37,166 matches
-
cînd în slavă" cuvîntul este principalul vinovat de efectul de umor involuntar) sau invenții lexicale nefericite: "onduleuri", "frăgezinda", "odihninde", "spirala flăcărîndă" etc. Sintaxa, zona limbii cel mai greu încercată într-o astfel de poezie, se încurcă iremediabil sau se dezagregă: "Vîntul îi vede ovali mai departe șochii Sfinxului, n.m., R.R.ț/ Necunoscînd forma lor/ Însă privirea deschisă în ceruri/ Cuprinderea-i crește mereu". Din loc în loc, din avînt poetic, se strecoară greșeli de gramatică (formulări hilare născute dintr-o conjugare imprecisă
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
la sud de Veneția, pe malul Adriaticii, se adună așteptările, fluxul și refluxul, plecările și venirile bărbaților, peștii zbătîndu-se încă în coșuri, iubirile, tăcerile, intrigile, spaimele, răsăriturile și apusurile, clevetelile și acutele certurilor dintre femeile restrînsei comunități, strigătele pescărușilor, broderii. "Vîntul se pornește să bată din senin. Uneia i se ridică fustele în cap: Ce spuneți, fetelor, de vremea asta?" La Tîrgoviște este vremea pentru teatru. Aici am văzut Gîlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, un spectacol cu atmosferă, cu ținută
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
sternului meu oasele cutreieră încoace și încolo, își duc viața lor. Vocea urcă, își alege una și-o trage așa de probă în jos. Așa între stern și ceea ce se află deasupra, atârnă acum, strâmbă, și fâlfâie necuviincios în acest vânt. Cine suflă? Suflă într-adevăr cineva? Bate un nord-est? Spre mine nu, pentru că m-am întors cu spatele în direcția aceea. În față e frig. Deasupra lacului adie această briză de gheață, gri și înghețată deasupra mocirlei nu mai adâncă
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
interesează. Între timp te pomenești provocat de un gest, un cuvânt, un foșnet să-ți mai arunci o dată privirea în direcția aceea și e posibil să descoperi ceva ce te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare, dar e în același timp periculoasă pentru că nu are nici o carte și caută asiduu pe cineva care să cadă pradă dialogului cu ea. Așadar te vei feri să faci cel mai mic gest care ar putea s-o
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
se dizolvă într-un pahar cu apă: "nu am chef de nimic/ scrisul e o pedeapsă inutilă/ mi-e scîrbă de litere/ o pulbere fină de aur/ se-așează pe amintirile incomode/ numai zgomotul metalic al apei/ țipătul isteric al vîntului de afară" (Jurnal de familie). Dar obiectele - refugiu al crizei ontologice - nu rămîn imuabile, ci se vădesc și ele supuse unui proces de degradare. Înaintînd implacabil, acesta alimentează imagini sordide, mutilante, descalificatoare în ordinea deopotrivă a moralei (au o factură
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
cinismul eternității ne distruge orgoliul" (ibidem). După care își transcrie fără complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o cheie cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment// tu iscălește-te cu scuipat/ pe fața retorului îmbuibat mincinos..." (Meditație...). Sub unghi etic
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
de demult și un portret de pe o bancnotă. Ne cățăram. Când o ușă zăvorâtă bara scara, ocoleam, ne suiam din schelă în schelă, ca niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea, petrecută în manevre. Albatroșii atingeau coama valurilor. Vasul Saint-Sulpice își croia drum, cu pânzele strânse. Cântam: We’ll pull and haul together, we’ll haul to better
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
îmbietoare: "Nu mai visez! A început plecarea/ Câte-un popas din când în când mai fac./ Privesc în jur cum toate se desfac/ și cum se-ndreaptă către iarnă zarea.// Dau un regat pe-o frunză de copac,/ pe-un vânt domol care sărută marea./ Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
Nu mai visez! A început plecarea./ Câte-un popas din când în când mai fac." Și, desigur, monologul cu propriile-i tristeți, bacoviene în răstimpuri: În văi, batiste-nsângerate/ Ploaia încearcă să le spele/ Ascunde-te după perdele/ și-ascultă vântul cum le bate", lucid, în monotonia clipei: "Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și de a fi,/ pofta nebună de-a isprăvi/ monotonia, pălăvrăgeala,/ singurătatea printre cei vii, / închipuirea morții, sfârșeala,/ Orașul, ploaia și plictiseala,/ scârba de toate și
