122 matches
-
fel de apucături știură să se furișeze și să câștige aprobarea și supunerea clerului și poporului și încolo nici nu-i durea capul nici de patriarh, nici de sinodul lui, ba nu vrură să se retragă din demnitatea și puterea uzurpată nici atunci când mitropolitul în drept îi destitui și aruncă asupra lor anatema. În zădar s-adresă Ștefan Vodă c-o scrisoare proprie, trimisă prin protopopul Petru la patriarh cu rugămintea ca să recunoască pe acei episcopi neîndreptățiți. La o asemenea cerere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE DESPRE DEDUCȚIA NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE SECȚIA-NTÎIA. DESPRE PRINCIPIELE UNEIDEDUCERI TRANSCENDENTALE ÎN GENERAL Iuriștii, când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția juridică, deducție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna avem experiența la-ndemînă spre a proba realitatea lor. Dar există afară de aceea și noțiuni uzurpate, precum noroc, soarte, care, deși [se] tăvălesc sub o indulgență generală, totuși, supuse o dată întrebărei quid juris, în nu puțină încurcătură am intra în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și, evident, mult mai adaptabili... Fila de jurnal devine confruntare (în lipsă!) cu aceștia și, nu mai puțin, analiză a propriei conștiințe, ce presupune, desigur, și descrierea unor angoase, visuri, frustrări. „Războiul de șapte ani” cu persoana care i-a „uzurpat” postul de șef este o realitate traumatizantă, cu reflexe vizibile pe multe pagini. Însemnările de moment nu-l arată a gândi precum Iov, încât să-și spună, împăcat: „Domnul a dat, Domnul a luat” („Domnul” este, de astădată, „Tovarășul” de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și, evident, mult mai adaptabili... Fila de jurnal devine confruntare (în lipsă!) cu aceștia și, nu mai puțin, analiză a propriei conștiințe, ce presupune, desigur, și descrierea unor angoase, visuri, frustrări. „Războiul de șapte ani” cu persoana care i-a „uzurpat” postul de șef este o realitate traumatizantă, cu reflexe vizibile pe multe pagini. Însemnările de moment nu-l arată a gândi precum Iov, încât să-și spună, împăcat: „Domnul a dat, Domnul a luat” („Domnul” este, de astădată, „Tovarășul” de la
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pentru a-i înșela și duce la pierzanie pe cei vii. Dar semnificația „uzurpării” depășește cu mult această referință istorică la o anumită concepție despre fantomă, atingând chestiunea fundamentală a imitației, a fabricării unei aparențe, a unei asemănări diabolice. Forma uzurpată este mimeticul care încearcă să treacă drept adevăr. Utilizarea puterii imaginii ține astfel de domeniul diavolescului. Și nu este întâmplător faptul că, de la Tertulian și de la Sfântul Augustin încoace, demonizarea strigoilor merge mână-n mână cu cea a imaginilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
lor existențiale, instanțe care își preiau regnul una alteia, care parcurg, în virtutea atitudinilor lor, traiectorii închise, circulare. Luarea lumii în posesie intră între temele volumului: "paznicul" din Comisionarul este "colecționarul de oameni" din Arhivarul, ambii stăpâni ai unui univers complex, uzurpat, care nu poate fi privit inaugural. Addenda, scrisă ca un basm, nu răspunde nici unei inocențe, fiind, de fapt, incantația îngemănării, a descoperirii celui cu "îndoită față", mereu același, de oriunde ar privi spre moarte. în ambele proze care alcătuiesc volumul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
degenerescență maculară ireversibilă, care avansa. Doctorița îl obligă să se uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi că se-nvârte pe dinăuntrul propriului ochi, ca într-un tunel uzurpat. Că își caută drumul, așa cum făcuse, cu o după- amiază în urmă, în labirintul încins. — Călătoresc, îi transmise oftalmoloagei, fără să știe dacă îl pricepea. Ca și cum nu l-ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl liniștea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câmpul, coboară o pantă nu prea abruptă, apa reîntâlnește, planturos de data aceasta, privirea. Drumul se lasă străbătut de pași egali, reapar forme de locuințe umane (un sat deci) și, Împreună cu ele, un maldăr de cuvinte, reocupându-și drepturi temporar uzurpate. Se Îndreaptă spre casa În care Bobocică și Radu Grințu au rămas să povestească și să bea vin rece. Pătrunde În grădina casei, În casă, În camera În care televizorul se adresează patetic semiântunericului. Nu e nimeni aici. Urechile rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
esențial relația de cuplu. „O consolidează!” - observă Teodora. „Și acest aspect este în logica lucrurilor...” - admite Profesorul. Și-aduce aminte de vechea lui teamă, mărturisită și Teodorei, că, la un moment, locul său în inima femeii dragi ar putea fi „uzurpat” de altcineva. Nu și-a imaginat deloc ceea ce se întâmplă azi: „concurentul” nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
