347 matches
-
instituții specializate (creșe, grădinițe, școli, servicii sociale, spitale, azile pentru bătrâni, grupuri de loisir) a unor funcții care aparțineau exclusiv grupului familial. Ca direcții de abordare teoretică a familiei se pot menționa teoria sistemică, teoria interacționistă, teoria funcționalistă și teoria utilitaristă. Teoria interacționistă promovează familia ca fiind o entitate a cărei membrii se află într-o interacțiune permanentă, în vederea construirii identității și fericirii personale. Rolurile soților au la bază egalitatea care presupune interdependență între diferențele lor specifice. Identitatea mamei sau a
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
și mama are un rol expresiv, de coeziune afectivă. Teoria sistemică abordează familia ca pe o personalitate colectiv sistemică, cu relații dinamice între subcomponente - subsistemul unității familiale, subsistemul interpersonal, subsistemul personal - dar mai ales cu sistemul social în întregime. Teoria utilitaristă promovează gratificația simbolică și materială reciprocă, în scopul obținerii de satisfacții relaționale, afective și identitare pentru membrii familiei. Fiecare teorie reliefează complexitatea și importanța relațiilor familiale pentru fiecare membru al familiei și prin extrapolare, pentru societate în general. Proiecția funcționalității
INFLUENŢA EMIGRAŢIEI PĂRINŢILOR ASUPRA DIMENSIUNILOR ŞCOLARITĂŢII. In: Arta de a fi părinte by Mihaela Laura Sinescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1406]
-
rolurilor predefinite. Menirea statului era de a fabrica „personaje sociale ce lucrau într-un program fondat pe credința în adecvarea persoanei și rolului”. Întreaga perioadă comunistă a constat în conformarea la principiile acestei prime modernități, care au mizat pe adecvarea utilitaristă și normativistă a rolurilor individuale față de cerințele programelor instituționale ale statului totalitar. Sistemele de supraveghere și de integrare puse în funcțiune de statul totalitar angajau „informatori” multipli pentru a face controlul social cât mai eficient. În perioada de tranziție, persoanele
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a pune în lumină (nu și în evidență) datul, redus, la rândul său, la condiția de dar1. Moartea simbolică a donatarului trebuie presupusă în cazul anonimatului, al ingratitudinii și al ostilității, care exclud eo ipso condiția de calcul sau asigurare utilitaristă. Renunțarea la cauzalitate trebuie să fie totală. Martor în cazul primei reducții a destinatarului, donatorul devine, în cele din urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că apariția unui asemenea fenomen este posibilă în situații de dăruire în contumacie (e.g.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fundament transcendental), contractuală? Nu cumva comunitarismul este de fapt un asociaționism? Noțiunea de religie civilă, amintită în secțiunea precedentă, a părut să ofere, cel puțin în Statele Unite (unde, o știm de la Tocqueville, multitudinea de Biserici concurente și angajate în proiecte utilitariste elimină pericolul cezaropapismului ori al dominației unei anumite Biserici asupra statului și societății), o cale de ieșire din sfera acestor îndoieli și interogații. Scriind pentru un public românesc, în condițiile în care despărțirea noastră colectivă de ortodoxism și legionarism se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
DESPRE RAȚIUNEA MORALĂ COMUNĂ Într-o suită de scrieri, inaugurate cu publicarea, în 1785, a Întemeierii metafizicii moravurilor, Kant a elaborat un sistem de filosofie morală care și-a găsit încheierea într-o etică a îndatoririlor omului. Abia filosofia morală utilitaristă a lui J. Bentham și J.S. Mill, care a cunoscut dezvoltări și rafinări succesive până în zilele noastre, îi poate sta alături din punctul de vedere al nivelului de elaborare sistematică. Este ceva cu totul obișnuit ca acea cercetare a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedere al nivelului de elaborare sistematică. Este ceva cu totul obișnuit ca acea cercetare a rațiunii practice, care a fost întreprinsă acum mai bine de două secole de filosoful din Königsberg, să fie înfățișată drept antiteza directă a filosofiei morale utilitariste. De regulă, se vorbește despre opoziția dintre o teorie morală centrată pe conceptul datoriei și o alta în centrul căreia stă conceptul fericirii. Ni se spune că abordarea deontologică și abordarea teleologică ar fi, până la urmă, cele două perspective fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să orienteze rațiunea morală comună atunci când ea ajunge în dileme și șovăie sau nu poate decât să confirme judecățile acesteia și să-i sporească puterea de discernământ. * * * Unii filosofi au susținut, mai recent, că opoziția dintre întemeierea kantiană și întemeierea utilitaristă a îndatoririlor morale nu ar fi una fundamentală și ireductibilă. R.M. Hare se întreabă, bunăoară, dacă nu cumva Kant ar fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
