183 matches
-
aista, nu știu ce să fac să-l scot la liman, că tare-i frumușel, dragul bunicăi, încheie Profira; − Apăi Profiră, eu ți-aș spune cum poate scăpa de necaz, numai că ce-ți spun eu te costă, că știi că-s vădană și o duc greu, nu ca alții mai ajunși. Nuți cer mult, dacă-mi dai o baniță de făină și ceva porumb, să le dau câte oleacă de tain caprelor mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
zână că mama sa va strica echilibrul de pe celălalt tărâm, el insistă să suprapună cele două planuri existențiale; o explicație pentru tendința sa paseistă poate fi găsită în chiar apelativul cu care apare în textul popular: ficioru cel d ’i vădană. Absența figurii paterne și a modelului masculin în etapa copilăriei provoacă o dezvoltare incompletă a băiatului, marcat în exces de figura maternă. Personajele de basm sunt chemate în profan de dorul față de părinți, motivul aducerii lor, a mamei în special
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu un apetit fără păreche și cu niște compasuri lungi pe care când le rășchirează 56, nu e chip nici astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
compasuri lungi pe care când le rășchirează 56, nu e chip nici astăzi, că a împlinit 70 de ani, să te ții de el. Mai figurau în ceata noastră colonelul Gadela, supranumit Vădana, fiindcă era lat în șele ca o vădană; Costache Tucidide, poreclit Cățeaua, fiindcă era rău de gură, gata să clămpănească 57 și să împroaște pe tovarășii săi cu felurite glume pipărate; Petrache Lochman, un bătrân cu inimă de copil, victimă vecinică a Cățelei; colonelul Grigorie Sturdza, vânător egoist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
când se mergea la fiecare casă (Nașterea Domnului, Botezul Domnului, la Paști), când primea pâine, fructe, un caier de in sau cânepă (tort). Așa cum îi găsim în recensământul rusescă din 1774, popii nu plăteau bir, fiind scutiți alături de nevolnici, femei vădane, dar și de vornicul satului și de alții, scutiți, mazili (dovedit cu acte că era descendent din boieri). Fiii popilor erau impuși la bir în rând cu „ruptașii”, cei care negociau cu visteria țării suma datorată, iar feciorii de diaconi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sprîncenei arcuite. Buzele, pline și conturate, îi sînt acoperite de trecerea ușoară peste ele a unui ruj sidefat. Mînecile bluzei stau trase în sus, spre coate, iar fusta aceeași fustă de dimineață, lungă și lălîie, ca o poală de babă vădană e acum strînsă pe coapse, coborînd pînă la jumătatea genunchilor. Întreaga ei înfățișare emană tinerețe. Tinerețe și feminitate. Aproape că simt nevoia s-o strîng mai tare de braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
comunitate rurală cu doar câteva sute de suflete. Se mai povestea că Moș Zgârci ar fi putut să ajungă om cu stare, numai că îi cam plăcuse să bea și să tragă tutun în piept. Se însurase târziu, cu o vădană care îi făcuse un copil și pe urmă se grăbise să moară de plămâni. La un an jumate după ce jucaseră la nuntă - venise satul pentru a-l vedea pe pădurar la casa lui, iar unele muieri oftaseră pe ascuns -, moș
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Brudiu, T. Popescu-Berca, E.Ar. Zaharia, Roman Boca, Sandy Popescu, George Dan (sub pseudonimul George Danubia), Veniamin Tomasiu, N. Ivașcu, iar cu proză M.C. Dragomirescu. La rubrica „Cronica literară” sunt prezentate, printre altele, cartea lui N. Gherculescu Când crâșmărița e vădană și volumul lui Mircea Streinul Tarot sau Călătoria omului. În afara unui eseu dedicat operei lui Calistrat Hogaș și a unui articol intitulat Unitatea națională în literatura noastră și iscălit M. Stănescu, V.d. se ocupă în mod constant de culegerea folclorului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290419_a_291748]
-
rigori ca văduvele „veritabile”, cele ai căror soți muriseră. Ar putea fi acesta un temei pentru extinderea de sens notată de Șăineanu și Resmeriță - motivația fiind oferită de „absența soțului” -, dar remarca „învechit” era obligatorie. Cred acest lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lucru, fiindcă, local, vădană (forma populară alcătuită din vechiul românesc - atât de apropiat de etimonul latinesc - văduv, -vă72 plus sufixul an[ă]) înseamnă în Bucovina, depreciativ, și „văduvă”, dar și „fată sau femeie care a născut un copil din flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională, 1995, pp. 541 - este o fată greșită, care e îngreunată sau a avut de fată mare copil...”) (după DLR: „De-i deocheat d-o vădană/ A
