510 matches
-
exercitate dinspre stepele nord-dunărene de către huni și atragerea și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. După ce au jefuit Galia, triburile vandalilor, suevilor și alanilor au traversat Pirineii și au ajuns în Peninsula Iberica. O parte din teritoriile Spaniei au fost preluate de aceștia. Vandalii hasdingi și suevii s-au stabilit în
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
să se mențină, romanitatea suferind o gravă lovitură, recuperarea bizantina pregătind terenul pentru cucerirea arabă. În 406, burgunzii proveniți de pe Vistula mijlocie, au ajuns la vest de Rin, în regiunea din aval de Koblenz. În 411, au intrat în serviciul uzurpatorului român Jovinus, iar în 413 au încheiat un "foedus" cu Honorius. Aceștia au încercat să se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în 1633), sau fusese înnobilat de rege sau Seim pentru diferite motive (vitejie în luptă, servicii deosebite aduse statului, etc - dar aceasta era cea mai rară cale de a ajunge la statutul de nobil). Mulți nobili erau de fapt niște uzurpatori de titluri, fiind doar țărani avuți sau negustori, care se mutaseră în alt colț al țării și pretindeau că sunt șleahtici. Sute de astfel de falși aristocrați au fost denunțați de către Walerian Nekanda Trepka în scrierea "Liber generationis plebeanorium" din
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
sunt acum Bavaria și Austria, ajungând la văile din Alpi până în secolul al VIII-lea. Conform Historia Augusta, locuitorii confederației în secolul al III-lea au fost încă numiți simplu „germani”. O parte din popularitatea lui Proculus în Galia, un uzurpator imperial din anul 280, se datora succesului din lupta lui împotriva alemanilor. i, ulterior, au devenit națiunea „Alemania”, care a fost uneori independentă, dar cel mai adesea a fost condusă de franci. Numele de Germania și limba germană, în limba
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
al Spaniei]] și al Olandei. Regiunea în care s-a născut, Franche-Comté, se află sub autoritate spaniolă. În timpul revoltei olandeze, Filip al II-lea a oferit public o recompensă de 25.000 de ducați pentru uciderea lui Wilhelm de Orania, uzurpator al dreptului spaniol asupra Țărilor de Jos, “o ciumă a întregii Creștinătăți și un dușman al rasei umane”. În 10 iulie 1584, Gérard intra în locuința din Delft a Principelui, după ce cu două zile înainte prospectase locul. Îl așteaptă pe
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
sprijinul aristocrației pentru a-l sprijini pe fiul său la conducere, deoarece acesta era bolnav psihic. Profitând de situație, Boris Gudunov devine adevăratul conducător, astfel că după moartea lui Fiodor I. (7 ianuarie 1598), cu ajutorul lui Zemskij Sobor, devine, ca uzurpator, țar pe tronul Rusiei El este învinuit de boieri, că ar fi răspunzător de moartea lui „Dimitri Ivanovici”, fiul cel mai tânăr a lui Ivan cel Groaznic, care ar fi fost succesorul legal pe tron. este încoronat ca țar la
Boris Godunov () [Corola-website/Science/313265_a_314594]
-
sila, se lăsa proclamat basileu de către trupele sale și încălță cismele de purpură în lagărul din Cesareea, când în sfârșit în august 963 el apăru în fata Constantinopolului și o revoluție poulară, măturând pe Bringas și pe prietenii lui, deschise uzurpatorului porțile capitalei, Teophano nu jucă nici un rol pe față și părea că lasă să se împlinească destinul. Dar în realitate, dacă Nichiphor Pfokas devenise ambițios, dacă în urmă, cu toate ezitările și scrupulele, se hotărâse să îmbrace purpura, dragostea pe
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
de credincios totuși și așa de respectuos față de lucrurile sfinte; de data aceasta, spiritul său rigid și pasionat se manifestă și mai violent. Aceasta nu pentru că ar fi fost ostil lui Nichiphor, nici cu scopul de a face opoziție unui uzurpator: în revoluția din 963 el se arătase foarte decotat lui Phokas și atitudinea lui nu contribuise putin la caderea lui Bringas și la succesul rivalului său. Dar, în numele canoanelor, el credea intolerabilă căsătoria basileului văduv cu o prințesă tot văduvă
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Baiazid I a invadat Țara Românească. Bătălia decisivă s-a dat la Rovine și s-a soldat cu succesul militar al lui Mircea cel Bătrân. În ciuda acestei victorii, Mircea a fost alungat de pe tron de către Vlad, numit de istorici Vlad Uzurpatorul. Este primul caz în care domnul țării este schimbat datorită intervenției turcilor, un precedent care va deveni un obicei permanent în deceniile următoare. Mircea a fost nevoit să își schimbe radical opțiunile politice și în primăvara anului 1395, în martie