drept legi universale. Răspunsul la această întrebare ne va da posibilitatea să distingem între maxime interzise din punct de vedere moral și maxime permise sau cerute din punct de vedere moral. Hare subliniază că atât formularea kantiană, cât și formularea utilitaristă a principiului moralității converg spre concluzia că acceptabilitatea unei maxime drept lege universală constituie criteriul a ceea ce este interzis, permis și cerut oamenilor din punct de vedere moral 15. Hare susține ideea surprinzătoare că teoria morală schițată de Kant în
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi pe deplin compatibile. Pe un al doilea plan, Hare examinează cele patru exemple de maxime pe care le dă Kant în cea de-a doua secțiune a Imm pentru a stabili dacă argumentarea autorului este compatibilă cu principiile filosofiei utilitariste. Este vorba, într-o formulare pozitivă, de datoria de a ne conserva viața, de datoria de a fi cinstiți când facem promisiuni, de datoria de a ne cultiva înzestrările și talentele și de datoria de a-i ajuta pe alții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
iar doi și patru datorii față de ceilalți oameni. Concluzia la care ajunge Hare este că exemplele doi și patru - interdicția promisiunilor false și interdicția indiferenței față de suferințele semenilor care nu se pot ajuta singuri - sunt în deplin acord cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
suferințele semenilor care nu se pot ajuta singuri - sunt în deplin acord cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar deveni o lege universală?”. Hare recunoaște, totodată, că exemplele unu și trei - interdicția sinuciderii și interdicția refuzului de a ne cultiva talentele - nu pot fi justificate
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
argumente proaste, pe care teoria lui nu le susține cu adevărat.”18 Nu mă voi opri asupra modului cum răspunde Hare diferitelor obiecții care pot fi formulate împotriva încercării sale de apropiere a filosofiei morale a lui Kant de cea utilitaristă. Voi aminti reacția lui doar la una dintre aceste obiecții, și anume aceea că utilitarișii sunt consecvențialiști, adică evaluează moralitatea acțiunilor în funcție de consecințele lor, în timp ce Kant respinge categoric acest punct de vedere. Hare afirmă că în ciuda unei prime impresii lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
practice a lui Kant. Ascuțișul acestei interpretări este îndreptat împotriva tendințelor de a apropia legea morală kantiană de regula de aur și de a atenua, în acest fel, opoziția dintre filosofia morală a autorului Crp și filosofia morală de orientare utilitaristă și consecinționistă. Se previne cu insistență că pentru Kant răspunsul la întrebarea „Ce trebuie să fac?” nu va consta în evaluarea consecințelor acțiunilor, ci în conformitatea acestora cu ceea ce prescrie un principiu necondiționat al rațiunii pure. Reconstrucția pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la care am fost conduși în incercarea de a clarifica relația filosofiei morale a lui Kant cu rațiunea comună nu susțin punctul de vedere conform căruia ar exista o incompatibilitate fundamentală între o filosofie morală de inspirație kantiană și una utilitaristă, chiar dacă aceste concluzii nu vin în întâmpinarea sugestiei lui R.M. Hare că între ele nu ar exista deosebiri semnificative. Căci nu pot fi șterse pur și simplu acele deosebiri dintre perspective asupra sensului existenței omenești care sunt centrate pe conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
În regula de aur a lui Iisus din Nazaret putem găsi întregul spirit al eticii utilității. «Să faci altora așa cum vrei să ți se facă țieă și «să-ți iubești aproapele ca pe tine însuțiă - iată perfecțiunea ideală a moralei utilitariste. (J.S. Mill, Utilitarismul, traducere de Valentin Mureșan, Editura Alternative, București, 1994, p. 81.) Într-un alt pasaj, Mill vorbește despre vremurile fericite în care „prin perfecționarea educației vom ajunge ca sentimentul unității cu semenii noștri să fie atât de înrădăcinat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trezește un sentiment de neputință la gândul că nu am fi putut să-l ajutăm cu nimic. Te simți ciudat de trist. Ceea ce te face să te simți golit este conștientizarea faptului că aceia care ar trebui să critice „societatea utilitaristă“, folosind arma „logicii utilitare“ au ajuns să omoare oameni în masă. Ceea ce ne îngheață nouă simțurile este un anumit tip de declarații avangardiste care se răspândește în lume și care nu ține de domeniul „suprarealismului“, de fapt, nu este nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
