183 matches
-
sentimente configurate în linii îngroșate, rezonând sarcastic. Mai toate personajele principale ale lui C. sunt de extracție iudaică; prin ele prozatorul traverseazâ două lumi: târgul de provincie și capitala. SCRIERI: Caii lui Cibicioc, București, 1923; Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria vădanelor, București, 1923; Haiducul Hărăluță-Prostul din Ceata neagră, București, 1923; Dracul în capcană sau Prinderea satanei celei cu 7 nume, București, 1923; Moara dracilor sau Haiducul călugăr, București, 1924; Paradisul statistic, București, 1926; ed. îngr. Cornelia Ștefănescu, București, 1971; Abecedar de
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
spate, șandramaua. Frații au mai făcut poiată pentru orătănii și coteț unui godac negru. în jurul ogrăzii au împletit din nuiele tari gard cu cunună și-au sădit roată împrejur răchiți. Către iarnă holteiul nu întârzie să se însoare cu o vădană care îi aduse drept zestre doi băieți și puțintel pământ. Locul s-a dovedit cu vad. Ploile încă nu înnegriseră acoperișul casei când, pe gârlă, așeză moară un gospodar, care mai apoi veni cu toate acareturile, durând și pod peste
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
sfădeau. Sara el ședea la foc în fața vetrei și cânta. Crăpând de ciudă, baba striga : „Te gândești la muieri, spurcăciune !” Și nu zi, nu baba a murit întăi, tot pe Savastian l-a îngropat de tânăr. țin minte, venise baba, vădană de-al doilé, la mama și i-a arătat niște flori galbene uscate : „Astea, zice, sunt «ia-te după mine». Cu ele, drăguța mea, se face de dragoste”. Atunci se auzi un glas aspru din colț : - Ili Popa și-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Localitatea Satul Nou era formată din satele: Pătlăgeanca, Ceatalkioi, Pardina și Satul Nou. Principala ocupație a locuitorilor era pescuitul, dar se practica și agricultura și creșterea animalelor. Satul Pătlăgeanca era situat la 16 km sud-vest de Satul Nou pe grindul Vădanei. La începutul secolului al XX-lea aici locuiau 28 de familii de lipoveni ce aveau 137 de membrii. Aceștia construiseră 38 de case1056. Satul Ceatalkioi era situate tot pe grindul Vădanei, la 7 km sud de Satul Nou. Marea majoritate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
la 16 km sud-vest de Satul Nou pe grindul Vădanei. La începutul secolului al XX-lea aici locuiau 28 de familii de lipoveni ce aveau 137 de membrii. Aceștia construiseră 38 de case1056. Satul Ceatalkioi era situate tot pe grindul Vădanei, la 7 km sud de Satul Nou. Marea majoritate a celor 342 de locuitori ai satului Ceatalkioi erau lipoveni, în localitate existând un număr de 85 de case1057. Principala ocupație a locuitorilor satului Ceatalkioi era pescuitul. Satul Pardina era situate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea alături Ca doi pui de turturică. {EminescuOpI 109} E sfios ca și copiii, Dar zîmbirea-i e vicleană; Dară galeși îi sunt ochii Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde, El le ține-mbrățișate Și cu mînile le-ascunde. De te rogi frumos de dânsul, Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. {EminescuOpI 110} O RAMÎI O rămâi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a moarte și pe gospodari să se înghesuie să vadă ce se întâmplă. Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană pe care plesneau bermudele, dar îmi dădu o rachetă și îmi deschise ușa. Eu am coborât treptele și am intrat pe teren. Fielding galopase deja nerăbdător spre capătul terenului, ținând într-o mână racheta din oțel, mare cât un paravan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
elevii care Îl strigau Figaro din pricina cheliei desăvârșite. Îi luase locul fratelui până și În casă, iar gurile rele șopteau că se vârâse până și În pat, Împreună cu nevasta oropsitului, lăsând-o pe propria lui soață să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea plecat la pușcărie. Iarăși se spunea că librarul făcuse toată nebunia cu Înlocuirea la sfatul perfid al profesorului Gurgui, care dorise cu Încăpățânare să se răzbune pe Îngrijitor după ce chelbosul se apucase să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Getuțo, mișcă-ți fleașca... P-asta o știa cel mai bine, fiind nelipsită de la soră-sa. Roșioara lătăreața și cu fundu’ ăla lăsat, ca o pară; o pară prea coaptă, gata să se borșească, și uitătura aia somnoroasă și încercănată. Vădană, deh, la aproape patruzeci cât o avea, cu trei copii făcuți cu te miri cine, cu doi sau trei bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca noi... — Vai de capu’ tău, Roșioaro, de unde atâta obrăznicie și nesimțire?... Păi, matale, ca femeie serioasă, cu soț în cadru’ Armatei și doi copii mari la casele lor, care mâine-poimâine îți face nepoți... Nu ești matale de teapa noastră, vădane, care lăsate de bărbat, care văduve, și nici ca proasta aia de Mirela, care io una nu mi-am permis să te fac obraznică și nesimțită... Deja se răstea Roșioara; Elena, ca gazdă, socotea de datoria ei să aplaneze. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
exprimat, medicii,în concluzie. Dincolo, concomitent, decesul bunicii, și al unuia din cei zece frați. La bunica, a rămas o gospodărie și o casă cu multe alte acareturi, de izbeliște; la bunul plac al hoților. Dincolo, o altă gospodărie, o vădană, cu doi copii, și cu nimic altceva. Nici apă, nu avea după ce bea, sărmana de ea! La mine - nu mai zic! Îmi venea să turb. Să iau globul pământesc în brațe, și să dau, cu el, de ceva, ca, să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trădau originea obscură. Dimpotrivă, Cojoc, deși mic și oacheș, avea o roșeață sănătoasă în obrajii tăbăciți ; trupul îndesat și fălcile rotunde i se mișcau pe loc iar ochii îi sclipeau ca mărgelele când vedea prin curte „fimeia de sirvici”, o vădană de peste Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
