554 matches
-
van Gogh/ (made Marcel Tolcea)/ se înâlnește cu Motoreta Magritte/ (made Petre Stoica)/ una salută cu sunetul rămas într-o ureche tăiată/ cealaltă cu uguitul unui porumbel conservat într-un melon/ metafizicele mijloace de circulație se despart/ lăsînd în urmă vâlvătăi de culori/ incendiind câmpuri imense de grozamă// ce întâmplare penibilă/ exclamă veștejitele testicule/ pierdute în cămașa de noapte/ a bătrânului academician cu insignă de estet" (Întâlnire profund realistă). Bătrânețea și singurătatea sunt teme vechi în lirica lui Petre Stoica. Scriam
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
se adresează, direct și exaltat, autoarei: ,Fată mică, asta ți-i soarta, chinuită și sfâșiată în carne și nervi, frământată de aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice - ți-a rămas doar singura satisfacție de a-ți putea preface dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
Eliade pe 9 martie 1944 (p.204). Fete de soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă-n ochiul veșniciei limpezimea întuneric Picături de tăcere Se preling în brazde Contorsionând peștii la mal Forme sub ape isterice Picături
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe care puține o mai stăpâneau. În timp ce mama ei și Bonacatta o pregăteau îi fusese interzis să asiste, așa că până și simplul gest de a o privi în secret însemna o violare ale cărei consecințe îi invadară sângele cu o vâlvătaie intensificată de mirosul puternic și bun care umplea încăperea ca un pântece. Voia să o vadă, dar fără nici un alt scop, cu neliniștea cu care unii merg să vadă expozițiile de tablouri celebre și cumpără biletul pentru a-și confirma
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
ce marea o brăzdează, nebănuite chipuri se schițează ale-unui zeu temut numit Proteu. Cioban de turme care pasc pe mare, împodobit cu darul profeției, în taină-și ține harul dibăciei urzind năuc oracole bizare. De oameni încolțit, se preschimba în vîlvătaie,-n leu înfricoșat ori în copac umbros pe mal surpat, în undă care-n unde se-afunda. De egiptean Proteu nu te speria, tu, care-atîtea chipuri poți lua. Altă versiune a lui Proteu Rătăcitor pe plaje-nșelătoare, cînd un spăimos
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
pot avea mai puțin, dar nu pot fi mai mult și nu pot fi mai puțin pentru că iubirea e totul. ROMANȚĂ CU OMAR KHAYYAM Pe frunza toamnei cântă-mi de ulciorul, despre fecioara furându-mi mângâieri, cum a prădat de vâlvătăi cuptorul, și buzele - rubinul. Dar, și mai bine, adu-mi cu paosul și vinul ce-ar fi ca să mi-l verse pe mormânt. N-ar fi păcat să-i irosim cântarea nouă? Știi? Iarba va avea o veșnicie firul pierdut
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
prinse pe rând sfârculețele de la țâțișoare cu vârful buzelor, făcând-o din nou să scoată suspine de fericire și plăcere divină. Își lăsă capul pe spate și primi extaziată dezmierdările bărbatului. Fiorii dorinței și ai iubirii se aprinseră într-o vâlvătaie ce incendiară parcă întreaga planetă, iar sentimentele năvăliră ca norii unei furtuni. Soțul își purtă pe brațe gingașa soție până la pătucul lor rustic. Acolo dădură frâu liber sentimentelor. Atâta dorință și plăcere era în sufletul lor încât trupurile parcă se
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
urlă și chirăie de pârjolul și arșița Slavei Dumnezeiești care se pogoară asupra satului ca o pâclă fosforescentă. Și mai înverșunați de neputința lor, dracii se înfurie pe vrăjitoarea Buha care-i tot mână spre acea așezare de unde vine o vâlvătaie care-i arde și-i pârjolește. Încet-încet, aura se înalță către bolta empireului și se pierde printre stele. Atunci părintele cu cetele sale îngerești rostește și cu mai multă convingere rugăciuni Împăratului Ceresc și Maicii Sale. Prin negura nopții aleargă
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
