221 matches
-
părintele structuralismului lingvistic își exprimă scepticismul față de posibilitatea de a izola construcțiile "date ca atare de tradiție" de acelea create prin uzul individual al limbii, conchizând că "în domeniul sintagmei nu există limită clară între faptul de limbă, marcă a uzajului colectiv, și faptul de vorbire, care depinde de libertatea individuală. În multe cazuri, este greu de clasificat o combinație de unități, pentru că amândoi factorii au concurat în a o produce, și în proporții ce sunt cu neputință de determinat."12
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sau, mai exact, francofonă, dat fiind că în cadrul ei au activat și lingviști din Elveția, Belgia sau din Africa de Nord. În baza unor principii, în fond, saussuriene, Bally a propus noțiunea de "locuțiuni frazeologice" pentru toate "grupurile [de cuvinte] consacrate prin uzaj"13. Totodată, discipolul lui Saussure a realizat și prima clasificare a acestor unități, distingând în acest sens două tipuri: "serii frazeologice" și "unități frazeologice". Primele ar cuprinde construcții precum grièvement blessé, gravement malade, désirer ardemment, aimer éperdument, intimement lié, refuser
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
moarte". Consecința acestor observații este că distincția de bază dintre metaforele "vii" și cele "moarte" este completată (sau, mai bine zis, înlocuită) cu o dublă clasificare: "una tripartită, care se corelează cu sistemul, și alta bipolară, care se corelează cu uzajul. Prima dintre acestea [...] distinge între metaforele verbale moarte, cele fixate (entrenched) și cele noi, fiind bazată pe criteriile convenționalizării, noutății și transparenței. Metaforele moarte sunt puternic convenționalizate și opace, metaforele fixate (entrenched) sunt convenționalizate și transparente, iar metaforele noi nu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
aceea dintre sistemul și norma limbii, pe care Coșeriu o descrie în modul următor: "Norma cuprinde tot ceea ce, într-o "tehnică a discursului", nu este în mod necesar funcțional (distinctiv), dar care este fixat în mod tradițional (social), care este uzaj comun și curent al unei comunități lingvistice. Dimpotrivă, sistemul cuprinde tot ceea ce este funcțional (distinctiv) în mod obiectiv. Norma corespunde în linii mari limbii ca "instituție socială"; sistemul este limba ca ansamblu de funcții distinctive (structuri opoziționale). Drept corolar, norma
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
limbii) - tip (tip structural, ansamblu de parametri tipologici, care includ o limbă dată într-o categorie de limbi cu trăsături structurale comune). Cf. DSL, s.v. normă 1. 4 Norma literară este o "expresie convențională la nivelul limbii literare a unui uzaj lingvistic dominant, impusă - cu forță coercitivă mai mare sau mai mică - oamenilor de cultură aparținând unei comunități, atunci când redactează un text. (I. Gheție, în DSL, s.v. normă 2.". " În timp ce norma lingvistică înregistrează modul "cum se spune", norma literară arată "cum
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
folosiți ca sinonime, pentru a asigura uniformitatea înțelegerii. Preferința noastră pentru termenul mai vechi se explică prin natura istorică a subiectului discutat. Folosim, așadar, termenul pentru a ne referi la toate formele de deliruri megalomanice, erotomanice, somatice, gelozice, sau litigioase -, uzaj ce corespunde ediției a zecea din ICD (1992), respectiv ediției a V-a din DSM (2013). Uneori, folosim termenul "paranoic" cu sensul lui din limbajul comun, cu referire la sentimentul de a fi persecutat - atribut dezaprobator ce vizează pe cei
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ar fi cel al lui P.A. Samuelson sau cel al lui R. Barre în Franța, furnizează definiții compozite, ce caută să înglobeze cît mai multe puncte de vedere. Astfel, pentru P.A. Samuelson, "economia urmărește cum oamenii decid, făcînd sau nu uzaj de monedă, să afecteze resurse productive rare producerii în cursul timpului de mărfuri și servicii variate și le repartizează, în scopuri de consum prezent și viitor, între diferiții indivizi și colectivități ce constituie societatea"6. Această definiție este una eclectică
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
persoane cu vârste de la 50 la 98 de ani, doctorul Passwater a arătat că rata de boli cardiace este foarte scăzută la cei care iau antioxidanți pe o perioadă lungă, lucru care devine și mai evident după nouă ani de uzaj. Timp de 8 ani, doctorul Mansan de la Spitalul pentru femei din Boston a studiat dieta alimentară a unui număr de 87.245 de femei. Ea și-a dat seama că femeile care consumau zilnic 25.000 UI de betacaroten prezentau
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
