447 matches
-
mai erau încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea în toba mare, iar oamenii se desfășurau în formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față își lansau sinistra ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se disperasră, înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ani, o întinse după o teorie a lui că trebuie s-o întinzi chiar până plesnește și în clipa când plesnește să-i dai drumul din mână și să-i zboare celui pe care îl vizezi pe lângă urechi, să-i vâjâie pe lângă tâmple, și imediat să-ți alegi altă coardă, să ai mai multe și s-o iei de la cap... În cazul de față cel vizat era I.C. care nu putea fi numit, dar care, la rigoare, putea fi... Președintele Consiliului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lacrimă,de Mihai Eminescu dezvăluie cititorilor atât inițiativa și spiritul de răspundere a eroului principal Făt-Frumos cât și relațiile de prietenie dintre acesta și personajele mai mult sau mai puțin obișnuite: calul cu șapte inimi,obiectele - peria,cutea, năframa. ,,Făt-Frumos vâjâia prin aer așa de iute, încât i se părea că nu fuge, ci cade din înaltul cerului într-un adânc nevăzut.,, ,,— Aruncă năframa, zise fata. Făt-Frumos o ascultă. Și deodată văzură în urmă-le un luciu întins, limpede, adânc, în
Caleidoscop by Gabriela Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93491]
-
o dimineață, / să te trezești în brațe cu o realitate doldora, / - ca producția de oțel pe cap de locuitor!" - nu putem trece cu vederea senzația de copleșire pe care o resimte poeta. Frigul, gheața, greața (Dark Ages), "măruntaiele pămîntului" care vîjîie, "corul oaselor risipite și azvîrlite cîinilor prin gunoaie" (Recviem), circumscriu "realitatea aceasta fără biserici / și fără de Dumnezeu" (Roșu și negru). O realitate bîntuită și de spectrul războiului, a cărui prezență constantă, chiar dacă nu beneficiază de notații pregnante, se insinuează frisonant
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Femeia cine e? l-am întrebat pe Mathieu. - Ecaterina Teodoroiu. - Hm... parcă am fi în cimitirul Eroilor Patriei, am remarcat. Un zgomot crunt îmi mută atenția asupra celor patru domnitori. Mihai Viteazul spărsese o vază. Se ridicase în picioare și vâjâia cu o sabie imaginară prin aer. - ...uite-așa m-am învârtit deodată și am tăiat șapte capete de turci, după care am aruncat sabia, în zbor a mai spintecat 14 maimuțoi de-ăia și s-a oprit drept în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă înfuriam pe el. Hopa, m-am gândit. Iar mi s-a întors Nebunia Temporară. —Ce-ai pățit? m-a întrebat mama rupându-se de la inspectorul Morse. Arăți foarte supărată. Nu-i nimic, mamă, i-am răspuns în timp ce capul îmi vâjâia. Mă gândeam. Uneori, prea multă gândire strică, mi-a zis ea. O dată în viață eram și eu de acord cu ea. Dar înainte ca mama să înceapă să-mi expună teoria privind efectele negative ale educației universitare și pericolele deschiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
durat, prețul l-ar fi reprezentat fericirea mea. N-ar fi fost decât o victorie lipsită de valoare pentru că fusese câștigată pierzând mult prea multe. Gândurile mi se învălmășeau în creier, în timp ce mă legănam ușor în metrou, iar capul îmi vâjâia. Dumnezeule! Detestam toată faza asta cu maturitatea. Uram clipele astea în care eram obligată să iau niște decizii fără să am habar ce se afla în spatele ușilor respective. Îmi doream o lume în care răii și bunii să poarte etichete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară din piept, Hugo l-a auzit pe criminalul frustrat lătrând plin de furie. Hugo și-a căutat mobilul. Dă-mi-l pe Neil, i-a ordonat el Shaunei, pentru prima dată nemaiobservând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
