760 matches
-
încât nici păsările nu-și vor mai lua zborul la amiază, iar apele vor deveni complet nemișcate, căci nici Mara’amú nu-ndrăznește să pătrundă într-un asemenea infern. Și ce-o să facem atunci? —O sa vâslim. O să ne petrecem nopțile vâslind și zilele odihnindu-ne și te asigur că va veni un moment când ai să regreți că te-ai străduit atâta ca să te îmbarci. Miti Matái știa foarte bine ce spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
spunea, căci două săptămâni mai tarziu alizeele începură să-și piardă din forța, în timp ce puternicul curent subecuatorial îi împingea cu violența dinspre tribord, făcând că nava să devieze atât de tare către vest, încât deseori nici nu era nevoie să vâslească pentru a observa că înaintau cu o viteză considerabilă. Nu trebuie să ne lăsăm înșelați de acest curent, punctă totuși Navigatorul-Căpitan. Este adevărat că acum ne poartă către vest, dar de cum am slabi vigilenta, ne-ar putea împinge către sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Navigatorul-Căpitan. Este adevărat că acum ne poartă către vest, dar de cum am slabi vigilenta, ne-ar putea împinge către sud, ceea ce ne-ar îndepărta de obiectivul nostru, care se află la nordvest. Peste câteva zile va trebui să începem să vâslim cu forța, căci altfel ar putea fi prea târziu și nu vom mai avea cum să ne-ntoarcem. Deși se aflau deja foarte aproape de limitele celui de-al Patrulea Cerc, deci pe punctul de a pătrunde în cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l liniștească. —Bine!... continuă după câteva clipe. Atunci, dacă sunteți cu toții de acord, recomandarea mea este ca, începând de acum, bărbații cei mai puternici să-și dedice orele cele mai toride ale zilei pentru a dormi, iar nopțile pentru a vâsli, în timp ce femeile și un grup mai mic, format din cei mai slabi, vor face de gardă și vor încerca să profite de vântul slab care va mai bate totuși de azi înainte... Aveți vreo întrebare? Obezul și mereu transpiratul Oripo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind vântul care domină cu forța lui toate marile care se-ntind la sud de Tubuai. Dar vâslele? întreba Chimé din Farepíti. De ce nu vâsleați? —Să vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e cu nimic mai slab, fiind vântul care domină cu forța lui toate marile care se-ntind la sud de Tubuai. Dar vâslele? întreba Chimé din Farepíti. De ce nu vâsleați? —Să vâslim? se miră celălalt. Abia dacă mai puteam aruncă apă, care pătrundea prin toate îmbinările... Eram că un smoc de iarbă cu care vântul și marea se jucau în voie și vă asigur că, fără să-nțelegem de ce, frigul ne înțepenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură noțiunea timpului, pătrunzând tot mai mult, cu fiecare mișcare a vâslelor, în cel mai îndepărtat, pustiu șinecunoscut dintre oceane, în același timp cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură noțiunea timpului, pătrunzând tot mai mult, cu fiecare mișcare a vâslelor, în cel mai îndepărtat, pustiu șinecunoscut dintre oceane, în același timp cel mai adânc și mai înfricoșător, chiar și pentru acești oameni care se născuseră iubind oceanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de așteptat, Miti Matái știu că se află în fața ei cu mult înainte că ea să-și facă apariția la orizont și nimeni nu se miră când ordona, la un moment dat, să fie coborâte catargele și să continue drumul vâslind. O oră mai tarziu, linia întunecoasa a unei coaste acoperite cu verdeața apăru încet-încet în fața provei, pentru a dispărea din nou, puțin după aceea, odată cu căderea nopții. Doar atunci Navigatorul-Căpitan ordona să fie din nou ridicate catargele și pânzele, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
antrenați să se strecoare prin desișuri fără să atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când vom ști sigur? —Mâine... răspunse Miti Matái, zâmbind. Dacă de dimineață nu se va porni briză, pe înserate o să se deschidă Cutia Vanturilor. În noaptea aceea, sub o căldură atât de zăpușitoare încât aproape că-i împiedica și să vâslească, se apropiară din nou de coastele insulei, de unde-i luară pe Roonuí-Roonuí și pe iscoadele lui, care erau atât de entuziasmați, încât nici nu reușeau să se facă înțeleși, din cauza vitezei cu care încercau să povestească ce văzuseră. —Ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe care avea să le provoace. Marea, în afară recifului, începuse să devină agitată, însă, după ce pătrunseră în laguna adăpostita de recif, nu mai trebuiră să se preocupe decât că vântul și vârtejurile apei să nu-i arunce pe coasta. Vâsliră pe întuneric până ajunseră în punctul dorit: un golf izolat, adăpostit de vânturile de răsărit, căci Miti Matái știa, din experiența, ca în acea parte a oceanului taifunurile băteau mereu dinspre sud-est spre nord-vest. La prova, doi oameni sondau încontinuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unde tocmai își făcuseră apariția două enorme catamarane care avansau rapid înspre ei. Navă care servise pentru schimbul de prizonieri se întorcea încet înspre uscat, insă celelalte două aveau acum un aspect impresionant, datorită faptului că peste patruzeci de războinici vâsleau cu forța în fiecare dintre ele. Miti Matái o dădu la o parte, fără prea multa considerație, pe