215 matches
-
transmită și mie". De la cine? Cum de la cine? De la oameni ca și el, de la rude, bineînțeles și de la prieteni, fiindcă de la cei cu care n-avem de-a face nu ne pasă. Începui să râd și sorbind din supa de văcuță cu găluști îi răspunsei cu un glas care imita flegma lui Vintilă: "...mai dă-i în... Dacă și tu asculți ce ți se spune!","Ce poți să faci? Să-ți astupi urechile?"' se irită tata. În nici un caz să li
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lovitura n-o dăduse el. Acuzațiile lui, oricât de inepte, intrau în acest consens: eu spun niște aiureli, tu o să pleci din facultate, din care și-așa n-ai fi ieșit cine știe ce, o profesoară ca oricare alta, ba chiar cam văcuță, iar eu o să fac carieră, dar cu un semn de întrebare dacă o să ajung prea departe, fiindcă au apărut mulți ca mine și nu se știe dacă n-o să ajung și eu tot un profesor pe undeva, un mic cinic
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de dimensiunile unei țărișoare din America de Sud, dar Judy m-a obligat să renunț la ele. Se găsesc de vânzare și în Dublin, mi-a reamintit ea cu blândețe. Am mai pus în valiză biberoane, un încălzitor de biberon cu o văcuță sărind peste cornul lunii pictată pe lateral, jucării, moriști, salopete de copil, șosetuțe de dimensiunile unui timbru și tot ce mi-a mai venit în cap pentru bietul meu bebeluș fără tată. De vreme ce acum eram o familie monoparentală, evident că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
recunosc în acele imagini, când copil fiind, m-am refugiat cu familia din Basarabia, trecând pe pământul vechiului regat. Prima imagine era parcă desprinsă dintr-un tablou în care apare o căruță cu coviltir trasă de doi cai, cu o văcuță legată în spatele ei, care străbătea un drum necunoscut iar în căruță părinți mei, alături de noi, cei doi copii. Noi, copiii, eram mereu nerăbdători să ajungem la o destinație, pe când părinții noștri erau preocupați în căutarea unei destinații. Eram în toiul
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
poezie care exprima tocmai filosofia ei, a părinților, a moșilor și strămoșilor țărani: Ruga plugariului Foaie verde bob năut Dă-mi, Doamne, și nu-mi da mult: Dă-mi un plug cu patru boi, Ca să scap de la nevoi, Și-o văcuță mulgătoare, Și-o nevastă strângătoare; Și-atât, Doamne, să trăiesc, Copilașii să mi-i cresc Pe toți să-i căsătoresc, Amin! Ea nu știa carte. Avea, însă, o inteligență nativă, o memorie bună, o istețime a minții ieșite din comun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și ilustrator brazilian, are un milion de idei pe care le pune pe hârtie, pe desktop, pe haine - practic, pe tot ce atinge. Nici legumele nu le curăță ca tot omul, în panglici ondulate, ci transformă o vânătă într-o văcuță, un dovlecel într-o pasăre. Susține că îi place să îmbine diferite medii și tehnici, pentru a crea noi moduri de a interpreta ideile. La vârsta la care ar fi trebuit să joace fotbal pe-afară, Carlo s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
umane și detalii. Sufletul țăranilor e pierdut, mă gândeam, când deodată am văzut la marginea drumului, lângă o fântână cu ciutură, o bătrână. Eram la Vaideeni, la câțiva kilometri de Horezu. Stătea pe un trunchi de lemn și păzea o văcuță neagră, frumoasă, pe nume Marcela. Ei bine, femeia aceasta în vârstă avea o privire, o înfățișare, o prezență care emanau bunătate și împăcare. Ochii erau senini, fața întinsă și surâzătoare, mâinile muncite. M-am așezat lângă ea, pe lemnul acela
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fermelor -, și nu ca la noi - în care există preponderent crescători individuali de animale - este exprimată și de alți interlocutori: „Ca să fie european, satul ar trebui să fie cu ferme, ferme fără garduri, de colo, colo, ceva frumos, fiecare fără văcuță, fără una alta. Noi totuși suntem înapoiați” (femeie, 32 de ani). Pe lângă faptul că agricultura este mecanizată, în satele europene „munca e mult mai bine organizată” (bărbat, 38 de ani); „acolo se muncește mai mult și mai organizat” (bărbat, 71
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
