503 matches
-
de groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor se miorlăia: - Nu te-ai speriat, coană preoteasă? Hai, sperie-te! - Bine, mă, m-am speriat
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
nostru spre vie trecea pe lângă cimitir și pe mine mă îngrozeau mormintele de piatră. De fiecare dată când treceam prin dreptul cimitirului, întorceam capul în partea opusă, ori închideam ochii, de mă împiedicam. Cum auzisem de la colegi poveștile lor cu vârcolaci și morți vii, i-am lipit și eu lângă frica mea și am obținut o poveste înfiorătoare. Ba, mai mult, m-am dat viteaz și am spus-o cam așa: Într-o seară, când se întunecase, mă întorceam de la vie
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
am luat-o la fugă. Morții au strigat după mine: - Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Morții au strigat după mine: - Stai, bă, fricosule, că nu-ți facem nimic. Tocmai când ajunsesem în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
în partea cea mai interesantă a poveștii, un coleg se ridică și strigă: - Coană preoteasă, ăsta mi-a furat vârcolacii! - De ce-i furi, mă, vârcolacii? M-a întrebat râzând coana preoteasă. - Nu i-am furat, coană preoteasă! Am protestat eu. Vârcolacii lui arătau ca oameni îmbrăcați, pe când morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în seama personajelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pot... Pentru că nu vor! o corectă Toma convins. Din moment ce sunt atotputernici, ce i-ar împiedica? E o nimica toată pentru ei, desigur, dacă într-adevăr sunt zei! Uite cum stă treaba: m-am săturat! Nu cred în poveștile cu vampiri, vârcolaci, zombie și alți strigoi însetați de sânge. Iar în ceea ce privește vâlva voastră, cu atât mai puțin. Nici unii nici alții nu sunt reali ci doar proiecții, metafore, exteriorizări a ceea ce se află în interiorul nostru. Singurii monștri din această lume sunt cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
standarde, era un loc cu o înfățișare impresionantă, cu un aer de film horror care nu i-ar fi fost indiferent unui trecător întâmplător. Această așa-zisă școală semăna cu reședința lui Dracula, Frankenstein, Orlac și o pădure întreagă de vârcolaci - era genul de ocazie care ar fi putut să mă facă să-mi reîncarc pistolul cu căței de 9 mm de usturoi. Aproape sigur erau destul de mulți monștri adevărați în castelul Wewelsburg și fără să trebuiască să-mi fac griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nălucesc spre locuri în care trăsnetul soarbe sângele unui dor sălbatic de normalitate. Nu știu sincer, câte colțuri are inima lui M.B.B. - știu doar că e imensă, sub formă de stea de Crăciun agățată de cornul lunii pentru a alunga vârcolacii. Cățărător prin aer hialin spre cerul rapsodiilor albastre duhnind constelații și răsărituri de lună, un cer al Nirvanei deocheat de curcubeie scrintite în mirare. Începând cu prima lună a acestui an a devenit cel mai nou coleg de redacție la
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
în cârssie“ / „cârjă“), „voit / ne-voit-ratată“, dar nu ezit a-i aprecia „suflu-i întru zicere de excepție“, zbaterea-i lirico-microcosmică și mai puțin macrocosmic-lirică întru originalitate, „argintul viu“ al nenumăratelor versuri ivite, mai mult ca sigur, în seninătatea nopților cu vârcolacii mâncători de „lună plină“ din cerul de deasupra hidrocentralei de la Dunărea Drobetană, „înfurtunările“, „torențialitatea“, „flux-refluxul“, ori, de cele mai multe ori, „ludicul debordant“, dinspre o propus-fermecătoare aventură / expansiune spațio-temporal-stringuită a Eu-lui / Eroului Poematic întru cunoaștere și Cuvânt / Logos, chiar dacă ele se ițesc
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
vremea caldă, Pe câmp să plouă cu floare, De fluturi colindată. La sărbătoare creștină, Mit se perpetuează, Ce-n casă și în grădină, Datini împrospătează. Se-agață la grajd de vite, Funie de usturoi, Spre a nu fi bântuite De vârcolac sau moroi. În obicei de la sate, Cu usturoi se freacă Uger la vită de lapte, De-a nu rămâne stearpă. După ce se tund de lână, Ce-a crescut cât au iernat, Oile se duc la stână; Că-i vremea de
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE SF.GHEORGHE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368656_a_369985]
-
a castelului există un pavilion cu ferestre largi, înconjurat de jur împrejur de un balcon, unde la sfârșitul lunii septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Japonezii se întâlnesc pe acest balconaș și admiră luna imensă, pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi. Întâlnirea are loc într-o muzică niponă veche de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică și parcă vizualizam noaptea luminată de luna plină, privită de la balconașul pavilionului
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
rodul de bogat. Creangă de măr pusă-n apă, La Anul Nou de-nflorește, Rod în fructe se așteaptă; Ritualul prevestește. Mai vârstnicii pun usturoi La poartă, ușă sau ferestre, Să îi păzească de strigoi, De vrăji și făpturi perverse. Vârcolaci, strigoi, fantome, La răspântii se adună. Dar nu stau prea multă vreme, Că în zori fug de lumină. Vrăjitoarele descântă Să ia mana de la vite, Sau blesteamă de-nspăimântă Fete, să nu se mărite. Ori fac vrăji de răutate, Alungând soartă
MITURI, LEGENDE ȘI RITUALURI DE SFÂNTUL ANDREI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368706_a_370035]
-