identității naționale 37. Analiza relației dintre manualul de istorie și memoria colectivă a devenit un subiect aparte de cercetare 38, evoluând considerabil în următorii ani. Studiul conținuturilor s-a extins apoi și asupra practicilor prin care sunt vehiculate. Manualul și uzajele sale nu asigură doar conservarea unor informații sau atitudini. Alături de alte instanțe publice, școala edifică o anume imagine despre trecut, având la dispoziție variate strategii de impunere a codurilor culturale în vigoare. Mesajele care îi parvin sunt selectate politic și
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
narativului, iar minimalizarea sau ignorarea acestui fapt nu este productivă. Identificarea slăbiciunilor textului scris nu este echivalentă cu desființarea narațiunii istorice. În final, "diferența între istoria-știință și istoria-povestire trebuie să se producă în cuprinsul povestirii, prin cuvintele acesteia și prin uzajele cerințelor sale"300. Regia textului: imagini, obiecte, complicități Pare evident că, cel puțin pentru uzul școlar, povestirea nu se mai poate reduce la un șuvoi de cuvinte rareori întrerupt de câteva portrete sau de hărți menite să înscrie "trupul patriei
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
povestirii) nu reușesc să schimbe această impresie, adăugându-i, cel mult, un regret suplimentar, mai umanizat și mai nostalgic. Viziunea occidentală despre cele petrecute în Est a fost altfel structurată. Manualele vestice au detensionat mult povestirea, în primul rând pentru că uzajele didactice actuale nu mai permit o reconstituire rigidă, exclusivistă, sobră sau chiar tragică. Aici, textul a fost redimensionat în favoarea imaginii, a invitațiilor la chestionări și revizitări ale subiectului cândva principal. Manualul german este deosebit de relevant pentru acest aspect, trebuind să
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atenuate, cum ar fi povestirile istorice recomandate elevilor sau, dimpotrivă, mai rigide, cum ar fi programele școlare ori tematica examenelor naționale), dar și aplicarea lor, adică formele de adaptare la publicul direct sau indirect vizat (opiniile elevilor sau ale profesorilor, uzajele mediatice, mesajul istoric și identitar al festivităților și comemorărilor școlare). Privilegiind memoria pe care manualele o vehiculează și nu oferta istoriografică de tip academic sau intruziunile politice directe am optat pentru un parcurs prelungit în jurul unor momente istorice însemnate. Dintre
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
întrețin o pluralitate adesea conflictuală a reprezentărilor identitare. Pornind de la istoria de manual, cercetarea noastră a ajuns la o sumă de istorii școlare, interesându-se nu doar de informația din textele invocate, ci și de punerea ei în scenă, de uzajele pe care le alimentează. Studiul nostru nu reconstituie istoria unor cărți și nici a unei specii de literatură școlară, ci se preocupă de instrumentarea lor în context neacademic. De altfel, manualul este, în sine, o lectură mereu incompletă. Solicită un
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ambițios, diminuat de rivalitățile politice ale vremii, mai ales de inamiciția dintre Vasile Goldiș (președintele asociației) și Iuliu Maniu (Valer Moga, op. cit., pp. 482-483). 224 Un articol al lui Nicolae Iorga condamna explicit regionalismul și politicianismul care marcaseră, până atunci, uzajul public al acestui simbol: "să ștergem Alba-Iulia din lista mijloacelor de luptă pentru putere. Căci trebuie să fie o singură Alba-Iulie!" (publicat în "Neamul Românesc" și citat în "Universul" de sâmbătă 25 mai 1929, p. 7). 225 "Opinia" de joi
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
text. Dacă noțiunea de cataforă apare în 1934 la Karl Bühler, cea de anaforă datează din secolul II, cînd Apolonius Dyscolos face opoziția între pronume deictice (pronume care trimit la obiecte) și anaforice (pronume care trimit la segmente de discurs). Uzajul lingvistic modern al termenului anaforă se găsește în dicționarul Littré: "termen de gramatică greacă. Expresia unei relații", alături de termenul retoric și stilistic de anaforă ca repetiție a aceluiași cuvînt la începutul frazei. 1 3 2 4 Deși în general reluarea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
caz, avem de-a face cu o schemă de incidență caracteristică unei succesiuni narative. În (22), ne aflăm în prezența fie a unui răspuns la o întrebare propoziție decupată dintr-o secvență dialogală , fie în cea a unei formule specifice uzajului lingvistic al unui istoric ("viitorul istoricilor"). Exemplele (23) și (24) prezintă o ambiguitate comparabilă: răspuns la o întrebare sau propoziție narativă legată de alte propoziții la perfect compus în exemplul (23), la prezent în (24), conform uzajului prezentului așa-zis
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
unei formule specifice uzajului lingvistic al unui istoric ("viitorul istoricilor"). Exemplele (23) și (24) prezintă o ambiguitate comparabilă: răspuns la o întrebare sau propoziție narativă legată de alte propoziții la perfect compus în exemplul (23), la prezent în (24), conform uzajului prezentului așa-zis narativ. Atunci când D. Combe ia în considerare următoarele fraze complexe: (25) Marchiza ieși la ora cinci, se duse la teatru. (26) Marchiza ieși la ora cinci, apoi se duse la teatru. (27) După ce marchiza ieși la ora
