2,982 matches
-
află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu nuferi/ iradiind deasupra:/ vuum! vuuum!/ Să fie doar vîntul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
insulă împădurită. Trec peste descrierea insulei în care se află un rîu care în loc de apă avea vin de Chios, cu pești de culoarea și gustul vinului etc. etc. După ce corabia a părăsit insula, a izbucnit o furtună mai puternică: un vîrtej îngrozitor a ridicat cu viteză înspăimîntătoare vasul în aer pînă deasupra norilor. După șapte zile și șapte nopți navigatorii au văzut un soi de pămînt sub forma unei insule strălucitoare care răspîndea o lumină splendidă; aici se aflau insule, păduri
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
plină de cumpărături, ținând un copil de mână. Nu vorbea nimănui, privirea ei nu vedea copilul și nici pe altcineva. Ea vorbea fără oprire numai cu sine în ziua ușoară și înghețată - vorbirea ei pasionată și neîntreruptă nu făcea nici un vârtej, nu lasă nici cea mai neînsemnata urma în aerul clar de cristal al însoritului martie." (În Suedia)
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
vizor și prestația civică a poetei. Fapt cu atît mai curios cu cît, afirm răspicat, nu există în România o personalitate a arenei publice care s-o întreacă în direcția credibilității și a simpatiei în masă ("Ana te iubim..."). În vîrtejul de pătimi ațintite spre achiziții și spre deținere de privilegii, ea constituie o excepție fericită, un reper de consecventă și austeritate. A refuzat îndărătnic posturile și rangurile, s-a angajat să nu participe la tîrgul plasării de miniștri, directori, șefi
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
de fier înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și pisicile,/ arzând de vii printre alte animale./ eu eram călugărita care își distruge sexul./ au venit să mă chinuiască străinii slăbiți și rudele de sânge./ un vârtej de aer îmi lua capul și-l ducea într-un loc/ fără nici o șansă; câțiva diavoli înalți, cu nasul prea mare,/ rupeau nepăsători din pielea capului meu./ îngerii plini de sânge mă ajutau să trăiesc./ nu am mai vrut să
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
Se ascunde an ființă, uneori cu drăgăstoase, atât de ănselătoare aparente: "Hei, dacă viața mea ar fi putut rămâne/ doar acea grămăjoara de ace/ pe care sălbaticul septembrie/ mi-o așeza mai tarziu an pupile cu dragoste" (ibidem). Hăituita de "vârtejul" care a ănceput când s-a "apropiat de treizeci de ani", autoarea se simte invadată de elementele realității, suportând povară lor familiară, deci cu atat mai insidioasa: "Eram aidoma unei biserici amenințate cu demolarea/ - fapt care există și an realitate
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
premieră lui mondială, la Veneția; revăzăndu-l acum, am constatat că el poate fi reprivit cu aceeași ăncăntare cu care poți privi, de mai multe ori, un spectacol de comedia dell^arte, doldora de gaguri, improvizate, parcă, ăn fața camerei; un vârtej dezlănțuit, vitalistic, trepidant, multicolor (și "multisonor"!), un film electrizat de libertatea jocului, de bucuria jocului, de nebunia jocului; viața că un joc și moartea că un joc -, pentru ca, ăn lumea lui Kusturica, până și morții ănvie - cât se poate de
Kusturica cel Liber by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17503_a_18828]
-
mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru artistic este inexistent în acest gen de producții sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
unic purtător al răspunderii apare redactorul Mihail-Nicolae Stanca, autor și al unei avîntate Postfețe subintitulate Cuvant pe scurt despre dumnezeiasca și sfânta Frumusețe) este specific unor diletanți. Tipică, de pildă, este punerea virgulei anapoda: între subiect și predicat: "Scăpat din vârtejul patimilor, tânărul aspirant la culugărie, se adaptează lent (...)" (p. 5); Copiii, mai ales, dar și adolescenții și maturii, incep să-l asculte (...)" (p.6); "Paulin Lecca, s-a gandit, probabil, în acest univers dostoevschian, la mesajul (...)" (p. 7); Tatăl meu
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