aripă a castelului e un pavilion cu ferestre largi și cu un balcon de jur împrejur, unde la sfârșitul lunii septembrie are loc un festival numit Tsukimi. Se întâlnesc pe un balconaș și admiră luna imensă, pe cerul plin cu vârcolaci, cum am spune noi, într-o muzică japoneză de Yokobue, un fel de fluier duios, melancolic. Am avut plăcerea să ascult muzica asta autentică, veche și parcă și vizualizam noaptea luminată de luna plină, privită de la balconașul pavilionului amenajat tocmai
MIRESME NIPONE ÎNTR-UN BUCHET DE AMINTIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363716_a_365045]
-
2012. 61-Emirate de gânduri, poeme, Editura Semănătorul, 2013. 62.-Inelul de iarbă, roman, Editura Semănătorul, 2013. 63-Concert în lipsa mea-poeme, Editura Semănătorul,2013. 64-Inelul de iarbă, ediție revăzută, roman, cu o prefață de Voichița Pălăcean Vereș, Editura Napoca Nova, 2013 65- Vârcolacii, povestiri, prefață de Marinela Preoteasa, Editura CuArt, 2013. 66-Un ocean de deșert- roman, Editura Semănătorul, 2013. 67- UN OCEAN DE DEȘERT- roman, cu o Prefață de Mariana Cristescu, Editura NICO, 2013. 68-Aventura metaforelor prin canionul cu idei, publicistică literară
O VIAŢĂ DE OM de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350115_a_351444]
-
sărut de circumstanță spre o altă toamnă-ncerc să mă avânt și-ascult dulăii vremii lătrând ursuz la clanță Se vâră adânc în mine tristețea din copaci ce și-au pierdut culoarea ca pozele bunicii miroase întomnarea a prânz de vârcolaci și-a fugă necurmată de lupii lungi ai fricii prin calendarul minții cu-un tic tremurător mă răsfoiesc prin toamne ce parcă nu au fost aș ascuți din nou uitatul meu topor dar gândul mi-l întorc știind că n-
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
mă rătăcesc îmi scot pălăria trag cu ochiul la ea - bună ziua pălăria mea! zic ca să nu par nebună holbîndu-mă așa aiurea am cîștigat un căprior dar nu mă vrea pădurea că n-o mai văd din cauza copacilor că amanetez luna vîrcolacilor nici nu mă crede că sunt de sorginte umană castanul îmi trage fix între ochi o castană salcia nu-mi mai plînge aspirina pe rană cucuveaua nu-mi prevestește, blazată, nimic am cîștigat marele premiu la lozul în plic la
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ÎN NOAPTEA ASTA Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea asta În noaptea asta urlă vântu-n mine Iar vârcolacii mi-au mușcat din oase Și nu e nimeni vaierul s-aline Iar rănile-s adânci și-s dureroase... În noapte tot pândesc să iasă luna Să îmi trimită leacuri de durere, Da’-n cerul greu agită nori furtuna Iar
ÎN NOAPTEA ASTA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365217_a_366546]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - PĂPUȘARUL PAȘILOR MEI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am pus vârcolacii să muște depărtarea dintre noi luna s-a supărat și a aruncat în mare cu trandafiri roșii sângerează cerul Pescărușii tăi cuminți își înmoaie aripile și se trezesc în mijlocul nopții femei cu zborul însângerat eu sunt undeva cu aripile strânse
PĂPUŞARUL PAŞILOR MEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352011_a_353340]
-
LUNĂ Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele-a apus spre seară, Luna-ncearcă să răsară Dar pentru a șasea oară, În Secolul XXI, Intră-n Eclipsă totală... Mâncat-au Luna vârcolacii? de frunze-s goi acum copacii. Motanii adunați în strană, Așteaptă omul în sutană Să-i poftească la pomană. Ce întuneric este afară, Nici stelele n-au răsărit, Un OZN ne dă târcoale Rotindu-se în cercuri ample, Într-un
ECLIPSĂ DE LUNĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351443_a_352772]
-
sub pretextul cultivării creativității și al oferirii unor frumoase clipe de divertisment, culminând cu premii, marcând profund psihicul copiilor. Chiar este necesara această joacă “de-a uratul” fiind imortalizata prin fotografii împreună cu documentația aferentă scrisă , ...învățându-i să fie... vampiri, vârcolaci, demoni, monștri... așa... “în joacă”, pentru “cultivarea creativității”?! Și totuși Halloween este sărbătorit în numeroase locuri pe glob. Pitești Vrăjitoarele noastre s-au plimbat prin toată lumea, ba chiar și-au dat și „doctorate” prin străinătate. În opinia lor, dacă nu
MASTILE TRADIŢIONALE DE HALLOWEEN de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345516_a_346845]
-
rămas în cărțile de istorie datorită vrăjitoarelor care au trăit aici. Două sute de femei au fost executate aici între 1587 și 1590 după ce au fost acuzate de vrăjitorie. Noaptea de Halloween, celebrata pe 31 octombrie, aparține vrăjitoarelor, vampirilor, fantomelor și vârcolacilor. În orașul italian Triora, atmosfera este specială în fiecare an, pentru că toți locuitorii se costumează în această noapte terifiantă. Oamenii spun că așa este normal, mai ales că localitatea și-a păstrat faima de orașul vrăjitoarelor din Evul Mediu. Marea Britanie
MASTILE TRADIŢIONALE DE HALLOWEEN de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345516_a_346845]
-
Acasa > Cultural > Artistic > VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, vărusului Mărin a
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]
-
Acasa > Cultural > Artistic > VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Povestire de Al.Florin ȚENE Vârcolacii Bătrânul Costică îi spunea, cu câteva zile înainte de a muri, vărusului Mărin a lui Guriță, că el se face vârcolac, pentru a se mai întâlni cu prietenii la cârciumă. -Așa ... să ne treacă de dor! -Băi, Costică, poate acum suntem
VÂRCOLACII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352051_a_353380]