astea (și multe altele), dacă n-aș fi fost leșinat. Când m-am trezit, praful se așezase. Mi-am privit ceasul: 10.20. Cinci sau zece minute pe lumea ailaltă? Nu eram sigur. M-am ridicat ușurel. În cap îmi vâjâia un Boeing, de-ăla cu patru reactoare. Ziceai că sunt la Tenerife, în ’73, când se pocniseră pe pistă două 747, umplute cu kerosen; KLM-ul chiar băgase 55 000 de litri în plus, să nu mai realimenteze la Gran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se suprapune, în valuri de curent alternativ, peste geografia cerebrală a celui care scrie. Strada și magazinul se prelungesc pe culoarele marilor aeroporturi occipitale: ghidate din turnul de control al emisferei stângi, informațiile ocolesc fanioanele și luminițele pistelor de aterizare, vâjâie laolaltă cu turboreactoarele meningelui și se adună în hangarele bulbului rahidian, la adăpost de orice atac. „Oprește-te!“, am zis. „Îmi vine să vomit. Așa ceva n-auzi în fiecare zi...“ „Original, nu?“, a rânjit Mihnea. „Deloc! Tipul copiază la greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumânări și cine știe ce alte bunătăți și mirodenii. Lui Ștefănel Îi păru rău că nu descoperise această minunăție mai devreme, pentru că prunele uscate l-ar fi Îmbiat din cale-afară. Între timp, forfota din curte se Întețise. Erau strigăte, Încrucișări de săbii, vâjâit de săgeți. La Început, Ștefănel crezu că e un nou exercițiu al tatălui său, așa cum văzuse doar cu o zi Înainte pe dealurile Tudorei, aproape de Cetatea Sucevei. Apoi Își dădu seama că se Întâmplă ceva Înfricoșător. Călăreții erau urâți, Îmbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de luptă Allah Ekber!, ienicerii năvăliră asupra taberei. La lumina săgeților, căpitanul văzu că dușmanii nu aveau Întăriri, ci avansaseră cu toată forța de care dispuneau. Nu se așteptau la o luptă, ci la un masacru. Alte valuri de săgeți vâjâiră prin cerul Întunecat, lovind În plin. Gemetele răniților se Înmulțiră. - Acum! spuse Oană. Mihajlo Încălecă și, strângând frâul cu brațul teafăr, conduse primul atac al haiducilor. Din fața și din spatele ienicerilor se auzi chiuitul năprasnic al luptătorilor sârbi, și cei două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la cincizeci de pași de mal. Arcașii luară poziții În crângul de pe malul apei, iar luptătorii comandați de spătarul Mihail pregătiră, ascunși de coama dealului, atacul În linie. Înainte ca primii tătari să atingă malul stâng al Prutului, o săgeată vâjâi scurt și se Înfipse În scutul unuia din Apărătorii care aveau misiunea de a aștepta mesajele. Căpitanul deschise răvașul și citi: Dușmanul pe Valea Siretului. Lupte grele la Jariștea și Vidra, cu voievodul În prima linie. Ne retragem spre trecătorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
doi ieșiră din cort și pășiră Încet spre șirul de căruțe. Se opriră după primul cort, priviră În jur, apoi continuară drumul. La câțiva pași de prima căruță se auziră pașii unei străji care se apropia de ei. O săgeată vâjâi scurt, iar ienicerul căzu, cu gîtul străpuns. Oană se apropie, observând precizia loviturii și coada săgeții. - Mongoli... Îi șopti Erinei. Erina privi de-a lungul carelor și, mai departe, printre corturile spahiilor, dincolo de care erau legați caii. Nu se zărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada ochiului, spre lighioana aceea spurcată, blestemată, care băgase frica-n mine, și-mi pusese picioarele pe spinare. Și când reușeam de vedeam ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