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
flori” (vădana - zice Simion Florea Marian - Nunta la români, București, Editura „Grai și suflet”. Cultura națională, 1995, pp. 541 - este o fată greșită, care e îngreunată sau a avut de fată mare copil...”) (după DLR: „De-i deocheat d-o vădană/ A unui copil mic mamă,/ Moară-i copilul”). La fel vădancă (lexem cu uz popular, format de la vădan cu sufixul -că) are și sensul general de „văduvă”, dar constituie - în unele locuri din Transilvania - și calificativul dat unei fete sau
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cap de pisculeț/ A născut un prunculeț). Cele două forme citate mai sus mă obligă să ofer câteva exemple privind productivitatea - de-a dreptul exuberantă - derivativă a acestui cuvânt (mă refer mai cu seamă la exemele de genul feminin 73): vădană; vădancă; văduoancă, văduvoancă „văduvă”; văduvoaie „augmentativ al lui văduvă”; văduoaie „la fel”, văduvioară: 1. diminutiv de la văduvă; 2. specie de pești (DLRM precizează „Idus melanotus”; opinie DEX: „Leuciscus idus”74); văduviță „văduvioară”; vaduvișcă „la fel”; văduvesc (văduiesc) „care aparține unei
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
firește, urmașilor: Ilie Văduva, fiul Mariei Văduva. De la „starea postconjugală” a mamei s-au format, cu siguranță și numele Vădan (deși aici putem avea și un masculin indicându-l pe soțul rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
s-au format, cu siguranță și numele Vădan (deși aici putem avea și un masculin indicându-l pe soțul rămas fără nevastă, la fel ca Văduva), Vădănescu (de la vădană; nu-l exclud, însă, pe vădan plus sufixul - escu), Vădănici (de la vădană ori vădan, la fel, plus sufixul - ici), Văduia, Văduvan (sufixul -an a fost aici utilizat pe lângă văduvă ori văduv), Văduvescu (alcătuit într-un chip descris mai sus). Orice îndoială dispare atunci când numele ne spun limpede că avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se plâng și ei de-a lor stare; dar cei scăpătați ce să mai zică”?417. O sexualitate refulată, dorințe neîmplinite răzbat dintr-un șir de „zicători” ce și-au aflat, în timp, semnificații mai largi: „Ceri (cere de) de la vădană și vădana-i duce dorul” („Când ceri tocmai de la cel ce nu are”418); „Ca vădana la pat” („Când se grămădește la vreo treabă”419); „Plâng văduvele, plâng ș-măritatele” („Nemulțumire peste tot”420). Este mai prudent să te ferești
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și ei de-a lor stare; dar cei scăpătați ce să mai zică”?417. O sexualitate refulată, dorințe neîmplinite răzbat dintr-un șir de „zicători” ce și-au aflat, în timp, semnificații mai largi: „Ceri (cere de) de la vădană și vădana-i duce dorul” („Când ceri tocmai de la cel ce nu are”418); „Ca vădana la pat” („Când se grămădește la vreo treabă”419); „Plâng văduvele, plâng ș-măritatele” („Nemulțumire peste tot”420). Este mai prudent să te ferești de văduve
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
O sexualitate refulată, dorințe neîmplinite răzbat dintr-un șir de „zicători” ce și-au aflat, în timp, semnificații mai largi: „Ceri (cere de) de la vădană și vădana-i duce dorul” („Când ceri tocmai de la cel ce nu are”418); „Ca vădana la pat” („Când se grămădește la vreo treabă”419); „Plâng văduvele, plâng ș-măritatele” („Nemulțumire peste tot”420). Este mai prudent să te ferești de văduve: „Joc fără descântec și văduvă fără plâns nu este” („Nu e bucurie fără supărare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