biserici, formațiuni teritoriale autonome. Voievozii "țărilor" românești, din secolele XII-XIII, tind să devină ereditari în familiile respective, concret, în Maramureș, familiile Codrea și Bogdan. În Banat, documente numeroase menționează, înainte de mijlocul secolului al XIII-lea, un voievod ale cărui teritorii uzurpate sunt recuperate de urmașul său, așadar, voievodatul devine o instituție ereditară.36 Transilvania sub regii unguri După stabilirea lor în Panonia, ungurii au adoptat creștinismul apusean, în jurul anului 1000, apoi și-au extins stăpânirea asupra teritoriilor învecinate, Slovacia, Transilvania ș. a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forțat Occidentul? Se denigrează și se autodenigrează. În 1865, Cuza se hotărăște și se plînge lui Napoleon III: "Am fost destul de fericit că am realizat Unirea, visul secular al românilor, că am restituit țării mele o cincime din teritoriul său uzurpat de călugării străini; am făcut dintr-un milion de clăcași un milion de proprietari și cetățeni. Am promulgat coduri copiate după codul lui Napoleon, care stabilesc cu adevărat egalitatea tuturor în fața legii și drepturi egale pentru toți în familie, care
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fiind o misiune națională, de a redacta manuale de istoria românilor. Grigore Tocilescu, membru titular al Academiei, se impune ca autor al unor foarte apreciate manuale de Istoria română, care au făcut inclusiv obiectul unor "plagiaturĭ estropiate" denunțate de către autorul uzurpat (Tocilescu, 1896, pp. IV, VI-VIII). Din aceeași categorie a academicienilor face parte și A.D. Xenopol, ale cărui manuale școlare au fost publicate în paralel cu scrierea monumentalei sale Istoria românilor din Dacia Traiană în 14 volume (Iași, 1888-1893), prima
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
s-a născut și sistemul "consultării prealabile" între cei 7 principi electori. Principiul delegării dreptului de alegere 135 către principii electori a fost recunoscut solemn de către noul împărat și fiii săi. Încercările împăratului de refacere a domeniului, prin recuperarea bunurile uzurpate, au eșuat. El a purtat o serie de războaie cu Ottokar al II-lea Przemysl al Boemiei. Teritoriile cucerite de la Ottokar al II-lea în urma bătăliei de la Dürnkrut (1278) le-a împărțit fiilor săi Albert (ducatele Austriei, Styriei și Carintiei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nșiră, mai puind pe la soroace și câte un Ștefan sau Mihai Viteazul, din buzunările cărora scoteam ce ne poftește inima"393. O altă sursă de realizare a ironiei o constituie asocierile lexicale surprinzătoare: "Erodot al Românului", "stâlpi de cafenele", "reputații uzurpate", "șuruburi patriotice", "turburători de meserie", "doctori în drept și-n strâmb" ș.a. Analiza structurii vocabularului publicistic eminescian relevă împletirea armonioasă a lexicului arhaic cu lexicul neologic: alături de cuvinte vechi, ale căror valențe expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
încă mult timp asupra sensului a ceea ce Carol cel Mare însuși a numit "renovarea Imperiului Roman", asupra concepției despre legăturile dintre papă și împărat, asupra importanței aspectului roman, respectiv al aspectului creștin, asupra relațiilor foarte dificile dintre acest nou Imperiu uzurpat și celălalt legitim cel al Bizanțului. Sensul evenimentului este totuși clar: puterea regelui francilor este atît de mare încît acesta poate pretinde să preia titlul imperial abandonat în Occident din 476. Dar este vorba despre un Imperiu "renovat" creștin, ale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
zei, carii fără nici un titlu, fără nici o capacitate, din autoritatea lor privată, s-au constituat succesorii muzelor, năvălind Olimpul și Parnasul. De interesul public, de datoria noastră va fi de a-i combate și de a-i răsturna din pozițiile uzurpate." Dl Maiorescu n-a spus nimic mai mult, și nici cu un gest mai frumos. Iată dar că, chiar de la început, în Moldova se simte nevoia criticii; nevoia e conștientă, scopul bine hotărît: a importa numai ceea ce e necesar, a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nătîng vameș ideologic. Doar Baba, cu uriașa lui forță expresivă, nutrită de realism neclișeizat, a reușit performanța păcălirii, și asta chiar în ultimii ani ai dictaturii, cei mai inhibanți: a dat seria de nebuni, unii, de ce nu, cocoțați în tronuri uzurpate. Dar cazul lui Baba e rarisim. O parte din maeștrii picturii dintre războaie, cei care și-au prelungit lucrul și în regimul comunist, s-au înregimentat din timorare, din oportunism structural în formațiunile care au întovărășit îndeaproape propaganda. Dacă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre. Cînd e resimțită cu intensitate, absența ei poate ajunge să lucreze în noi precum acul albinei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fiind o misiune națională, de a redacta manuale de istoria românilor. Grigore Tocilescu, membru titular al Academiei, se impune ca autor al unor foarte apreciate manuale de Istoria română, care au făcut inclusiv obiectul unor "plagiaturĭ estropiate" denunțate de către autorul uzurpat (Tocilescu, 1896, pp. IV, VI-VIII). Din aceeași categorie a academicienilor face parte și A.D. Xenopol, ale cărui manuale școlare au fost publicate în paralel cu scrierea monumentalei sale Istoria românilor din Dacia Traiană în 14 volume (Iași, 1888-1893), prima
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
perimetrul moșiei Umbrărești-răzeșească. În anul 1832, Dănăilă Bărghieriul cu alți frați și neamuri din satul Matca, răzeși de moșia Umbrărești, ținutul Tecuciului, fiind depărtați de „starea locului”, se văd „lipsiți de drepturile” lor și solicită să fie puși în părțile uzurpate acum de către răzeșii localnici. Preotul Toader Lișcă (Calalb) din târgul Nicorești înaintează jalbă datată 4 iulie 1835 către Judecătoria Tecuci, prin care arată cum are „parte de moșie, cinci stânjeni, de baștină în trupul moșii satului Umbrăreștii, ce-i tragu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]