are puțin, a început numărătoarea inversă. Nouășpe. Douăzeci. Gata, a terminat. Și Cornel s-a întins cu un zîmbet eroic pe covor. Marcu i-a pus o compresă cu apă rece pe frunte. Fruntea îi era roșie și capul îi vîjîia în ritmul amintirilor loviturilor în perete. Hai să terminăm cu jocul ăsta, a spus Marcu. Prea e... Nu-și găsea cuvintele, dar toți știau la ce se referă. Bine, a spus Radu. Ăsta-i nebun. Dă-l încolo. Mai și-ajun-gem
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
aș cunoaște, aș zice că ești vreunul din vagabonzii ăia pan-americani. Trebuie să te pui pe picioare. Mă simțeam ca un obiect pe care Caligula l-a lăsat să cadă pe pământ de la o mie de picioare înălțime. Aerul vâjâia în jurul meu. Culorile arătau la fel ca cele din Ierusalim. Totuși, ridicându-mă de pe jos amețit, voiam să mă mențin pe poziție. Să plec și să mă țin pe poziție în același timp! Imaginați-vă! Nu e puțin lucru, lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zvârleam mingea cu o mișcare puternică a brațului, dintr-o parte. Seymour se plasa chiar în fața zonei cruciale și lovea direct - o mișcare foarte asemănătoare cu loviturile lui urâte și abominabil de defectuoase de la ping-pong sau de la tenis - iar mingea vâjâia deasupra capului său, cu o aplecare imperceptibilă din partea lui, atingând direct ținta. Dacă încercai să-l imiți (fie în particular, fie sub zeloasele lui instrucțiuni personale), ori te trezeai eliminat din joc, ori blestemata de minge te pocnea drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că Filip al II-lea tremura pentru o ușoară zgârietură a pânzei lui Tizian Venus cu Adonis. Ca să fii cu totul moral aici, ar trebui să simți că ochii îți ies din orbite, că nu mai poți respira, că îți vâjâie capul, și dintre toate zgomotele universului nu mai auzi decât picăturile de apă prelingîndu-se pe pereți; să nu mai existe cer, să nu mai existe mare, să nu mai existe pământ și arbori, ci numai piatră, o piatră rece de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că-i crăpat!“. Adam luase, pe dată, partea urciorului: „Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șofer și de un om adormit cu capul pe fereastră -, trecu prin dreapta și o stradă pustie fugi cu secretele ei, iar apoi o cruce se dovedi a fi firma unei farmacii, apoi o motocicletă cu un aspect ciudat care vâjâi pe lângă ei. Zero o văzu trecând peste rădăcinile noduroase ale platanilor, ascunzându-se după un tomberon, ieșind și apoi intrând din nou pe carosabil, după care o pierdu din vedere. Și nu mai rămase nimic, doar punctele roșii ale ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și iese cu brațele pline de costume. Din cabina băieților iese Nină cu o figură veselă, se duce spre magazia administrativă, de unde se Întoarce cu un pumn de sacîz... și te vede stînd ca un orfan pe culoarul rece, curentul vîjÎie pe sub uși și din stația teatrului se aud fantomatic fragmente de arii, directorul tehnic anunțînd cu o voce șoptită evoluția spectacolului, pocnete și statice. Așa că Nină te umflă pe sus și te bagă În cabina lor, o adunătură veselă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
foarte abil și mai ales invizibil. Sugestia a fost atît de puternică, iar efectul asupra populației atît de marcat, Încît radarele indicau invazia unor formațiuni de avioane sau elicoptere, unii au Început să audă rafale de armă automată, altora le vîjÎiau gloanțele pe la urechi, iar alți cîțiva au murit pur și simplu Împușcați. Deși icechim urile lui Michel și-au făcut din plin datoria, trebuie recunoscut că toate acestea n-ar fi fost posibile fără sprijinul decisiv al transmisiilor televizate În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase niciodată cu adevărat - și a bilelor de oțel. Iar Înălțătoarele plimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]