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
-o unde am stat. Supărare superstițioasă, fiind rău la pierdere. Karin însă, care pune întotdeauna înainte binele, fiind mai generoasă decât mine, mă asigură că asta poartă noroc. Nu mai știu dacă... Ies pe Broadway pe strada întortocheată bătută de vântul puternic suflând dinspre Atlantic și care poartă la vale rostogolindu-se cutii goale de tinichea, ziarele, revistele aruncate pe jos... Cred că pe Broadway, într-un colț mai la adăpost, am întâlnit negrul care mi-a cerut un dolar... Arăta
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
niște tichete bune de cumpărături imediate, m-a arătat cu degetul și a strigat la mine scrimpi, zgârciobule. De atunci folosesc expresia chiar și în România în mediile presupus culte, încălcând orice idee de drepturi de autor. Luptându-mă cu vântul, ajung cu chiu cu vai în fine pe Fifth Avenue, în centru, inima Cetății, artera marilor bijutieri cu vitrine scăpărătoare și unde siluete de inși cu pălării largi, negre, ținute pe cap cu amândouă mâinile, să nu le ia vântul
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
vântul, ajung cu chiu cu vai în fine pe Fifth Avenue, în centru, inima Cetății, artera marilor bijutieri cu vitrine scăpărătoare și unde siluete de inși cu pălării largi, negre, ținute pe cap cu amândouă mâinile, să nu le ia vântul, cu perciuni, cu anterie lungi de tot se zbat în curentul de aer mai violent parcă. Aflu că știința șlefuirii diamantelor merge de minune cu modelarea milenară a gândirii talmudice la fel de dură și de ascuțită în fațetele ei aruncând în
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
gîndesc la prelungirile liniilor verticale, la umbrele de pe scenă, la foșnetul inurilor, bumbacelor, pielii (ce corespondent frumos între costumul lui Santiago, al Alchimistului - Constantin Cojocaru - și pielea din legătura cărților), la apariția lui Papaiani în Regele Salemului, la nisip, apă, vînt, căldură... Peste toate adaug, în liniștea și taina unei nopți caniculare, muzica înregistrată de la Radio Tarifa și primită în dar de la un prieten special, poveștile persane ale lui Borges, parabola personajului său Abulcasim din Căutările lui Averroes. E greu să
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
adaug, în liniștea și taina unei nopți caniculare, muzica înregistrată de la Radio Tarifa și primită în dar de la un prieten special, poveștile persane ale lui Borges, parabola personajului său Abulcasim din Căutările lui Averroes. E greu să te prefaci în vînt sau să transformi plumbul în aur? " Taina fericirii stă în a privi toate minunățiile lumii și a nu uita niciodată de cele două picături de untdelemn în linguriță". Așa grăit-a Înțeleptul Înțelepților "auzit" de Coelho. Teatrul Odeon - Alchimistul; Dramatizare
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul se cufundase acum în umbră, în afară de vârful stâncii care străjuia peștera. Cerul se făcuse de peruzea și o pală de vânt rece a trecut peste coline. Am rugat-o să-mi dea o mână de ajutor ca să adunăm vreascuri și am ridicat o grămadă în fața colibei. Pe urmă am ajutat-o eu pe ea să întindă cortul, să umfle cele două
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
să tacă apăsat. Dar să-i lăsăm pe americani. Problema e că dl. Pașcu a adunat în interior o asemenea cantitate de antipatie, încât n-ar fi fost nevoie de nici un telefon din exterior pentru ca dl. Năstase să-i facă vânt. Articolul din Finacial Times, venit în replică la incredibila amenințare cu moartea proferată la adresa ziariștilor pașcului de către oamenii pașcului, ar fi trebuit să determine urgenta aruncare peste bord a împricinatului. Dacă dl. Pașcu nu știe câtă greutate are un astfel
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