deal la biserică. Își scutura picăturile de ploaie dând din mâini ca o pasăre cu aripile negre, se oprea pe scări, privea cerul și drumul, dar privirile nu ni se întâlneau. Navele pluteau tot mai rapid, apa le căra printre vârtejuri, peste cascade și cataracte învolburate, așadar fugeam după ele în jos până la locul unde pârâul făcea o mare deschidere, nu mai susura și nu mai bolborosea, iar flota mea naviga în ape largi și liniștite. Aici bălțile erau de un
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
cea mai îndepărtată destinație, aluneca pe mijlocul apei, unde un curent invizibil purta trupul ambarcațiunii către capătul lumii. Era un loc periculos. Apa vuia pe pragul de ciment și totul, și pietricelele, și bulgării de lut galben, era înghițit de vârtejul puternic al gurii de canalizare. Capacul ei de fontă, scufundat în apă, ducea către o lume subterană. Acolo unde lumina zilei nu pătrunde și unde labirintul de grote și de pereți jilavi, umplut de vuiet și de sâsâit, aducea a
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
scurge verde, din coasă. Mă zgârii de ramuri cu spini, mă zdrobesc de frunze de pelin. Un șuvoi mă-nghite, n-am timp, trag de clipe ca de armăsari, curge spațiul prin ferestre, curg podelele prin hornuri, încerc să opresc vârtejul ce iese prin brațe, prin artere, cu chin, dar arborii și stâncile și cerbii mă doboară, se rostogolesc, mă strivesc. V Și ca să mă regăsesc, mă întorc între pietre și fiare, între forme și poame de flăcări. Nisipul frige tălpile
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
din durere, din pântece pline de fructe amare. Mă spânzur de grinzi. Trag peste mine pleoapa, doliul, înserarea. Mă-învelesc cu frunze, cu umbre, cu plâns, cu uitarea. Mă rog de ape, mă legăn în stele. Trec peste vieți în vârtej, peste fluvii, în salt. Zgârii sâmburii, cărămizile, mortarul, sensul, apele grele. Întind arcul. Săgeata caută vânatul de aer - numele strigat. VI Fără răspuns rămân. Cu capul descoperit în incinta întunecată a lucrurilor, ca în altare, mă rog zeilor lucrurilor. Și
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]
-
Dumnezeu? Că pe-o țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
craiului hollywoodian." Pentru Manuela Cernat, Jean Negulescu nu este numai o celebritate, ci și un om. în pagini impresionante, este evocată rezonanța pe care o are în conștiința lui evoluția situației din România, după ocuparea țării de către sovietici. Prins în vârtejul succeselor și eșecurilor, Jean Negulescu se gândește totuși, frecvent, și la familia numeroasă din care provine, rămasă captivă în România comunistă. Abia în 1968 (la vârsta de 68 de ani) , fiul rătăcitor se întoarce în sfârșit, pentru scurtă vreme, acasă
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
îneca. Viața îmi va hăpăi/ mărul lui Adam./ De prea multă viață or să țâșnească afară rinichii mei/ și plămânii mei, cu mâinile lor, îmi vor crăpa cușca toracică/ să iasă afară și să trăiască de capul lor." Cuprins de vârtejul propriei sale frenezii, poetul își "vede" moartea provocată de excesul de viață și o descrie într-o manieră halucinant-expresionistă: "O dată îți aruncă viața asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
provocat Monei Chirilă apetitul jocului buf. Lent la început, în clipele dilematice ale virtualului mire, greu convins, chiar forțat să accepte imperativul alinierii la cutumele sociale ce leagă prestanța de alcătuirea unei familii, ritmul are o accelerație treptată, atinge apoi vîrtejul amețitor de carusel, laolaltă cu un crescendo al comicului foarte bine controlat în scenele "degringoladei" pețitorilor, dificile pentru actori, de un hilar grotesc și sufocant pentru spectator. După stupoarea împărtășită de protagoniști la consumarea "happy end"-ului - a căsătoriei așadar
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
mari. Când se loveau de coșurile caselor le dărâmau. Țipete de groază sfâșiară văzduhul. De peste drum de casa părintelui vecinii văzură cum monștrii ieșeau din pământul din spatele casei. Înarmați cu furci, topoare și ce mai găsiră prin casă porniră val vârtej spre curtea grădinii. Din casa popii ies monștrii. Să-i dăm foc. Foc, foc! Adă benzina! Fraților, fraților! striga preotul turburat. Fiți milostivi. Nu am așa ceva în casă! Să nu vă bată Dumnezeu! Fraților! Te-ai pus bine cu diavolul
