110 matches
-
societății n-ar putea fi șterse cu buretele peste noapte”, scrie Schöpflin. Desigur, acestea sunt societăți disfuncționale și situația va rămâne la fel pentru mult timp. Eu nu sunt la fel de pesimist pe cât pare să fie Schöpflin. 5) Schöpflin crede că „utopismul”, politica „maniheistă” (binele contra răului) și moralizarea politicii sunt obstacole importante, ca și „importarea chestiunilor morale direct în politică”. Firește (vezi secțiunea 2 de mai sus), cred că ar trebui să respingem acest punct de vedere pragmatic, realist. într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
aceste viziuni, ultimele decenii ale secolului XX și primele decenii ale secolului XXI au demonstrat natura utopică incontestabilă a marxismului și imposibilitatea de a fi pus în practică. Marxismul a reprezentat, după Karl Popper, o puternică alianță dintre istorism și utopism într-o abordare holistă: "...proiectul său utopic (al lui Marx, n.n.) viza mai degrabă o societate în dezvoltare ori "dinamică" decât una încremenită. El a prezis și a încercat în mod activ să promoveze o dezvoltare a societății care să
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Nikolai Gumiliov îl numea pe Annenski „stegarul căutătorilor de drumuri noi”. Innokenti Annenski a murit însă înainte ca grupul acmeist să ia ființă. De la acești colegi mai în vârstă, noua generație își propunea să învețe doar tehnica versificării, dar respingea utopismul lor. Acmeiștii propovăduiau un ideal de "claritate apolinică" (de aici și numele revistei lor "Apollo") în contrast cu "frenezia dionisiacă" a simboliștilor. Cei mai activi dintre ei s-au dovedit a fi Serghei Gorodețki, Viaceslav Ivanov, Maksimilian Voloșin precum și Anna Ahmatova. Poeta
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
mai probabil foști sclavi. Oratorul și scriitorul Rober G.Ingersoll a scris: Biograful Eric Foner observa o temă utopica în gândirea lui Pâine, afirmând că "prin acest limbaj inovativ construiește o nouă viziune - imaginea utopica a unei societăți republicane, egalitariste". Utopismul lui Pâine constă din principii republicane, credința că societatea și știința vor progresa inevitabil și susținerea ideii de piață liberă și libertate generală. Numeroasele surse ale teoriei sale politice indică o societate întemeiata pe conceptele de bine comun și individualism
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
inevitabil și susținerea ideii de piață liberă și libertate generală. Numeroasele surse ale teoriei sale politice indică o societate întemeiata pe conceptele de bine comun și individualism. Scriind că generația să "va fi pentru viitor noul Adam", Pâine a exemplificat utopismul britanic. Faptul că a militat pentru principiul echitații (nemo iudex în causa sua) semnifică o posibilă influență din partea tatălui său. Mai tarziu, contactul cu populațiile indigene din America l-a marcat profund. Capacitatea triburilor Iroquois de a trăi în armonie
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
Pachia Tatomirescu, într-unul din manifestele paradoxismului, "Fragmente din scrisoarea-răspuns al unui poet dacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus - ianuarie 1985...", publicat în revista londoneză, "Convergențe Românești" / "Romanian Convergences" — Periodical of Romanian Culture and Civilisation (numărul 5), din mai 1985, utopismul se relevă din „platforma disipativ-grupului“, fiind bine ilustrat «la Adrian Popescu, în "Umbria", la Dinu Flămând, cu al său "Apeiron", la Ion Mircea ș. a.». La Adrian Popescu, "spațiul utopic" al marilor cristalizări, al unor limpide priveliști ale ființei, este admirabil
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
străzile și terasele / seninul și stelele ce stau deasupră-ți / o ploaie strălucitoare te limpezește / o mireasmă lâncedă te acoperă / purpuriu norul picură peste tine / Umbră și Ambră, Umbria, / de care buzele mele nu sunt străine...". Eugen Simion certifică (în 1989) utopismul trăirilor lui Adrian Popescu, poetul «urmărit de roiuri de albine venite din luncile Paradisului», «într-o Umbria imaginară», unde «vorbește în „dialectul safirului“ și, din când în când, călătorește împalidat, cu ochii arși de miracole, într-un nedeslușit Apus; (...) Umbria
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
și al sufletului considerat etern. Cu toate acestea, nu toate religiile leagă dispariția omului de sfârșitul timpurilor din moment ce există credințe care prevăd regenerări ciclice sau că sfârșitul lumii înseamnă de fapt începutul unui nou tip de existență (Vezi: escatologie și utopism). Noi vom dispărea. Orice am face acum, e prea târziu" Această afirmație a lui Frank Fenner este în măsură să neliniștească, cu atât mai mult cu cât nu este vorba despre o viziune pe milioane de ani ci de o
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
noțiunilor de scriitură feminină (écriture féminine) și limbaj al femeilor a fost esențialismul noțiunii de diferență a femeilor, care polarizează excesiv cele două genuri, feminin și masculin. De asemenea, li s-a reproșat promotoareleor acestor concepte, mai ales din partea lingviștilor, utopismul și a-istoricismul lor: deși se pot schimba unele convenții ale uzului lingvistic (și feministele au reușit chiar să schimbe unele dintre ele - vezi limabjul non-sexist) nu se poate reinventa total limba, după cum propun unele feministe (Mary Daly: 1987). Limba
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]
-
a fost creat ca mijloc de dominație al celor bogați. Spre deosebire Montesquieu, Rousseau nu crede în principiul separării puterilor în stat, subordonând celelalte puteri legislativului și astfel obține o teorie originală despre democrație, în corpul căreia radicalismul, raționalismul și utopismul se îmbină în multe puncte. Și Rousseau analizează cele trei tipuri de guvernare - democrația, aristocrația, monarhia - și consideră că niciuna nu este perfectă, fiecare fiind indicat după mărimea statului respectiv. Astfel, pentru statele mici susține că ar fi optimă democrația
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]