desolidarizează de inițiativa șefului său. Secretarul de stat Cristian Maior a declarat, încolțit de ziariști, că Ioan Mircea Pașcu a inițiat această lege în calitate de parlamentar, nu de ministru. Altfel spus, în Ministerul Apărării pare a fi început să bată un vînt de libertate care ar trebui să-l îngrijoreze pe dl Pașcu. ADEVĂRUL titrează, exagerînd poate, dar în limitele... adevărului: "Ministerului Apărării îi e rușine de inițiativa ministrului Pașcu privind dreptul la replică". * Cum tot veni vorba despre ADEVĂRUL, să spunem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15037_a_16362]
-
din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu: un amestec de industrie părăsită - vagoane de tren ruginite, scheleți de fier abandonați - și agricultură neîncepută decît de vînt și de însămînțările făcute de el cînd se-nfoaie. Văd, ca prin minune, un lan, nu prea viguros, de floarea soarelui. Este ceva viu în această pată de culoare. Ca să nu merg cu mîna goală la prietenii mei, m-am
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
suprafața ei/ cu capul mult dat pe spate și afundat în oglindă/ cînd a venit stăpînul amurgului și a plonjat/ în pieptul stăpînului viselor/ dispărînd cu totul în adîncul acestuia", "aurora este capul calului de jar/ soarele este ochiul lui/ vîntul îi este sufletul...". Orașul, prins între "oarbe oglinzi de asfalt", permite încă apariția viziunilor și a viselor care vorbesc despre o lume perfectă: "ți-ai dori să vezi prin fereastră o creangă luminată de muguri albaștri/ în formă de pești
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
fața ei// poate norii care știu unde se duc/ poate vatra de sînge a străzii/ poate soarele într-un ochi de ulei/ e o icoană, un zîmbet și noi ne-am/ întors de la fața lui// poate pescărușul - un coșmar al vîntului/ iarba care caută verdele ca un orb/ sînt o icoană și noi ne-am întors/ de la fața ei// poate-i un zîmbet piatra, parfumul/ ploaia pe apă sau focul în care se/ află casa care adăpostește focul// poate-n strîmtoarea
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
caz, În privința lui Mircea Eliade, a istoriei În care a crescut și din care a ieșit din 1940. În expozeul său, eliadistul american se arată sincer interesat de dezbaterile medicului român canadian, deoarece polemicile sale nu sunt cu morile de vânt, ci cu detractori plătiți sau rău intenționați, ca să-și asigure o ipotetică rămânere și după dispariție, agățându-se de pulpana veșniciei lui Mircea Eliade. Dintre nenumărații violatori ai adevărului istoric - și moral, ori cârtitori cu simbrie plătită, medicul Dworschak, după ce
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
haos, la o primitivitate salutară, mărturie a unui Paradis sălbatic, înzestrat cu asprimi inaugurale. Crepusculul mitului edenic se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în sensul salvator al schimbării vitale, al fertilității inepuizabile: "Vîntul și iarba sfîșiindu-se,/ ca fiarele sălbatice se ling și se mușcă/ spulberîndu-se peste jnepeni și pietre" (Vîntul și iarba sfîșiindu-se). Un rol semnificativ îl îndeplinește cromatica împrospătată, regeneratoare și energizantă, care preface sumbra imagistică expresionistă într-una stenică, impresionistă: "Daniel
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în sensul salvator al schimbării vitale, al fertilității inepuizabile: "Vîntul și iarba sfîșiindu-se,/ ca fiarele sălbatice se ling și se mușcă/ spulberîndu-se peste jnepeni și pietre" (Vîntul și iarba sfîșiindu-se). Un rol semnificativ îl îndeplinește cromatica împrospătată, regeneratoare și energizantă, care preface sumbra imagistică expresionistă într-una stenică, impresionistă: "Daniel, azi îți voi vorbi despre culorile/ grave ale Nordului: negrul cleios al/ lutului, negrul - prelat al cortegiilor
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
un prizonier din Iacuția siberiană care purta două coji de nucă înțepate cu acul, la ochi, ca să nu-l orbească reverberația puternică a zăpezii... Însemnarea propriu-zisă, prelucrată și apărută în Galeria cu viță sălbatică, sună astfel: Începe cu dărâmarea statuii. Vânt. Soclul dinamitat. Rafale de aer par să facă să fâlfâie pulpanele mantalei de bronz. Trupul care nu cedează. Muncitorii așarnați cu pickamerele lor, tocmai ei, care... (șters energic). Piața măturată de vijelie. Singurul, spectator... nimeni decât volgile negre care gonesc
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]