asta nu din lipsă de subiecte. Dar despre Munteanu cel mai bine a vorbit chiar el, pe teren, prin evoluții, goluri și longevitate sportivă. Există fotbaliști de excepție, care ard pe gazon și în conștiința suporterilor. Efectul este devastator, o vâlvătaie care irumpe parcă din nimic și pârjolește în numai câțiva ani (nu mulți) totul. Munteanu este altfel, un foc ce arde mocnit, pe suprafețe nu prea mari, cam cât un gazon de fotbal, dar care nu poate fi stins decât
Agenda2005-35-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284135_a_285464]
-
plec spre Iarna veșniciei mele, Să-nchizi fereastra, Focul să-l aprinzi. De-o fi să-mi fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Referință Bibliografică: Mă iartă, mamă / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MĂ IARTĂ, MAMĂ de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385214_a_386543]
-
de lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară caldă Ivită dintre munți. Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Referință Bibliografică: În miez de nopți
ÎN MIEZ DE NOPŢI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385224_a_386553]
-
versuri coarde sufletești îți chinui Fără să guști din stihul apocrif Diez la cazne nu-ți înalță cântul Căci n-ai pierdut nimic de n-ai avut Prea te frămânți să-ți cizelezi cuvântul Pentru-a uita trecutul disolut În vâlvătăi se năruie speranțe Când coardele vibrează-n dezacord Dorințele trăite în restanțe Rămân doar o cicatrice pe cord! Pe drumuri pietruite din cuvinte Poți să compui distihuri din scântei Plăcerile chemate să te-alinte Vor bulversa armata de pigmei Virgil
CENUSEREASA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384571_a_385900]
-
Calendele lui Janus, adică la Saturnalii.“3 Tăiatul porcului include și unele pregătiri precum pregătirea căldării, postavei (șiuvanului - albie). „Să-l pârlim cum îi mai bine, adă tri sarșini dă paie, / Să să vadă șî la noi, foc mare șî vâlvătaie!“ Ritualul tăierii porcului constă și în sortarea cărnii, pe urmă împărțirea ei pentru pomana porcului, pentru sărbători, carne friptă, tocătură, cârnați, tobă, caltaboși, șuncă, cotoroage, etc. Ion Jorz în unele din poeziile lui în grai vorbește despre obiceiuri ce se
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
toți zoresc. Ș-acum ei ar vrea să vadă Pe-a lor tată de-a sosit, Însă cerul stă să cadă, Pentru cel ce n-a venit! Pe o laviță-n odaie, Un copil suspină amar, C-a visat o vâlvătaie, Peste-a lor întins hotar. Lacrimi prind să încolțească Pe-a lor chipuri împietrite, Toate-ar vrea să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
sceptrul magnific înalt Să-ncununeze a vieții minune Să nu cădem aspru în deșertăciune MISTER Se coboară din înalturi un mister Să mă deslușești, mereu îți cer Atinge inima în bătaia de seară Ca să mă-nvălui Cu drag iară În vâlvătaia trăirii de vrajă Dezdioc a fructului coajă Sâmburele nu-mi spune nimic Norii mai trec iar un pic RITMURI Ritmuri aprige de dor și vrajă Cântă în sângele roșu o emfază De nemărginire spre seară Cu tine taina mă-mpresoară
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
MARIN VOICAN GHIOROIU - CRIZANTEMA DE AUR 2014 - TÂRGOVIȘTE - MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 1399 din 30 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe bolta cerului sunt stele, Ce ard cu vâlvătăii... Dar ascultându-i, dragii mei, Cântând „Romanța dragostei” Au strălucire, sunt ca ele! Drumul lung al Romanței... De la Ioana Radu, Maria Tănase, Felicia Filip, Florin Georgescu... la Tatiana Jacot (Chișinău, Republica Moldova) ...Mi-era așa un dor de prințesa visurilor mele