a slei încet, dar temeinic, partea sa ipotetică din averea părintească. Dar până și chefurile sale sânt potolite, până și la chefurile date de el nu cânta. De carte, feciorul nu se ținuse. De muieri, domnișorul nu se-apuca. Unei vădane arzoaice, din Blaj, ce-i pusese tinerelului nostru gând rău, șapte zile îi trebuise ca, din așternuturile în care se aventurase cu Ulpiu, să alunge mirosul de nătărău. Dar ce făcea Ulpiu? Ulpiu nu făcea nimic dăunător sau, oricum, dădea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape?! Duceți-vă și mâncați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stâng,/ Cum se potolesc,/ Cum se liniștesc frigările în apă/ Așa să se potolească, să se liniștească/ Arșița și durerea și arsurile și usturimile lui Ion/ Și ceasul cel rău/ Și pocitura și lichitura și diochitura/ De fete mari , de vădane, de nebuni,/ De zăncite , de despletite, de zălude, de breahude./ Să iasă de la inima lui Ion/ De sub inimă, de la baierele inimii,/ Din chele, de sub chele, dintr-o mie de ciocănele/ Să rămână curat, luminat/ Ca soarele când răsare/ Ca busuiocul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
n avea decât o h aină zdrențuită ce abia îi acoperea goliciunile. Dacă-i dădeai lui o haină, o cămașă, peste un ceas nu o mai avea; o dădea altu ia pe care îl socotea mai nevoiaș decât dânsul... Întâlnea vădana lipsită de toate și cu deznădejdea în inimă. Înconjurată de droaia copiilor, șapte zece la număr, copii care plângeau de foame, îmbrâncită de la ușa case i bogatului - unde nu i se dădeau nici firmiturile... ca să le împartă cu cânii... Lumânărică
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în giulgiu. Biserica era iluminată și împodobită ca pentr u un mort, fost om bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau pe fețele lor întipărită tristețea mută și dureroasă a adevăraților prieteni rămași în viață... Apropiindu-se de sicriu, Arhiereul îi dezveli fața și însemnând-o
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
adaugă privind icoana Mântuitorului, odih nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul lui Lumânărică.” Trupul lui Lumânărică fusese găsit fără sufla re l a poarta casei chiar a unei vădane. Ea îi făcuse înmormântarea. Îngropăciune de om sărac, dar cu Arhiereu! Deosebit de Costache Negruzzi alt amănunt de la anul 1843, asupra lui Lumânărică și a altui asemenea om - Titinaș, are Al.Papadopol - Calimah. În acele zile când murea Lumânărică, tronul Mitropoliei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ale mortului; iar în sicriul care se vedea de data aceasta, descoperit, după vechiul obicei al creștinilor, era o ființă slabă, uscată, galbenă ca ceara, îmbrăcată cu un suman, încinsă cu o funie, cu pic ioarele goale... Era un calic!... Vădana pioasă, care îi găsise la poarta curții sale trupul acestui calic - Lumânărică - pe care l-a îngropat cu cheltuiala sa - nu era alta decât vorniceasa Scarlat Miclescu, mama răposatului Mitropolit - primat al României, Calinic Miclescu. Lumânărică, mortul de care nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Va e cerută-acum. ALBANY: Vom fi la timp. (Iese) EDMUND: Jurai iubire ambelor surori; Una urăște pe-alta, ca muscatul Pe vipera. Pe care-oi lua? Pe ambe? Pe-una? Nici una? De niciuna-am parte, De-s amîndouă-n viață: iau vădana, Din fire-și iese, -nnebunește Goneril; Și greu o să ajung la țelul meu, Soțul trăindu-i. Să ne folosim De-autoritatea ei în lupta; -apoi, De-o vrea de el să scape, va găsi O iute-expediere. Iar iertarea Which he
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
în casă, stânge focul din pântece, vindecă de răni de topor, de cuțit, de mușcătură de câne, de venin la inimă și de argint viu, cu fierturi și alifii făcute de ea; ghicește viitorul în costor și în ghioc la vădane și la fetele nemăritate, le leagă și le dezleagă cununiile cu noduri la batistă pe care nu le desface nici Ducă-se-pe-pustii". Bine, am înțeles, dar în ceaun ce fierbea? Sopon. Era un porc bolnav. Să vezi ce sopon bun știe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
10); soț (10); bătrînă (9); singur (9); săracă (7); văduv (7); deces (6); fericită (5); mama (5); pierdere (5); săraca (5); babă (4); bărbat (4); fără bărbat (4); chin (4); copii (4); nefericită (4); plîns (4); singuratică (4); supărare (4); vădană (4); ghinionistă (3); îndurerată (3); lacrimi (3); mamă (3); necaz (3); război (3); supărată (3); amărîtă (2); bunica (2); cruce (2); curvă (2); femeie în negru (2); femeie singură (2); fericire (2); griji (2); jale (2); liberă (2); necăjită (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lor; cele mai de temut erau Marțea și Vinerea: "Marți-seara, Marseara, Marțole sau Marțolea este o babă răutăcioasă care umblă marți seara (...) pe la casele gospodarilor, spre a pedepsi pe gospodinele pe care le găsește lucrând";60 "Sf. Vineri (...) este o vădană rea și năpăstoasă care nu îngăduie gospodinelor să facă o samă de lucruri în ziua ei din săptămână, pedepsindu-le, când le găsește lucrând, întocmai ca Marți-seara."61 Timpul istoric este reînnoit periodic, prin intermediul timpului mitic, creația inițială a universului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]