rostește stângaci ) cuiva... cuiva, să spunem, foarte sus pus. EMANOU: Nu. Mama mea era săracă. Mi-a spus că era atât de săracă încât, când trebuia să mă nasc, nimeni n-a vrut să o primească să intre. Doar o văcuța și un măgăruș care stăteau într-un staul dărăpănat au avut milă de ea. Atunci mama a intrat în staul și m-am născut. Măgarul și vacă mă încălzeau cu răsuflarea lor. Vacă era mulțumită că m-a văzut născându
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mâna, apoi și-a făcut cruce: „Doamne, trăii să o văd și pă aiasta!”. Când am ajuns la căsuța pădurarului, un cățel legat în lanț dădu de știre că cineva era la poartă. Gospodina tocmai ieșea cu șiștarul să mulgă văcuța. S-a apropiat, curioasă de vizita matinală. Am salutat și i-am explicat de ce am venit, rugând-o să mă ierte și, ca semn al iertării, să-mi dea voie să-i sărut mâna și să primească lemnele împătrit. Femeia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
emulgatori. Marți copiilor le-a plăcut cozonacul cu edulcoranți. Miercuri copiilor le-a plăcut jeleul cu emulsifianți. Joi copiilor le-a plăcut brânza cu antioxidanți. Dar vineri copiilor nu le-a mai plăcut sucul cu acidifianți. Și nici fripturica de văcuță cu aditivi, enzime, gelifianți și guanilați, preparată după o rețetă numai de ea știută, de bunica. Ciudați mai sunt copiii! Tati, dacă n-are la masă supe concentrate din acelea gustoase, cu E 123, E 239, E 252 și E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
patru luni de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-a zis iar «Mă, boul». Ia ascultă cum îți spun eu acum vacă, văcuța mea iubită și pufoasă, vițelușa mea dulce... Vezi, în pat sună altfel.“ Femeia, căreia soțul îi spune pentru prima oară, în douăzeci de ani de căsnicie, vacă, nu știe dacă e de bine sau de rău. Ca s-o îmbuneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
menținut, s-a completat și s-a îmbogătațit din punct de vedere sortimental și calitativ. Bucătăria din Moldova se caracterizează prin mâncăruri fine, rafinate și gustoase. Se folosește în special carnea de pasăre și paștele, dar și carnea de porc, văcuța, vânătul precum și legumle, laptele, ouăle, brânzeturile și peștele. Ciorbele se acresc cu borș, se îmbunătățesc cu smântână și ouă. Mâncărurile sunt mai dietetice, se realizează fără rântașuri, prăjite cu ceapă înnăbușită și făină dizolvată în apă. Sosurile sunt albe dar
Plante Aromatice și Bucătăria specific Moldovenească by Marinescu Magda, Ţibulca Eugenia [Corola-publishinghouse/Science/91519_a_92392]
-
imaginea s-a banalizat, a intrat în sfera alimentară (mai mult, e un produs "de masă", people, nu unul de prestigiu, "exclusivist" cum se zice în jargonul presei "mondene" de la noi în ultimii ani). Și-a pierdut aura belicoasă, combativă (Văcuța din Hexagon care divinitățile germanice motorizate). Și totuși, datorită soției graficianului, este introdusă subtil componenta semantică "seducție" (arma invincibilă fiind cerceii care poartă chiar imaginea furnizoarei de lactate pentru brânza topită). În ipostaza zoofilă (e curios cum de nu i
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
stăpânește Când știi să trăiești românește Încât și fericirea te neliniștește! O, bucurie purtând tricolore dorinți! Ne strângi atât de tare-n brațe Că de plăcere noi suntem striviți. Lumea întreagă-i un surâs Iar pe pășunile-nverzite Oi și văcuțe, vin să ne lingă Din mierea care se prelinge Pe ale noastre straie-mpodobite De sărbătoare Cui, cui, cui, cui! Să ne distrăm din plin Veseli să fim Și vârful nasului să-l facem tricolor! O, națiunea mea de vis, Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
iau note în carnetul meu de teren în timpul în care m-am deplasat cu cortegiul. Ne îndreptăm undeva spre platoul din fața Palatului de Justiție din Iași, dominat în acel moment de un balon de dimensiuni apreciabile. Balonul are forma unei văcuțe mov, emblema unei cunoscute mărci de ciocolată, proaspăt achi ziționată de un gigant multinațional care a instalat acolo ceea ce se numește în limbajul marketingului un „dispozitiv de activare a mărcii”. Fete de la „sampling”, studente și ele, la fel ca și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lozinci. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că pînă dincolo de măduva oaselor. Tata a fost chiabur și în doi timpi și trei mișcări a fost adus la sapă de lemn. Eu, pe la șapte ani, invidiam calicii satului care aveau o văcuță, deci și lapte și fasolele erau utilizate cu mult mai rar decît în familia noastră. În plus, consideram că ei erau poporul și noi... dușmanii. Prin urmare, aveam o motivație puternică să tînjesc ca și eu să fac parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