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
a stat în posesiunile ardelene, fie în Făgăraș, fie în cetatea Bologa de lângă Cluj. După întoarcerea în Transilvania, voievodul Știbor a mobilizat o nouă oaste cu care a intrat în Țara Românească în iarna 1396-1397, l-a capturat pe Vlad Uzurpatorul și l-a înscăunat pe Mircea cel Bătrân. Este evident că în acest context politic și militar Mircea cel Bătrân a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. De altfel, după insuccesul de la Nicopole regele Sigismund de Luxemburg și-a schimbat radical viziunea
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
condițiile în care cruciații aveau să intervină în certurile pentru tronul bizantin, ca să-l susțină pe Isaac. După două săptămâni, în palatul dogelui din Veneția, se întruneau baronii pentru a afla răspunsul. În numele tatălui său, Alexios se angaja, ca de îndată ce uzurpatorul avea să fie înlăturat, Imperiul roman de Răsărit să recunoască autoritatea Romei, iar cele două biserici să redevină una singură; cruciaților să li se dea, ca despăgubire pentru osteneala lor, 200 000 de mărci de argint, plus hrana necesară întregii
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
înfipsese acolo. Momentul însă a fost decisiv. Grecii derutați au luat-o la fugă, porțile au fost deschise și orașul cucerit. O ultimă rezistență a împăratului în dreptul porților Blacherne a fost și ea înfrântă. Cu francezii mereu pe urmele lui, uzurpatorul nu a mai avut decât timpul necesar să ia din tezaur o parte din bijuterii și, însoțit de câțiva oameni, să fugă din cetate. Isaac al II-lea a fost reînscăunat cu toată pompa, dar când i s-a pus
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Reședință a shogunului și capitală politică a Japoniei a devenit orașul Kamakura. De acum înainte, până în noiembrie 1867, acest titlul de shogun va fi purtat de deținătorul real al puterii, în timp ce împărații vor rămâne simboluri la Kyoto (shogunii fiind socotiți uzurpatori). atul obținea veniturile, în principal, pe două căi: prima era impozitul în orez, care se ridica anual la 8 milioane koku (1 koku = 180,38 kg) din producția totală de 28-29 milioane koku pe an. Aceste cifre se referă la
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
I" și "Heroes II" se desfășoară pe planeta Enroth, pe continentul nordic cu același nume și dezvăluie aventurile dinastiei Ironfist. Protagonistul din Heroes I este Lordul Morglin Ironfist, un cavaler care descoperă un portal către tărâmul Enroth în timp ce fugea de uzurpatorii tronului său. Morglin merge în noua lume pentru a cuceri și domina continentul și pentru a crea un regat unificat și o nouă dinastie. "Heroes II" a prezentat cele două fețe ale conflictului dintre fiii lui Morglin, Roland si Archibald
Heroes of Might and Magic () [Corola-website/Science/319107_a_320436]
-
lupta pentru respingerea invaziei străine în Rusia. Lenin s-a folosit la rândul lui de patriotismul ofițerilor țariști. Comitetul Central al Partidului Comunist a făcut apel la „cetățenii respectabii ai Rusiei” să participe la luptele pentru apărarea republicii sovietice împotriva uzurpatorilor polonezi. S-a făcut apel la rememorarea ivaziilor poloneze din secolul al XVII-lea. Contraofensiva rusă a avut succes și datorită apelului lui Brusilor. 14.000 de ofițeri și aproximativ 100.000 de dezertori s-au îrolat sau s-au
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
regele Cambyses a fost rechemat din Egipt de o revoltă. El l-a condamnat la moarte pe fratele său Smerdis, pe care îl făcuse regent al unora dintre provinciile estice și pe care îl suspecta de neloialiltate. Între timp, un uzurpator se pretindea a fi Smerdis cel mort și ridica pretenții la tron. Întîmplarea făcea ca acesta să semene în mod uimitor cu fratele lui Cambyses. Cambyses se întoarce să-l pedepsească pe uzurpator, dar moare pe când trecea prin Siria. Urmașul
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
îl suspecta de neloialiltate. Între timp, un uzurpator se pretindea a fi Smerdis cel mort și ridica pretenții la tron. Întîmplarea făcea ca acesta să semene în mod uimitor cu fratele lui Cambyses. Cambyses se întoarce să-l pedepsească pe uzurpator, dar moare pe când trecea prin Siria. Urmașul de drept la tronul Persiei era Hystaspes, tatăl lui Darius, dar acesta nu îndrăznește să-și asigure drepturile întrucât se temea de așa-zisul Smerdis. Darius însă conspiră împotriva uzurpatorului cu alți cinci
