1,553 matches
-
absolut fabulos, mult mai puternic decît povestea cu morală a romancierului englez. Celălalt caz de carte foarte bună depășită în forță de un film mai bun: Fight club, romanul lui Palahniuk. Ecranizarea a fost făcută de David Fincher, cu o vînă nemaipomenită. E obișnuit ca lumea literaturii să fie mai violentă, mai liberă, mai nebunească. Dar să muți asta în cinematograf nu a fost ușor. Iar Fight Club a creat practic o sectă de fani absoluți. Exemplele pot continua. Ideea era
Filme mai bune decât cărţile [Corola-blog/BlogPost/97115_a_98407]
-
mele nu aș fi mai greșit o virgulă când a fost vorba despre muzica ușoară, dar le va citi după publicare și sunt sigur că îmi va face observațiile luate de către mine ca un bine în sensul uman al recunoașterii vinei și permanentei predispoziții de a o îndrepta până când viața mă acreditează cu de la sine energie, atunci când amendamentele sunt semnalate de către prieteni. Pe baza greșelilor importante pe care le va observa și mi le va aduce la cunoștință voi întocmi o
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mușcă-mă * Mușcă-mă, cu zâmbete senine Să mă molipsești cu dragoste de viață Ca să râdă visele în mine De cu seară până-n dimineață! * Mușcă-mă cu ochii tăi de foc Ca să-mi înfierbinți sângele-n vine, Prinde-mă c-o glumă de mijloc Într-un dans nebun printre suspine. * Să palpite dimineața-n mine Languroasă zorii să-i privesc, Să te-nvălui cu mișcări feline Prizonier în suflet să te-opresc. * Mușcă-mă cu disperarea sorții
MUȘCĂ-MĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378234_a_379563]
-
soțul meu fiind și consilier la biserică, fiind ales ixpre chiar de părinte. L-am servit cu vin, întrucât se văieta că-l doare piciorul de mai mult timp și m-am gândit că-i face bine, că-i pune vinele... ăsta!... sângele în mișcare. A băut împreună cu soțul meu, până l-a băgat sub masă pe acesta, întrucât îl luase somnul fiind și mort... de obosit. Abia am reușit să-l scoatem pe soțul meu de sub masă și să-l
SFINTE DOMNULE EPISCOPE (INSPIRATĂ DINTR-O SESIZARE REALĂ) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378193_a_379522]
-
iată ce spune Jaspers despre condiția umană în textul Originile filosofiei, după ce câteva rânduri mai sus numește situații-limită “situațiile fundamentale ale ființării noastre factice (Dasein): trebuie să mor, să sufăr, să lupt, sunt supus întâmplării, mă încurc inevitabil în hățișul vinei”: „Un alt mod de-a sesiza condiția noastră umană este conștientizarea nesiguranței pe care ne-o inspiră tot ce ființează în lume”. Un alt concept nodal al filosofiei jasperiene este adevărul. În studiul Ideea de universitate din anul 1946 („Termenul
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
în poezie, drumul se poate și trebuie să se deschidă cu alt noroc la bord. într-un număr viitor al Post-restantului ele vor apărea, dense și pline de un miez dulce-amar. Până atunci, stima noastră rămâne întreagă pentru poeta cu vână de prozatoare, și să fim cu toții sănătoși!
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
Primindu-ne (râul - n.n.), aici, lângă mal, într-un con turtit: o inimă, iată: două cavități comunicând: orificii valvule gemene, deosebite și asemănătoare, ca și noi, prietene Banu. Tot mai adânc, în ochiurile lui de ulei și parafină, acoperiți de vânele groase ale leșiilor. Unindu-ne cu el, îmbătrânind cu el, în putreziciune. Ruina unei lumi vâscoase, turmentate, batracianul umed, fără schelet, obișnuit demult doar cu această invazie fluidă, care-i absoarbe și păstrează căldura" (p. 252). Fiecare dintre personaje își
Fețe ale ratării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8447_a_9772]
-
Țoiu Este volumul de debut al poetei născută în Urziceni la 12 ianuarie 1976. Liceul teoretic l-a făcut tot la Urziceni, secția matematică-fizică, - apoi Facultatea de Sociologie la Universitatea din București. Este deci o poetă instruită; așadar, a căpătat vâna poeziei în orășelul a cărui echipă trăsnită, intrată în divizia A de fotbal, gata-gata să ia campionatul, nu numai Cupa... Ca să vedeți!... Un târg de pomină. Volumul a primit Marele Premiu pentru debut în poezie. Și, fiindcă poeta a ținut
Ofelia Prodan - Elefantul din patul meu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8516_a_9841]
-