doar aerul nu-i lipsea. Să schimbe peisajul o scosese. Și peisajul era într-adevăr superb, dar femeia pur și simplu nu-l vedea. Își înfigea din când în când capul pe fereastră și exclama ceva de genul: măi, ce văcuțe au ăștia pe-aicea! Uite, bre, munți, brazi, n-ai matale așa ceva pe-acasă. Ea asta văzuse o viață întreagă și asta era tot ce i se părea ei relevant. Vedea ce era antrenată, dresată să vadă. Sau hai să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spirit, inducându-mi un sentiment magic: Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți Până și-o găti Dalbul de pribeag Un cuptor de pâine, Altul de mălai, Nouă buți de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de masă. Se pare că geții se pregătesc pentru „lumea cealaltă”, luându-și aparent cu ei o mare cantitate de hrană și băutură, ceea ce le divulgă apetitul enorm al vieții. Totuși, e o mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și depărtat, ca și cum ar aparține unor ființe nepământești. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Voi să nu grăbiți, Să mi-ți răsăriți Până mi-or gătire Cuptoare de pâne, Nouă buți de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de masă... Roagă-mi-te, roagă De-ăi șapte zidari Zidul să-l zidească Și ție să-ți lase Șapte zăbrelui: Pe una să-ți vină Colac și lumină; Pe una să-ți vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
căpățână de crap, sau cu somn și cu zeamă de varză acră; potrocul de curcan, de gâscă sau de rață și tot cu zeamă de varză, numai cu zeamă de varză acră și cât de acră; borșul din piept de văcuță, cu legume multe și cu o lingură de smântână deasupra, sau cu căpățână de miel, ceapă și leuștean verde; ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet; ciorba ardeleneas că de porc și cu tarhon; ciorba de găină grasă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
supă tare din carne (bulion), pregătită de ciorbarul ajutor al bucătarului șef, precum, ca să Începem Într-un fel oarecare: piftiile de porc, de curcan sau de picioare de vacă; varza cu piept de purcel sau cu sfârc de piept de văcuță, cu un ardeiaș verde sau roșu Înfipt drept În vârful verzii abu roase și bun mirositoare; sau sarmalele „de grăsime profumate“, le spunea Alexandru Odobescu În Pseudokyneghetikos, cu veche tradiție autohtonă, deși de origine arabă (saraș malfug), din carne de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bucă țelușe de slănină râncedă, din pod, sau cu jumări din slănină topită presărate printre sarmalele mici și rumenite frumos În cuptor; sau varza creață „nemțească“ umplută, cu smântână deasupra; după care urmau, la rând, tocana „națională“, din mușchi de văcuță sau piept de purcel, cum și tocana sârbească de berbec, cu roșii și cu ardei grași; sau cea de rinichi și cu mămă liguță alături, de recomandat la toate tocanele; sau tocănița de primăvară cu măruntaie de pui sau miel
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cinghirul mielului cu ficații și bojogii tăiați mărunt, cu ceapă verde, pătrunjel și mărar proaspăt; apoi cartofii cu carne, simplă, s-ar părea, dar de o dificilă formulă chiar pentru cei mai bătrâni bucătari; castraveții acri cu piept gras de văcuță; gutuile rumenite În tigaie și gătite cu carne macră „de la coadă“; prunele uscate, opărite sau afumate, gătite cu piept sau cu costiță afumată de purcel; ciulamaua de rinichi; stufatul sau capamaua de miel cu ceapă, usturoi verde și coconari; mielul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
virtuțile lor integrale, se grămădesc ca să și facă loc, fierb, se prăjesc, se ru menesc În tava de aramă și mai bine În țestul de pământ ars, sau În tingirea ghiveciului zic „măcelăresc“, printre bucățile de sfârc de piept de văcuță sau de berbec, printre momițe și mădu vioare, sau și fără astea când ghive ciului i se zice „călu găresc“ sau „grădinăresc“. Mai rămânând să dăm aci citire câtorva specialități, cum li se spune, pre cum tuslamaua, căreia nu știu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]