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
cufundă în miraculosul scrierii chineze (Ideograme în China) desfătându-se cu semnele-lucruri și căutând sau inventând concretul din abstract. Când i se pare că epuizează posibilitățile imaginației naturale, că introspecția devine insuficientă, își stimulează capacitățile mentale cu mescalină (Cunoașterea prin Vârtejuri, Nefericit miracol, Infinitul turbulent). Dar nici drogul nu-i oferă cunoașterea pe care o aștepta, îl plictisește. În schimb, n-a contenit să scrie poezie. Poemele lui Michaux sunt scrise cu aceeași bucurie a copilului care se joacă. Construiește cuvinte
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
Diaconescu sub haina preocupării pentru lucruri, în materialitatea lor sau semnificația lor ascunsă sub coajă: "Pe masa mea,/ Un semn cât o mică rană,/ O tăietură cât unghia." Materia este prezentă ori la nivelul lucrurilor mărunte, ori e vorba de vârtejul amețitor al frunzelor: "Cenușa furtunoaselor// imperii de frunze!", al lavei: "Pieptul fierbinte al pământului". Obsesia scrisului apoi, "poemul desfigurat" având "urme de masacru", cu "cerneala bușind pe gură", sunt imagini puternice, violente suprarealiste. Toate acestea fac emoția vie, dură, transformată
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
se mai liniști, și începu să ningă cu fulgi grei, luminoși... La un moment dat, în timp ce fulgii aceștia cădeau peste ei, un glas se auzi în înaltul cerului, iar doi fulgi de zăpadă imenși, ca două sănii, se lăsară val vârtej spre cele două ființe pământești. Ka își recunoscu feciorul numaidecât... Era Ugu și, îndată după el, sosi și Eeee... Ținându-se de mână, cu capetele înconjurate de un nimb ceresc, lucrat în geometria binecunoscută a fulgilor de zăpadă, ei își
Doi fulgi de zăpadă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15940_a_17265]
-
conaționalului său Gabriel Axel, autor al oscarizatului Festin al Babettei, unde religia apare ca substitut al iubirii, iar banchetul somptuos e un semn al recunoștinței profunde pentru calda ospitalitate acordată eroinei refugiate. În excursul filmografic ești antrenat rapid de chiar vîrtejul declanșat din prima secvență a filmului ce îmbracă însăși forma unei povești de legănat visele și speranțele de posibilă asanare etică. Atmosfera de basm e permanent întreținută fie prin vocea care narează din off, fie prin muzica învăluitoare compusă de
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă Fiica Pustei n.n.). Temperamentul Pustei. Multă forță și instinct, un vârtej de patimi și dorinți, vivacitate, excese, păcate greu de mărturisit, un fond păgân, de stepă, deșert, munții fiind, ciudat, excluși, doar orizontul nemărginit... Și mitomania mea crescută în acest mediu înșelător, cu miragii de tot felul... Neputința de a relata
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
de la un/ cimitir la altul: eu semănînd cu oul ei/ și ea, desigur, cu mama - îmbrăcată în negru" (O nouă cădere nervoasă). Penitența pe care și-o ia asupră-și autorul este tocmai această identificare cu ciclurile materiei. Nedepășind limitele vîrtejurilor materiale, el suferă în numele unei transcendențe doar întrezărite, incerte, ca o credință in statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan și degradare, de trufie
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
-lea de Orania și pe conspiratorii care vor să-l asasineze. Practic, este vorba tot de o revoluție, "cea mai minunată din istorie", "aceea care a dus la constituirea Republicii Libere și Unite a Celor Șapte Țări de Jos". În vârtejul evenimentelor este atras pictorul Abraham van Beyeren, care are un dar miraculos: dacă pictează o ființă, acea ființă dispare, ca și cum s-ar consuma pentru constituirea imaginii ei pe pânză. Conspiratorii vor să-l convingă pe pictor să-i facă portretul
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]