CRIZANTEMA DE AUR 2014 – TÂRGOVIŞTE – MI-E ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNA! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384108_a_385437]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > FRÂNTURI DE VIAȚĂ -CAPITOLUL III - EPISODUL 6 Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului * * * După miezul nopții, trei căpițe de fân din curtea lui Gheorghe Enea ardeau cu vâlvătaie mare, departe de vreo sursă de foc care ar fi putut provoca incendiul. Urletele de groază ale cizmarului Vasile Papuc (după cum era poreclit de săteni), aflat în curte numai în nădragi, așa cum ieșise pentru nevoi și care venea în goană
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
de lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia tăcerii, O primăvară caldă Ivită dintre munți. Covorul de brândușe Să-mi fie alinarea, Iar pasărea măiastră Să-mi dea aripi spre cer. Citește mai mult În miez de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-mi fieSublimul clar de lună,Însoțitor și prietenPe lângă plopii suri;O palmă ca mătaseaPe pleoapa adormită,O șoaptă parfumată,Un cântec de caval.Să-mi picure pe buzeNectar de iasomie;Mărgăritare scumpe,Din ochii umeziți.Sclipiri de gingășiePe trupu-mi vâlvătaie;Izvoare-nmiresmateSă-mi murmure-n dorinți.Desăvârșite clipeSub mantia tăcerii,O primăvară caldăIvită dintre munți. Covorul de brândușeSă-mi fie alinarea,Iar pasărea măiastrăSă-mi dea aripi spre cer.... XVI. FERICIRE, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2246 din 23
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
plec spre Iarna veșniciei mele, Să-nchizi fereastra, Focul să-l aprinzi. De-o fi să-mi fie frig Sau dor de casa mea, Să mă întorc Din tainicele zări, Să-mi încălzesc Obraji-n palma ta, Și trupul-sloi, La vâlvătăi de foc! Mă iartă, mamă, Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult! E alb și-i ger, Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorul Mă cuprind! Citește mai mult Mă iartă, mamă,Vântul mă-nconjoară! Sunt nori și-i frig
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mine-i Polul Nord! De plec spreIarna veșniciei mele,Să-nchizi fereastra,Focul să-l aprinzi.De-o fi să-mi fie frigSau dor de casa mea,Să mă întorcDin tainicele zări,Să-mi încălzescObraji-n palma ta,Și trupul-sloi,La vâlvătăi de foc!Mă iartă, mamă,Gândurile dor! Și primăvara-ntârzie prea mult!E alb și-i ger,Aici la Polul Nord! Și lacrima și dorulMă cuprind!... XXIV. FIULUI MEU, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
care toate lucrurile funcționează imprevizibil, scăpate de sub control, iar noi sperăm și credem că cineva trebuie și încearcă să le stăpânească. Cum oprești un foc izbucnit într-o casă, unde ard bucătăria, șura și acoperișul deopotrivă? Cine intră să domolească vâlvătaia, să scoată victimele surprinse înăuntru și care speră să scape din sinistru? Ce fel de om trebuie să fii ca să pătrunzi cu curaj și hotărâre printre limbile de foc arzânde și cu riscul ca pereții să se surpe peste tine
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
În memoria lui Charles Baudelaire Se prinde focul din retortă se adaugă o spumă de zare, apoi se clătește cu răbdare și se adaugă o stea din ,,carul mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o inimă ce-i chinuită aduce cuvântul pe redută. Zborul rămâne zbor un albatros pe călător. O oază de lumină se ridică dintr-un neant de clipă! În fața
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Fără-nceput, fără sfârșit... Demult, din ce-a venit, într-un demult... demult trecut, am apărut scânteia, ce-a întețit focul lăuntric al mării iubiri, arzând vâlvătaie, cu brațe de foc ridicate, intru purificare, spălând și... curățind cu lacrimi bucuria cunoașterii, a ceea ce sunt, a ceea ce ești, prin explorare în cenușă viitorului și în cea a trecutului, spre aducere aminte de noi. Am văzut că sunt pasărea
NOI---BALANSUL IUBIRII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383226_a_384555]
-
ei atrași.După cuvântarea Croitorului și, mai ales, după aceea a Suplinitorului, care a vorbit uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de ceas, locul păcatului și al dezmățului era o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]