prințesa, ca să se poată concentra asupra acestei noi probleme și să poată evalua adevărată gravitate a situației în care se găsea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la care erau supuse, dar rezistau. Peștele Zburător începu, într-adevăr, să zboare. Cu fiecare metru câștiga în viteză, apropiindu-se, ca un pescăruș uriaș, care abia atinge suprafața apei, de cele două nave, ai căror ocupanți încetaseră să mai vâslească. Miti Matái îi făcu un semn lui Tapú Tetuanúi să-i dea o mână de ajutor cârmaciului. Fu un spectacol unic, copleșitor și fascinant. Cand ajunseră la vreo sută de metri de dușmani, Navigatorul-Căpitan strigă din nou: —Toți la tribord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li se rup spinările! adaugă distrat. La cât de bine plutește, si daca mai luăm în considerare și viteza curentului, vasul asta o să alerge că un nebun, si, când au să-l ajungă, dacă vor reuși să-l ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bine, ceea ce, de fapt, însemna că se aflau exact deasupra liniei ecuatorului, împinși spre est de un curent lent, dar constant, care făcea că ambarcațiunea să alunece întruna spre babord, în încercarea lor de a se îndrepta spre sud. Oamenii vâsleau fără odihnă cu acele mișcări profunde și silențioase - la Râma - ce-i făcuseră faimoși pe vâslașii din Bora Bora, care, atunci când își propuneau, erau în stare să propulseze o ambarcațiune fără să se audă nici cel mai mic zgomot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
băieții din Bora Bora, încă din ziua când urcau pentru prima oara într-o piroga - deseori înainte să fi învățat să meargă - și, de aceea, nu era de mirare că echipajul Mararei era în stare să petreacă o noapte întreagă vâslind astfel, cu intenția de a se depărta cât mai mult de ruta pe care aveau s-o urmeze neosteniții lor urmăritori. Miti Matái știuse să-și aleagă oamenii și, între ei, herculeeanul Chimé din Farepíti nu se lasă cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
neosteniții lor urmăritori. Miti Matái știuse să-și aleagă oamenii și, între ei, herculeeanul Chimé din Farepíti nu se lasă cu nimic mai prejos, deși nu o dată i-au revenit în minte cuvintele Navigatorului-Căpitan în clipa când îl acceptase: „O sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile...“, căci, desi mâinile lui fuseseră dintotdeauna puternice și bătucite, nu era nevoie de lumina zilei ca să te convingi că bășicile care i se formaseră începeau să supureze. Cu puțin timp înainte de răsăritul soarelui, căpitanul ordona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femelă plină de ouă, în căutarea unei plaje unde să le îngroape. Știe, din instinct, unde se află, oricât de deasa ar fi ceață... Arată punctul înspre care înota țestoasă. Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cărora se observau niște desene asemănătoare, în linii mari, cu tatuajele Te-Onó, ramaseră pe uscat. Ceilalți le ajutară pe femei - inclusiv pe Anuanúa, legată încă - să se îmbarce, împinseră navă în apă, se urcară la rândul lor și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și începură să vâslească în liniște, fără să ridice nici măcar o singură picătură de apă. După ce vasul dispăru în întuneric, RoonuíRoonuí și cei patru războinici se întinseră pe burtă pe o pluta rudimentara, care fuseseascunsă între tufișuri, si începură să vâslească, ajutându-se de mâini, în direcția insulei. Chimé din Farepíti rămase singur - teribil de singur - pe insulița. O lună uriașă, gălbuie, răsari la puțin timp după ce pluta ajunsese pe insulă. RoonuíRoonuí și cu oamenii lui trebuiră să se grăbească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avea nevoie de mult timp și de mult calm ca să fixeze definitiv puntea și să ridice catargele. Miti Matái se asigura că nava redevenise cea dintotdeauna, calcula înălțimea stelelor și în cele din urmă le ordona oamenilor să înceapă să vâslească fără grabă către gură lagunei situate pe partea cealaltă a insulei, față de cea în care se ascundeau catamaranele Te-Onó. Cu luna care lumina acum puternic, silueta Mararei deveni curând vizibilă pentru gărzile de pe creasta, care nu-și putură stăpâni entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă că-și pierd încrederea și fură pe punctul de a se da bătuți, insă strigătele regelui lor avură virtutea să-i mobilizeze la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de aruncatul apei, care totuși inundă cu o viteză uimitoare carenele catamaranelor, ajungând până la picioarele vâslașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
animale felurite își vorbeau șoptit, gâze și insecte se ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare vâslesc în înălțimi. Pădurea rămâne tristă și tăcută, iar frăgarul cu amintirea vremurilor de demult. Insă el va ține mereu cont de fapta măreață a zânei sale, privighetoarea, și va rămâne mereu regele dumbrăvii, în speranța reînvierii naturii și reîntoarcerii celei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea înflăcărată a asfințitului. Vlad Odobescu, clasa a VII-a C §3. COMPOZIȚII DESPRE CĂLĂTORII O călătorie închipuită pe hartă În casă e cald. Bunica a făcut focul, iar afară e puțin frig. Eu trebuie să învăț la geografie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]