268 matches
-
drept rezultat redistribuția resurselor, deci creșterea nivelului de satisfacție a celor dezavantajați, deci creșterea utilității în cadrul societății. Al doilea este acela că accesul egal încurajează altruismul și solidaritatea, ceea ce contribuie, de asemenea, la creșterea utilității în cadrul societății 34. Nu toți utilitariștii sunt, însă, precum Singer, adepți ai idealului accesului egal la serviciile medicale. Allan Gibbard, spre exemplu, a argumentat 35, dimpotrivă, în favoarea idealului suficientist al dreptății în distribuția serviciilor medicale. Acest lucru nu este surprinzător. Utilitarismul va susține acel principiu sau
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
anumite servicii de îngrijiri medicale trebuie să fie furnizate ca drepturi, ci și dacă drepturile în discuție trebuie să fie drepturi egale, de care să se bucure toate persoanele. Niciun atașament explicit față de egalitatea drepturilor nu este inclus în principiul utilitarist, la fel cum nu este inclus niciun atașament față de orice fel de distribuție egală. Utilitarismul este egalitarian doar în sensul că în calcularea a ceea ce va maximiza utilitatea socială va fi inclusă bunăstarea fiecărei persoane din cadrul societății"36. Această dependență
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
a accesului egal, permițând în același timp cumpărarea prin inițiative și contracte individuale de servicii medicale adiționale. El mixează forma publică și cea privată de distribuție și afirmă atât metodele colective de furnizare a serviciilor medicale, cât și piața liberă. Utilitariștii ar trebui să găsească această propunere atractivă pentru că ea servește la minimalizarea insatisfacției publice și la maximizarea utilității sociale, fără să ceară un nivel de taxare nerezonabil. El permite, de asemenea, decizii de alocare bazate parțial pe tehnici formale, precum
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
a serviciilor medicale este, în esență, cea care produce cea mai mare sumă de fericire sau de alt tip de bunăstare. Care anume distribuție a serviciilor medicale are un astfel de rezultat depinde, însă, de fapte empirice nedeductibile din principiul utilitarist al dreptății. Despre dependența empirică a implicațiilor utilitarismului în distribuția serviciilor medicale a scris, spre exemplu, Allen Buchanan, în "Justice: A Philosophical Review", în Earl E. Shelp (ed), op. cit., pp. 14-16. 45 A se vedea în special lucrările sale How
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
mod fundamental politică, ocu-pînd noul spațiu creat, sub forma unei filosofii sociale. Primii economiști politici s-au interesat de economie deoarece și în măsura în care ea este un sistem de gîndire socială. Fiziocrații vor considera economia ca știință a dreptului natural. Gînditorii utilitariști erau filosofi, ca D. Hume, sau juriști, ca J. Bentham. Înainte de a scrie Avuția națiunilor, Smith însuși scrisese Teoria sentimentelor morale, pe care o considera mai importantă. Astfel, ieșită din filosofia politică și împărțind cu aceasta același obiect de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
1. Utilitatea și noua economie a bunăstării Preceptul lui Bentham e dublu, deoarece el propune nu numai un criteriu normativ (cea mai mare fericire pentru cît mai mulți), ci în egală măsură, un concept fundamental pen-tru economie (utilitatea). Acest criteriu utilitarist de bază necesită totuși ca preferințele individuale să fie comparabile, deoarece utilitățile individuale trebuie agregate. Or, ce se întîmplă atunci cînd această posibilitate de a compara diferitele bunăstări individuale este refuzată? Cum poate fi stabilită o măsură a utilității colective
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
situațiile conflictuale. Re-gula alegerii sociale paretiene reclamă o clauză de unanimitate. Welfarismul (Hicks, 1939; Sen, 1979) se bazează în aceeași manieră pe optimul lui Pareto, dar el operează în spațiul vectorial al utilităților și nu asupra corpurilor reale, pre-cum criteriul utilitarist. Welfarismul nu reține comparația utilităților, chiar dacă aceasta nu e exclusă. Noua economie a bunăstării are o abordare normativă și prescrie mijloacele de obținere a stadiilor sociale totodată juste și eficace. Or, analiza economică a stabilit de mult faptul că cel
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
fost un vlăstar al meditației filosofice din Anglia și Franța secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Pe parcursul evoluției sale însă, știința economică s-a izolat tot mai mult de alte științe sociale, cu rezultate nefericite. Filosofia morală a utilitariștilor supraviețuiește însă într-o formă destul de elaborată. Gunnar Myrdal remarca că aproape toți termenii utilizați în mod curent în economia politică au cîte două înțelesuri, unul din sfera lui "ce este", celălalt din sfera lui "ce trebuie să fie." Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și teoria alegerilor raționale în a face plauzibilă ideea că indivizii care au o existență mai puțin îndoielnică își determină alegerile în mod rațional, cum am putea imputa aceste enigmatice "alegeri raționale" unui subiect colectiv inexistent. Mai ales că individualismul utilitarist, metodologic, basculează aproape ineluctabil într-un individualism ontologic, spre exemplu în credința că tocmai în calitate de indivizi aceștia își produc credințele și chiar normele care le prezidează alegerile. În opoziție, comunitarienii susțin că in-divizii nu există în mod concret decît înscriși
