunt mândri de acest "erou național", la 2 mai 1996, prin Legea nr. 16742, aprobată în unanimitate, 24 iunie, ziua decesului, fiind declarată ca "Ziua Carlos Gardel". De menționat, apropo de Gardel și tangouri, că uruguayenii se consideră, și pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-o inclusiv în Franța, uruguayenii sunt mândri de acest "erou național", la 2 mai 1996, prin Legea nr. 16742, aprobată în unanimitate, 24 iunie, ziua decesului, fiind declarată ca "Ziua Carlos Gardel". De menționat, apropo de Gardel și tangouri, că uruguayenii se consideră, și pe bună dreptate, "proprietarii exclusivi" ai faimosului tangou "Cumparsita", compoziție a studentului din Montevideo Gerardo Mattos Rodriguez, imnul național "de corason", interpretată excelent și de Gardel. La Centrul Cultural din Florida, unde inauguram "Zilele culturii românești", ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]