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
-l pedepsească pe uzurpator, dar moare pe când trecea prin Siria. Urmașul de drept la tronul Persiei era Hystaspes, tatăl lui Darius, dar acesta nu îndrăznește să-și asigure drepturile întrucât se temea de așa-zisul Smerdis. Darius însă conspiră împotriva uzurpatorului cu alți cinci membri ai aristocrației și reușește să-l ucidă. Prin această acțiune devine regele Persiei. Darius a înfrânt apoi alte răscoale și și-a consolidat domnia refăcând imperiul înaintașilor săi. În primii ani de domnie Darius se confruntă
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
de la Salona, Dalmația și-a primit omagiul și afirmarea din fragmentele rămase din Imperiul Roman de Apus din afara Italiei și, cel mai important, de la Constantinopol, care a refuzat să-i accepte pe Augustulus și pe tatăl său, considerați trădători și uzurpatori. În cuvintele lui J.B. Bury, "Ei (foederati) au dorit să aibă un acoperiș solid și terenuri proprii, și i-au cerut lui Orestes ca recompensă pentru serviciile lor, acordându-le terenuri acestora în permanență în Italia". Orestes le-a refuzat
Odoacru () [Corola-website/Science/321701_a_323030]
-
Ea i-a dat sprijinul lui Henric Tudor împotriva rivalului său, regele Richard al III-lea al Angliei, când Henric i-a cerut ajutorul pentru a-l elimina pe Richard, care a fost considerat de mulți a fi fost un uzurpator. Anne i-a furnizat trupe franceze pentru invazia din 1485, care a culminat cu Bătălia de la Bosworth la 22 august, unde Henric a fost învingător, și a accedat la tron sub numele de Henric al VII-lea. Anne a făcut
Anne a Franței () [Corola-website/Science/325654_a_326983]
-
de Herodot. Orașele-stat Atena și Eretria sprijiniseră Revolta Ioniană eșuată împotriva Imperiului Persan al lui Darius I între 499 și 494 î.Hr. Imperiul Persan era încă relativ tânăr și expus revoltelor din partea popoarelor cucerite. Mai mult, Darius însuși era un uzurpator și și-a dedicat un timp îndelungat potolirii revoltelor iscate împotriva domniei sale. Revolta Ioniană amenințase integritatea imperiului său și Darius a jurat să-i pedepsească pe cei implicați (mai ales pe cei care nu-i erau deja supuși). În același
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
capitala țării continuă să fie Iti-Taui. În conformitate cu datele pe care le deținem, Wegaf n-a fost urmașul legitim al lui *Amememhat al IV-lea sau al reginei Neferu-Sobek , ci era un militar, așa cum rezultă din textul unui sigiliu, adică un uzurpator. Datele referitoare la domnia lui, cel puțin până în momentul de fa-ță, sunt reduse la număr. știm cu precizie că a menținut dominația egipteană până la a II-a cataractă a Nilului. Mărturie este o stela descoperită la Mirgissa și o statuie
A XII-a dinastie egipteană () [Corola-website/Science/312424_a_313753]
-
realizarea scopurilor sale. Odată cu decăderea stăpânirii latinilor asupra Constantinopolului, acțiunile politice și militare ale lui Ioan Ducas Vatatzes apar ca o înaintare prudentă și treptată a unui cuceritor care, în timpul unei domnii de peste treizeci de ani, a eliberat provinciile de uzurpatorii băștinași și străini până când a ajuns „"să strângă ca într-un clește Constantinopolul imperial, trunchi fără frunze și sevă, menit să se prăbușească la prima lovitură de secure"” . În anul 1228 murea Robert de Courtenay, împăratul latin al Constantinopolului, iar
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
lui Godefroi, în vreme ce Lorena Superioară a revenit lui Frederic conte de Bar. În 962, Godefroi a devenit conte de Jülich. El l-a însoțit pe împăratul Otto I cel Mare, cu care era văr, în Italia, pentru a lupta împotriva uzurpatorului Adalbert de Ivrea în 962 și a murit la Roma în urma unei epidemii în 964.
Godefroi I de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328509_a_329838]
-
șase luni, armatele sale au stat la porțile din Palmyra, care s-a predat, atunci când Zenobia a încercat să fugă în Imperiul sasanid. Imperiul de la Palmira nu mai exista. După o ciocnire scurtă cu perșii și altul în Egipt împotriva uzurpatorului Firmus, Aurelian a revenit la Palmyra în 273 când s-a revoltat din nou. De data aceasta, Aurelian a permis soldaților săi să jefuiască orașul, și niciodată Palmira nu și-a mai revenit după acest eveniment. El a fost cunoscut
Imperiul de la Palmira () [Corola-website/Science/324989_a_326318]