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
elemente de gramatică, să ajungem la povestire? Caracteristicile reținute corespund unor propoziții descriptive, însă ele nu demonstrează că o anumită propoziție este, de la sine, de un anumit tip. Folosirea perfectului simplu nu garantează nici măcar dacă e să luăm în considerare uzajul formelor de perfect simplu izolate, caracteristice presei contemporane că avem de-a face cu o propoziție desprinsă dintr-o succesiune de forme de perfect compus. În opinia mea, dacă anumite caracterizări gramaticale pot, mai mult sau mai puțin, să autorizeze
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
istorică" a lui Benveniste. Începând cu Weinrich, Genette și Maingueneau o astfel de glisare terminologică duce la confuzia între planurile enunțiative și secvențialitate. Dacă perfectul simplu este, așa cum nota Roland Barthes într-un celebru articol, "piatra de temelie a povestirii", uzajul acestui sertar verbo-temporal nu poate transforma o propoziție izolată precum (11) într-o povestire completă. Din punct de vedere secvențial, faptul că o propoziție este fie un argument, fie o concluzie, corespunde unui tip particular de înlănțuire: o secvențialitate locală
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintre secole. Spre exemplu, în 1902, Edith Baker Brown a ținut " o pledoarie în favoarea jurnalismului literar" în Hnaper's Weekley. În sine, jurnalismul literar este cercetat de critica literară și în cadrul eseurilor de literatură discursivă (O pledoarie 1558). Acesta era uzajul foarte obișnuit în Anglia dacă este să ne luăm după sugestiile din Time Literary Supplement (Easthope). Dar dacă acest capitol prezintă dovezi ale emergenței genului ca formă de expresie distinctă, el nu explică de ce jurnalismul literar narativ a apărut tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care amenința însăși existența fizică a Cuplului Divin, aflat prin grație proletară în fruntea țării. O bună parte din cele 69 de file (numerotate și sigilate conform normelor interne ale departamentului) fuseseră rupte, fie de la început sau sfârșit (ceea ce presupune uzajul igienic) fie din interior (fapt implicând intenția premeditată și anume orientată de distrugere a informației prezentând risc pentru siguranța statului). Coroborând paginile disponibile (nu mai știu exact câte au fost, carnetul a fost de altfel distrus de un vecin, care
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Mânie", "furie" în dicționarul lui Condeescu&Co, apărut la Editura Științifică în 1967. Probabil racontorul visului nu dispunea de această lucrare când l-a transmis vectorului textual de la care ne-a parvenit. ffff Exclamație admirativă din "parler jeune" intrată în uzajul curent. Poți auzi "putain, la classe" fără ca să fie vorba de o praxioloagă a amorului tarifant și fără ca în vizorului să apară vreo "meuf". gggg AS: S-ar putea scrie un eseu aparte asupra oniricului consemnat de LP dar operația
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
rest problema părând mai multa una de atitudine.Au existat însă și o suită de exemple de aparență spectaculară de amenințare cu caracter vital față de terți în acest context: aici sunt incluse 2 cazuri de incendiere voluntară a locuinței, sau uzajul unor arme: furci, cuțite, topoare, un brici sau chiar arme de foc (pentru militari în termen). Din categoria actelor agresive mai mult sau mai puțin neamenințătoare pentru viața sau siguranța altor persoane, se notează o altă serie ce include diverse
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de Krasik et al, 1992 care relatează o asociere mai mare cu simptomatologia pozitivă și cu comportamentul violent sau/și agresiv ce determină internări mai frecvente în spital pentru pacienții schizofreni consumatori de alcool. Asemenea asocieri între simptomatologia paranoidă și uzajul abuziv de alcool este subliniată în mai multe studii: Schneider et al, 1992; Hambrech et al, 1992; Ram et al, 1992; McKenna & Paredes, 1992; Schwartz et al, 1993 s.a. studii care sugerează că asocierea între aceste două procese - abuzul de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
tulburările psihice - nu este una fortuită sau doar rezultatul condițiilor de mediu social, ci expresia unor legături complexe psihopatologice la nivel neurobiologic și merită în consecință toată atenția. în fine Kramp, 1993; Beaudoin et al, 1993 și alții subliniază asocierea uzajului abuziv de alcool printre schizofreni cu o rată mai crescută a comportamentului destructurat, agresiv sau periculos. Datele găsite de noi se situeză pe o poziție de mijloc: pare clar că, asocierea unei modalități de consum patologic a alcoolului pare a
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]