423), văduvele care atrăgeau asupra lor diferite suspiciuni din partea comunității și pe cea de vrăjitorie, care implica o relație cu Necuratul. Ca descântătoare trebuiau ocolite, căci puteau difuza în jur propriul destin: „Fetele mari” - constata Gorovei - „nu se duc la vădane să îi facă pe dragoste, sau pe ursită, căci cred că nu vor avea noroc de bărbat cu zile.”424 Unele văduve se ocupau, prin urmare, cu descântatul. Altele, dintr-un „grup” eterogen (ce nu-i excludea pe bărbați) și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și enumeră datele unei situații previzibil precare (mai ales dacă repetarea tragicei experiențe: „Cin’nu bea aiest pahar/ Nu știe-n lume ce-i amar;/ L-am băut de două ori/ Și nu uit până ce mor” - îi furnizează informații cutremurătoare): Vădana unde-i rămasă. Plânge dranița pe casă; Unde-i casa cu bărbat, Niciun par nu-i supărat, Dar unde bărbatu moare, Numai chin și supărare 443. în orice bocet, rechemarea celui dispărut (plasat de moarte într-o stare de liniște
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
împăca 444. Este vorba, firește, de un apel retoric (cu efecte minime), schimbarea statutului, drastică: Da bine nu-mi poate fi, Că așa-s vădănili, Cu chinuri și grelele își amărăsc zilele. Eu de-amu unde m-oi duce Numai vădană mi-or zice. Că cine-o avut și amu n-are, I se pare noaptea mare, Cărărușa stâncă tare: Eu am avut și-amu n-am, Mi se pare noaptea an, Cărărușa bolovan”445 putând fi remediată de o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
supărare”, „tristețe” sunt semnificațiile pe care le înregistrează pentru văduvă cele mai multe „cărți de vise” (chiar și una care adună „tălmăciri occidentale” și „tălmăciri orientale”500). Iarăși o excepție: Micul dicționar... al Veronicăi Tamaș crede că dacă te visezi fiind văduvă (vădană), toate dorințele îți vor fi îndeplinite. La fel, prezența unei văduve în vis semnifică o neîntârziată „căsătorie”501. Un imaginar stimulat de călătoriile descendente Am zăbovit, în două din mai vechile mele cărți 502, asupra „lumii de dincolo”, cu precădere
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dicționar al numelor de familie românești, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983, pp. 12, 481. 414. Vezi Iuliu A. Zanne, Proverbele Românilor din România, Basarabia, Bucovina, Ungaria, Istria și Macedonia, vol. IV, Socec, București, 1900, pp. 403, 443, 677, 678 (vădană, p. 675, văduviță, p. 679). 415. Iuliu A. Zanne, op. cit., vol. VIII, p. 169. 416. Ibidem, vol. IV, p. 443. 417. Ibidem, vol. IV, p. 675. Sau, mai direct: „Ceri la văduvă bărbat și ea îi duce dorul” - ibidem, vol
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nenumerotat, Editura Minerva, București, 1984; vol.II, Editura Minerva, București, 1986, p. 226 („Prohod minunat”: „Murind un țăran avut, femeia acestuia frumușică și tânără chemă pe preotul local care era văduv...”); vol. III, Editura Minerva, București, 1989, p. 31: „Fata vădanei”, pp. 380-381: „Arde Dobra”, câteva din ciclul „Femeia leneșă”, pp. 371-421; vezi și Sabina-Cornelia, Stroescu, La typologie bibliographique des facéties roumaines, vol. I-II, Editions de l'Academie de la République Socialiste de Roumanie, Bucarest, 1969, p. 195 (nr. 3383 / 4
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
10); soț (10); bătrînă (9); singur (9); săracă (7); văduv (7); deces (6); fericită (5); mama (5); pierdere (5); săraca (5); babă (4); bărbat (4); fără bărbat (4); chin (4); copii (4); nefericită (4); plîns (4); singuratică (4); supărare (4); vădană (4); ghinionistă (3); îndurerată (3); lacrimi (3); mamă (3); necaz (3); război (3); supărată (3); amărîtă (2); bunica (2); cruce (2); curvă (2); femeie în negru (2); femeie singură (2); fericire (2); griji (2); jale (2); liberă (2); necăjită (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
moloz din templul lui Epidaur, București, 1924; Doctorul Ottoi (O. Călin), București, f.a.; Anton Bacalbașa, București, 1924; Câțiva povestitori: Nic’a lui Ștefan a Petrei, Nedea Popescu, Noel Wolf, București, 1924; Humorul lui Hasdeu, București, 1927; Ursitul fetelor și al vădanelor... și alte schițe de literatură populară și păreri critice privitoare la destinul unor cuvinte, București, 1927; Cu privire la Coșbuc, București, 1937; Cu privire la Creangă, București, 1937; Cu privire la Alecsandri, București, 1937; Cu privire la I.L. Caragiale, București, 1937; Cu privire la epigramă și epigramiști, București, 1937; Cu privire la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]