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
încrederea neclintită în rațiune, în care el a văzut instanța supremă de evaluare a ideilor, formelor de viață și a opțiunilor oamenilor. Este o încredere care îl apropie de gânditori ai epocii luminilor, ca Voltaire sau Kant, sau de gânditori utilitariști ai secolului al XIX-lea. Punctul lor de plecare comun l-a constituit punerea la îndoială a tot ceea ce este asigurat doar prin obicei, prin autoritatea tradiției. Într-un al doilea pas, ei credeau că cercetarea filozofică trebuie să urmărească
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fi decât o ființă nefericită. Perspectiva primului asupra vieții era în esență optimistă, a celui de-al doilea una profund pesimistă. Convingerile lui Russell erau tipice pentru cele ale unui democrat și liberal al epocii. El era de acord cu utilitariștii că exercițiul rațiunii ne permite să distingem cauzele bune de cele rele și credea că oamenii cu înzestrări superioare sunt datori să-și aducă contribuția la o abordare mai rațională a afacerilor omenești. Deși a decis deja în tinerețe să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cunoașterii pur teoretice. Metaforele autorului au sens și rost, cuprinzînd și explicînd nemăsurabilul. Nu voi spune că lucrarea bunului prieten Tiberiu Brăilean are valoare pentru că este utilă. Ar fi în dezacord cu filosofia pe care o împărtășim, străină de excesul utilitarist. Sisteme economice este o carte necesară și de trebuință intelectuală pentru că ne propune o reîntoarcere la valori necuantificabile și fără preț chiar și în producția, distribuția și consumul bunurilor și serviciilor. Tocmai pentru a păstra libertatea, trebuie să prețuim adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sociale, de legitimitatea acestora, ne situăm deja într-un cadru în care relativitatea este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale", fără a i se atribui un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sînt numai acțiunile statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și pleacă, funcționarii mențin continuitatea administrativă a guvernelor și le determină în bună parte caracterul". (Idem., p. 107) Simetric, dar opus funcționarilor, în secolul al XIX-lea au apărut reformatorii sociali din rândul discipolilor lui Saint-Simon și A. Comte, a utilitariștilor și melioriștilor englezi, ai primilor socialiști fabieni și alții. Cu toții militau pentru ca guvernarea să devină științifică, ceea ce s-a și întâmplat odată cu transformarea guvernului într-o "ierarhie de manageri birocratici". Managerii se pretind și "experți" sau "profeți" pe motiv că
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
depăși definitiv raționalismul". A doua cale consonează cu elita restrânsă pe care o visa Guénon. 16. Mai recent, M. Onfray îi adună într-un volum intitulat Extremiștii luminilor, unde îi împarte în "materialiști radicali" (J. Meslier și La Mettrie (1709-1751)), "utilitariștii francezi" (Maupertuis (1698-1758), Helvétius (1715-1770), D'Holbach (1723-1789)) și "libertinajul feudal" reprezentat de marchizul de Sade (1740-1814). Vezi (7, vol. 4) 17. J. Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, traducere de A. Roșu, T. Voiculescu, Editura științifică, București, 1961. 18. Partea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
trăi. Și aici, căutarea interioară a spiritului european are nevoie să se deschidă către lumea exterioară. Putem de altfel observa, în Europa ca și în America, o foarte amplă răspîndire a practicilor yoga și zazen, care aduc în universul nostru utilitarist și consumerist ceva mai mult decît relaxare și gimnastică: ele sînt de asemenea metode de pacificare interioară. Firește, nu luăm din aceste practici orientale decît formele lor utilizabile și consumabile, adică degradate, căci nu sîntem în măsură să introducem în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
trebuie să observăm că multiplicarea enormă a surselor de informație aruncă în desuetudine ideea adevărului unic și obiectiv, în prim-plan situându-se capacitatea de a filtra sursele de informații și procesul de negociere a valorii acestora (oarecum în sens utilitarist), în cadrul grupului de prieteni din rețea: "[...] de vreme ce informațiile pot fi furnizate și accesate de oricine, fiecare individ ar avea nevoie să-și dezvolte abilitățile pentru a discerne valoarea informațiilor. Ce este important, valoros și adevărat ar deveni o chestiune de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