evil eye. A deochiului. De mică știu de la străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon. Și mergea. O sălbatică est-europeană. Asta sunt. Dar din respect pentru etica utilitaristă, mă doare în cot de lipsa de raționalitate a descântecului o dată ce copiii se linișteau și trăgeau un pui de somn. Hait! La radio se anunță marea grevă a gunoierilor în Chicago! Probabil că vor trăi câteva zile ca în București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
închise”, și accesul la acestea, restricționat. Mulți s-au socotit norocoși să prindă o localitate cu haltă de cale ferată. Întreprinderea de Mașini Grele București. Ea aduce pâinea în casă. Consiliere filosofică. Statul de drept. Etici ale virtuții și etici utilitariste. Ce discutați voi de fapt despre drepturi în timpul regimului comunist? Ce libertate? Ce proprietate? Îl notasem cuvânt cu cuvânt pe carnețel. Asta m-a ajutat să-l reproduc întocmai. Nostalgia vârstei de aur. Acum văd că trec din reflex violul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sensul etimologic al acestui cuvânt, un sens căruia nu-i este străin riscul calculat, asumarea provocării, responsabilitatea conștientă și incomodă. Firește, nu pot fi enunțate norme univoce în acest domeniu, compromiterea putând fi de fapt acceptată și ca o alegere utilitaristă sau ca o simplă conviețuire. Sub acest profil discursul nu se schimbă prea mult dacă în locul principelui, monarh sau tiran, punem principele ca partid, tendențial și efectiv, hegemon. Un caz limită este cel ilustrat de Sartre în Mâinile murdare: intelectualul
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
multiple" și revelării unei "etici a esteticului"; în Contemplarea lumii (1993) este dezbătută tema pe cât de originală, pe atât de ignorată a "lumii ca operă de artă", ca operă onirică, ca empatie, vibrație și emoție comunitară, în opoziție cu viziunea utilitaristă a existenței. Partea diavolului (2002) pune în lumină postmodernitatea ca "efect de compoziție" între cultură și natura primară, arhetipală a ființei umane, între bine și rău, între moarte și viață. Este un discurs despre "moartea homeopatizată" prin resuscitarea figurii energice
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
rândul lui îi oferă individului perspectiva unui alt șir de gratificații. Acesta este un argument care amendează limitarea resurselor pentru incitările selective. Capacitatea de a solicita forța primară a luptei creează sociabilitatea largă a stadionului. În al doilea rând, logica utilitaristă lasă complet înafara retribuțiile simbolice: aprobarea camarazilor de muncă; imaginea pozitivă de sine ce rezultă dintr-o conduită curajoasă conformă cu principiile unanim admise; sentimentul de a fi important, de a ieși din monotonia cotidiană; înfruntarea riscurilor; căldura umană a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
războiului psihotronic. Dar acest fenomen ar duce la transformarea mulțimii în roboți, funcția socială a sportului fiind transformarea simultană și echilibrată a fizicului și a psihicului social. Analizând majoritatea abordărilor solidarității sociale sportive se poate observa că, în bună tradiție utilitaristă, relația este redusă la un singur element: INTERESUL. Încercările desprinse din cercetările ultimilor ani arată efortul de a nuanța, de a considera solidaritatea socială ca o legătură, dacă sunt garantate pozițiile obținute, printr-un control social specific, care însă nu
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
evoluția sub ochii cititorului răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr. 11065, 30 aprilie 1920). În altă parte, polemizînd cu pretenția criticilor de a face predicții în privința viitorului poeziei lirice într-o societate utilitaristă, democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice”: „E (...) ridiculă pretenția celor ce (...) cred că au găsit literatura viitorului și poezia lui prin aceea că au înțeles una din temele și din pretextele de mîine și dau sfaturi imperative: cîntați munca, uzinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul” său nu e anexat unor țeluri politice opuse. Argumentele „declarației de independență” sînt de natură artistică: estetica evazionistă a visului vs estetica utilitaristă a constructivismului, apărarea purității radicale a unor „atitudini de artă care presupun sacrificiu și singurătate” ș.a.m.d. Acest „estetism individualist” va fi, în curînd, denunțat ca un handicap, ca o lașitate și ca o „concesie” oportunistă de către colegii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]