ce se prezintă drept critici literari și care afirmă - sancta simplicitas! - că n-au citit nimic de Radu Aldulescu. Gurile rele, de serviciile cărora niciodată nu ne putem lipsi, i-au și lipit scriitorului "nouăzecist" o etichetă: un autor cu vână, dar scriind numai din talent și din "redarea" numeroaselor experiențe de viață prin care a trecut. Un prozator fără cultură, fără cap teoretic, fără manieră, care boxează la nesfârșit între corzile romanelor sale, fugărindu-și dintr-un colț în altul
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
tare (și vag melodramatic) nu-și refuză, asemeni vechilor greci, gestul de-a se privi în oglindă, Alecsandri mai deplînge un lucru: degradarea semantică pe care o implică pluralul, de fapt, al lui onor, onoare. Onorul e ceva abstract, o vînă, un stilet ipotetic ascuns în retorică. Onoare-le, prin cumulare, sînt concrete. Sînt "lucruri ce se dobîndesc adeseori cu sacrificiul onorului". Onoarea, moștenitoare prin omonimie a acestui sens plural, este, deci, un onor lucrativ. Vous brignez les honneurs aux dépens
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
inima ei de iapă bătrână, și cu cravașa. O s-o omoare sub el, spune uneori Lambert, dar se oprește, ca și cum i-ar fi scăpat o vorbă proastă. Apoi, e rândul lui Grégoire să oblojească fata: atâta s-a ostenit, încât vinele de pe piept și de pe grumaz îi sunt umflate și zvâcnesc sub piele. Stăpânul e mândru că a adus-o într-un asemenea hal, pipăie sulurile acelea pline cu sânge, în timp ce Grégoire o șterge de sudoare și îi oblojește zgârieturile. Odată
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
tot așa, din ce în ce mai puțin clar. Lambert își zice că de data asta va trebui închis la balamuc. Dl de l'Aubépine străbate curtea în lung și-n lat, fața i se acoperă de roșeață. De atâta strigat i se umflă vinele de la gât ca și calului său după cursă. Își insultă castelul, spune că nu mai vrea să calce în el. Uită de Lambert, se duce la adăpost, vorbește cu câinii. Le vorbește, într-o îngrijorătoare stare de surescitare: Domnilor, dumneavoastră
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
CEL MARE (duel Ťmedievalť sau lupta cu corupția?); FUMĂTORII MERG CU NASUL (performanță ambulatorie sau contravenție?), EUROPA N-ARE NEVOIE DE CAI ROȘII (anticomunism sau Ťcromohipicofobieť); ȘERBIA A FOST LICHIDAT| DE MAVROCORDAT (Mavrocordat - exterminator sau eliberator?); STEAUA A INTRAT ÎN VÂNA (revigorare sportivă sau baie la comun); UN ROMAN NĂSCUT LA ROMĂ (italian său roman?); SĂ RÂZI ȘI SĂ TE APUCE PLÂNSUL (frizerie sau tragicomedie?)". Este clar că lupta lui I. Funeriu pentru impunerea unui cod tipografic nu este o bătălie
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
o poștă. Poposisem dinaintea hanului. Cît vedeai cu ochii, cîmpul era acoperit cu trăsuri; în mijlocul fiecăruia pîlc se ridica cîte un foc mare, cu flacăra pînă la cer, ocolit de feciori, de vizitii, de rîndași și de chirigii stînd pe vine, pe lîngă căldările de mămăligă. Boierii și cocoanele dormeau prin calești și prin căruțe. Dimineața ne urmam drumul, care mai de care s-apuce înainte"). Abia în ultimele pagini ale întinsei scrisori apare în sfîrșit și Teodor Diamant, beneficiar al
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
din văzduhul văratec din verdele lumii și mă înhați de talie și mă valsezi prin odăi o, ridicolă bucurie a ploii, amăgitoareo, ascultă-mă viitorul a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcerea de neîntoarcere se urcă meniscul timpului stalactite și stalagmite se fac poemele ne umplem cu ieri copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcere de neîntoarcere suntem doldora de moarte Zăpada O să
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
a fost, a trecut am iubit - am pierdut Elegie amară, amară osmoză, tu moarte copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcerea de neîntoarcere se urcă meniscul timpului stalactite și stalagmite se fac poemele ne umplem cu ieri copacul vinelor e plin de apa vocii tale întoarcere de neîntoarcere suntem doldora de moarte Zăpada O să ningă la noapte. Pe mormântul mamei o să crească zăpada și liniștea. Urme de veverițe desculțe și mirate. în vis o să-i iau mâinile înghețate și
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
îi lipsește organul agresivității. L-am perceput mereu ca pe o sensibilitate prin excelență non-beligerantă. Și nu e vorba de o opțiune morală, ci de o trăsătură psihologică. Omul acesta e incapabil să fie rău, căci îi lipsește nu doar vîna reactivă a gestului violent sau a cuvîntului dur, dar chiar și imboldul primar de a provoca cuiva o suferință. Chiar și atunci cînd se înfurie în scris, e mai curînd iritat, dar nu agresiv. De aceea, polemicile lui nu sunt