școlară sau În viața cotidiană, dar care, În orice Împrejurare are un caracter semnificativ pentru elev, el mobilizează diverse resurse. Din acest punct de vedere, competența are un caracter limitativ pentru Învățământul preuniversitar și superior, deoarece duce la un Învățământ utilitarist și prea profesionalizat. Deoarece Învățământul contemporan este bazat pe competențe, este cazul să existe un echilibru Între Învățământul „generalist”, axat pe acumularea de cunoștințe și capacități, și cel specific, mai operațional, bazat mai mult pe acumularea de competențe, care abordează
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
numitului relativism etic (omorul e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale acțiunii, așa cum era etică utilitariștilor, căci pentru doctrina iluminismului, elaborate de Kant, în evaluarea morală contează doar faptul dacă persoana care acționează respecta sau nu o datorie dictate de rațiune și o face nu din cauza fricii de pedeapsă (care e dictata de consecințele posibile), ci
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
a deciziilor consensuale. 3. Caracteristica principală a acestui set de noi valori o constituie tocmai caracterul lor constructivist: în era ismodernă, ai cărei actori inovatori și descoperitori ne regăsim, drepturile naturale se metamorfozează în drepturi civilizaționale; altfel spus, contractul social "utilitarist" (sugerat prin explicațiile furnizate de teoria deciziei raționale, prin teoria funcționalistă, prin teoria vălului ignoranței etc.) devine obișnuință impusă; iar libertățile cetățenești tind să ne conducă spre un tărâm al moralei deontologice, de factură feministă, spiritualistă, spre o etică bazată
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de statutul de tânăr 493, de student, o cale ... de a fi recunoscut ca "vip" într-un anturaj, o modalitate de a satisface așteptări ale părinților etc. Modul de viață al unora este hedonist (axat pe distracție, pe recreere) sau utilitarist (focalizat pe învățătură, pe rezultatele academice)494. În Franța, un sondaj CSA495 privind orientarea școlară și profesională, făcut pe un eșantion de 641 părinți, a scos la iveală faptul că alegerea unei traiectorii universitare depinde de locurile de muncă disponibile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Modelul coerentist are în vedere adecvarea reciprocă a opțiunilor și acțiunilor unui om, "potrivirea" lor una la alta sau, altfel spus, adecvarea manifestărilor în raport cu principiul necontradicției. Modelul empirist are, evident, în vedere adecvarea opiniilor și conduitelor la experiență, în timp ce modelul utilitarist vizează adecvarea la scopurile urmărite sau la cerințele de amplificare a câștigului și reducere a pierderilor". 412 Michael Oakeshott, Raționalismul în politică, Editura All, București, 1995, p. 13. 413 Idem, p. 15. 414 Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura All, București
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lor de vedere, toți membrii unui colectiv trebuie să atingă standardele cerute de cunoașterea actuală. Totodată, în procesul educativ, japonezii pun accentul pe aspectele pragmatice și mai puțin pe dezbaterea de idei Statisticile arată că sistemul de educație este orientat utilitarist. Activitatea școlară sub diversele sale aspecte (manuale, programe) este reglementată și controlată riguros de Ministerul Educației. Profesorii sunt respectați și tratați cu atenție. În raport cu situația din școlile și universitățile americane, sistemul pare rigid, chiar opresiv, dar acest sistem produce oameni
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
învățării școlare 2.3.1 Clasificarea motivelor Clasificarea motivelor învățării școlare este făcută după multiple criterii, diferite de la autor la autor. Astfel, Bejovici (1951) enunță următoarele tipuri de motive ale învățării: a) motive sociale largi și motive elementare cu caracter utilitarist, b) motive îndepărtate și motive apropiate, c) motive principale și motive secundare. J. Bruner vorbește de motive intrinseci și extrinseci. Pentru M.A. Danilov (1955), motivele învățării pot fi: a) interioare și exterioare, b) motive de stimulare nemijlocită a elevilor
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
din pragul secolului al XIX-lea, și încă de nimeni altul decât de mitropolitul Moldovei. În anaforaua sa din 1800 asupra Academiei Domnești din Iași, Iacob Stamati contestă venerabila dogmă pedagogică a exclusivismului religios al educației, însămânțând germenii unui patriotism utilitarist ca finalitate educațională: atribuțiile școlii trebuie extinse dincolo de sfera strict religioasă, astfel încât învățăturile să cuprindă nu doar frica de Dumnezeu și dogmele credinței ortodoxe, ci și să se facă de folos patriei (cf. Drace-Francis, 2006, p. 48). Stamati promovează, prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]