2,023 matches
-
casa, Maria era crunt bătută, cu pumnii, cu picioarele, până obosea bestia din el - agitată fiind - de un consum mult prea mare de alcool. “Biata de ea!”; nu Întârziau vecinele să șușotească pe la porți, văzând-o cu ochii umflați și vineți. Nimeni nu-și imagina că acel chip blând al soțului ascundea atâta cruzime. După doi ani, Maria a mai născut o fetiță, care era mereu bolnăvicioasă și, din acest motiv, fiind nevoită să stea cu ea mai mult În spital
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o beznă rece i se revărsă Înspre marginile ființei. Vântul răcoros Îl făcu să tresară din acea somnolență Încordată. Amurgise de-a binelea, iar el știa acum că niciodată nu fusese atât de târziu. Cerul Înalt avea fâșii de culoare vânătă, lăsând doar răzleț să se facă simțită pâlpâirea vreunei stele. Undeva, departe, distinse șuieratul unui tren de noapte și țăcănitul sacadat al roților metalice. O pasăre singuratică țâșni din apropiere, zburând spre Înalt. Mai rămăsese de străbătut o alee și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid și fără viață. Așteptă să vadă dacă puloverul nu cumva respiră. În clipa aceea avea nevoie de șuieratul liniștit al unei ființe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În care făcea apel la responsabilitatea lor socială și la conștiința datoriei față de generațiile viitoare, lucruri de care bietele femei erau sătule. Chiar dacă eu aș vrea să-l țin, bărbatul meu nu e de acord! - argumenta alta cu o umflătură vînătă sub ochi, dovadă că știa prea bine despre ce vorbește. Zice că mai bine să-l vindem. Această optică greșită trebuie radical schimbată, spunea Christina. Noi, ca mame, trebuie să Învățăm valoarea sacrificiului. O mamă se sacrifică pentru copilul ei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
conducă la conștientizarea cetățenilor asupra necesității unui comportament civilizat În familie și societate. A condus Însă la conștientizarea membrilor Cercului Ascultătorilor Fideli asupra riscurilor pe care le comportă astfel de inițiative. Doamna Tamara, cel puțin, se alesese cu un ochi vînăt și cîteva șuturi În fund. Celelalte membre ale Cercului susținură, la rîndul lor, convingerea că Joanna-Jeni ar putea anula, prin concentrarea bioenergiilor unui număr cît mai mare de oameni, tendința primejdioasă de deplasare a Polului Sud către insula Roland. CÎt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
termine de cărat Întreaga cantitate În noaptea aceea, iar pentru noaptea următoare maiorul Smith știa mult mai bine ce are de făcut. Spre seară, cînd umbrele copacilor prinseră a se lungi, iar printre ramurile lor aerul se vedea tot mai vînăt, Pablo porni Înapoi către sat, cu rucsacul și buzunarele doldora de pietricele. Undeva, pe platoul Îngust ca o prispă, acoperit pe jumătate cu tufe de ienupăr, cărarea se bifurca. Era locul unde, la urcare, se oprea de obicei să mănînce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și mai corpolentă decît mă așteptasem. O femeie mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de ceapă prăjită, al hainelor ei? Molfăia ceva, am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun că vederea mă Înșeală. Priveliștea era mai curînd comică. Poate că, dacă nu s-ar fi rotit, nici nu mi-aș fi dat seama că plutește. Atîrna suspendată În aerul vînăt, așa ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se rotea Încet, tatona aerul cu mîinile, apoi Își Îndreptă trupul și se Înclină pe diagonală, În timp ce jos Pufi dădea ocol În jurul ei, lătrînd scurt din cînd În cînd. Din celălalt capăt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un zgomot infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de șampon. M-am lovit la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doare al dracului de tare. — Exact asta am și vrut, am spus. Dă-mi voie să mă uit. I-am dat mâna la o parte cu multă blândețe. Crispată din cauza luminii, fața lui Palmer prezenta primele semne ale unui ochi vânăt de toată splendoarea. Ochiul era complet închis, iar carnea din jurul lui era umflată și tumefiată. Pe obraz, în locul în care-l lovisem, se vedea puțin sânge. — N-am cu ce să te tratez, am spus. N-ar fi rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