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
la douăzeci de ani, preciză el) separată de viață prin presimțirea nenorocirilor sale, fără a se bucura de repaosul morții. (Tuși de câteva ori, privind ascultătorii). Puține zile după aceea primi ordinul să moară... Fu legată și i se tăie vinele tuturor membrelor. Fiindcă sângele întârzia să curgă din cauza fricii, ea fu înăbușită în aburii unei băi calde. Și pentru a mări cruzimea, capul ei tăiat fu adus la Roma și înfățișat Poppaiei. (Știți cine era Poppaia? întrebă el în scârbă
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
tablouri și pânze, odihnind ochiul pe tonurile pale ale florilor de câmp. În spate, adăpostite de firide și abia ghicite perdele, stive de cărți, printre alămuri și argintării. Plec, destul de în grabă, cu o plachetă pe hîrtie subțire, transparentă ca vinele mîinilor îngrijite, din care viața se scurge, lăsînd în locul ei patina. Cântări pentru pasărea albastră, de Claudia Millian, volumul apărut în 1922, la Editura de Artă "Vlaici", cu ilustrațiile lui Al. Brătășeanu. O delicată floare de nu-mă-uita, risipindu-și parfumurile
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
cu care a fost scrisă - Dawkins e unul din cei mai avizați specialiști contemporani în materie de selecție naturală -, ci în amănuntul că autorul britanic face apel la rațiunea și înțelegerea cititorului, virtuți care, puse în regim de concurență cu vîna credinței, nu au nici un sorț de izbîndă. Iar cel care știe foarte bine acest lucru este chiar Dawkins. Anticipînd că are de înfruntat reținerile atîtor adepți ai creaționismuui, zoologul de la Oxford, înainte de a prezenta trăsăturile principale ale teoriei selecției naturale
Surprizele selecției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6901_a_8226]
-
matură). Evadarea ei deschide porțile vendetei, porți pe care intră cu un accent imposibil locotentul Aldo Raine (Brad Pitt) împreună cu commando-ul său de Ticăloși (Basterds), toți evrei care au ceva de răzbunat. Dacă primul episod ți-a înghețat sângele în vine, cel de-al doilea te face să râzi cu lacrimi. Prin Aldo Raine mușcând din cuvinte, îi poți vedea defilând pe Gary Cooper, pe John Wayne, pe Robert Mitchum și chiar Marlon Brando din Nașul. La această șezătoare, Lt. Aldo
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
bărbat scund, îndesat și bărbos, îi puse în brațe o carafă de lut și îi spuse, probabil, să-i toarne apă. Omul ăsta e unchiul meu", îl auzi pe Mehria. "Vrea să îl ajuți să se spele." Se lăsă pe vine, alături de el, până când îi văzu de aproape obrazul cu cicatrice. Sângele de mistreț se-nchegase. Când împreună mâinile, ei îi părură negre, între umbrele palide ale focului. Mehria o atinse pe ceafă, ca în treacăt și acela fusese un gest
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
precum și în zona sa natală. La sfârșitul lunii mai 1899, va vizita pentru prima dată Muzeul Societății de Științele Naturii din Timișoara. Cum pe vremea aceea nu se punea problema restricționării în vreun fel a vânătorii păsărilor, Linția a putut vâna în voie, fără să-și pună problema că va contribui la diminuarea numărului unor specii deja amenințate. Doar o mică parte din pradă a fost preparată pentru a ajunge în propria sa colecție, compusă din piei de păsări (balguri sau
Agenda2006-11-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284860_a_286189]
-
i-o sanc- ționează cu anticipaț ie. În mai multe feluri. În primul rând, aproape că nu există personaj, la Ion Luca, să nu aibă boala rădăcinilor. Au intrat în folclor autocăftăniri de tipul „familia mea de la pașopt”, sau „prin vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie”. Și pentru că nu are cu cine se lăuda, Leonida se alipește unei familii politice și „se scoate” (sic!) ca republican cu „răposata dumneaei, nevasta mea dintâi”. Oameni cu trecut subțire și origine modestă
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
plăcere, Albí și se născu adus Mereu în lumea care piere, Frumoase, limitele nu-s Aceleași, în apropiere. (20 decembrie 1976) *** Atâta ceață câtă cade-n geamuri, Atâta timp văzut de prea aproape Parcă-n cristalul unei mări încape O vână, pomul ei cu-albastre ramuri Zbătându-se cuprins între pereții De netrecut decât de duhuri bune, Stă pomul alb, plăpânda lui minune, Pomul mințit de strălucirea gheții. Știi, undeva, în otrăvita limbă A șerpilor fierbinți de pe pământ Există ceață, milă
Poemul saptamanii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/4348_a_5673]