banii Împrumutați de la drăguța de Ludmila În chiloți, și l-am Întrebat din nou dacă totul a decurs bine. — Nu te grăbi. Apucându-mă de bărbie, Anton Îmi răsuci maxilarul Într-o parte și alta. Îl Îngrijora mai ales ochiul vânăt. — Cu ăsta n-aveai cum să vezi cine a fost. — Au. Nu, nici vorbă. Mi-am retras fața și i-am spus că fusese beznă. Și, cum a mers? — Foarte bine, mi-a spus și s-a așezat pe taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Poate că n-o să se apuce să trâmbițeze pentru că încă mai vrea ceaslovul. Și Mona nu zice nimic. Se răsucește în scaun și-și ridică într-o parte bluzița țărănească. Pielea albă de pe coaste, sub brațe, e plină de urme vinete. Dragoste cu năbădăi. Prin ușa care-o desparte de biroul lui Helen, Helen zbiară: — Care-ar fi un sinonim pentru „chinuit“? Biroul ei este acoperit de cărți deschise. Sub birou, un pantof e roz și altul galben. Canapeaua de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta-i altceva, zice Mona. Eu mă apăram. Bat de câteva ori din picior și zic că infecția se vindecă bine, mulțumesc, zic. Și Helen zbiară: — Mona! Cum se mai zice la „măcelărit“? Mona zice: — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn discret lui Ovidiu. Ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ferestrele. Țăranul pleacă să aducă un nou braț de lemne, dar cînd ajunge în ușă, rămîne așa, privind afară, indiferent la protestele cîtorva că intră frigul. Se dă la o parte, făcîndu-și cruce: Doamne, omule, nu ești întreg!... Mircea Emil, vînăt de frig, cu pălăriuța înfiptă adînc, plin de țurțuri la gulerul hainei strîns la gură, cu zăpadă pe pantaloni, intră cu pași mărunți, ajunge în mijlocul sălii, și-și lasă sacul de pe umăr: Am venit! zice el victorios, cu glasul tremurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și el. Numai o dată, cînd am deschis ușa, l-am văzut că bea din sticla cu rom pentru ceai și am fugit înapoi, în pat. A doua zi, cînd mama a venit de la spital, am observat că avea un ochi vînăt. Nu-mi dau seama cît am înțeles atunci din toată povestea, dar zile în șir am fost foarte fericită... Mai tîrziu, acum cîțiva ani, vreo doi-trei, am început să înțeleg... Iar anul trecut, n-am mai răbdat; am luat volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buzunar fișicul cu bani. Ce-i, ce vrei? tresare Letiția cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un șobolan mort în lumina vânătă a asfințitului și se închide ca o uriașă floare sifilitică. La Domnica Drumea, gurile de metrou ale Capitalei sunt pâlnii care aspiră și scuipă oamenii cu răsuflarea grea a iadului. Și Ruxandra, și Domnica visează sterp la marile orașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un loc învecinat cu atâtea cimitire, năpădit de terenuri de antrenament cu iarbă și zgură, infestat cu viruși, bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
iasă din vestiar și să intre, braț la braț cu el, În sala de dans. Rămase cîteva ore În stradă: erau acolo o sumedenie de fețe pașnice, familiare: farmacistul cu nevasta lui, fata institutorului, directorul băncii locale, dentistul cu bărbia vînătă și cu mutra lui de om trecut prin multe... Sala era Împodobită cu serpentine colorate - albastre, verzi și roșii - mica orchestră locală cînta cu foc, și totul Împrăștia o senzație de viață Îndestulată, liniștită și trainică, tulburată doar de ghimpii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să nu-mi spui mie Grigore dacă o să se mai ia cineva de mata, o să vezi c-o să tremure carnea pe ei de frică. Când ai un necaz, îl mai învârți puțin pe deget. Ei, dom’ profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bate într-o cutie de tablă ritmul unei compoziții auzite numai de el și fluieră pentru a marca pasajele mai importante. Biju zace pe linoleum. Înalță puțin fruntea doar pentru a arunca, fornăit, vreun poem: „Shhh...dopuri în pălării galbene vinete shhhh... păianjenii scurmă pământul shhh pânzele lor mirosind a shhhhe fiere shhhh moartea are aripi de muscă și colți și vine cântând la balalaică shhh mușcă din coaste și sexul meu adormit shhh dopuri cutii în pălării albastre noaptea te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la ștrand... S-au aruncat după ei, dar nu i-au mai putut scoate. - Ți-am zis să nu te mai prind pe-acolo, aschimodie! Ce vrei, să mi te-aducă acasă vânăt, umflat de apă? Au început să mi se învârtă toate în fața ochilor, mă văd purtat pe-o masă, cu burta-n sus, parcă țin apă și-n obrajii umflați și oricând pot să-i stropesc, dar îmi pare bine pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ieftin, mai băgam câteva cartușe de țigări, cafea de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și pentru astea plătești de te tâmpești, știi... pe noi ne găseau la controale, pe noi, cu doi chiloți fără tva, pocnitori chinezești și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și ea stătea acolo, i-am dat lapte cu griș cu biberonul, m-am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului de metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am să mă curăț, eram vânăt și mă zgâlțâiau convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de frisoane, „are pe Necuratu’”, își făceau cruce vecinele. Mi-au dat să beau cărbune stins în apă, mi-au făcut cruce pe piept cu ulei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]