480 matches
-
mi se pare acum, pe acest tărâm, pur și simplu de neînțeles, iar senzația aceasta de vinovăție mă urmărește precum cel mai crunt sentiment de deznădejde încercat de cineva. Dar unde să alerg să scap, unde să fug, sub ce văgăuni să mă ascund, ce speranță mai poate fi în sufletul acesta înfricoșat asemeni unui animal hăituit, din moment ce acest loc este ultimul în care mai poate ajunge cineva? Numai că cele mai înfricoșătoare momente par să nu fi venit încă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și porni mai departe. Acum, lumina slabă a lanternei nu-l mai ajuta, abia dacă mai răzbătea la câțiva pași în față. Pășea atent, singura lui grijă fiind ca nu cumva să iasă de pe drum și să cadă în vreo văgăună. Se opri brusc, întorcându-se pe călcâie și îndreptă lanterna în direcția de unde venise. Nu vedea nimic, fasciculul se oprea la mai puțin de un metru în față, dezvăluind doar un zid lăptos care se mișca slab. Era sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristi discuția, hai să spun și eu ca tine! A plecat spre oraș. Știm că n-a ajuns acolo. Nu l-am găsit nici pe drum. În acest caz, spune-mi unde ar putea fi? Nu-l căută nimeni prin văgăunile de pe lângă drum. Poate căzu pe acolo pe undeva, ori îl atacară lighioanele pădurii. De data asta, te contrazici singur. Doar, tu cu gurița ta, spuneai că orice om cu scaun la cap ar fi pornit la vale spre oraș. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despica, sub o neașteptată ploaie de flăcări. Altminteri, avea să aibă el grijă, și Încă repejor, să le poruncească străjerilor un teribil repulisti. Nu o să mai lase piatră peste piatră din spelunca aceea, iar Ceccherino, mistuit sub ruinele fumegânde ale văgăunii sale, va rămâne ca o cumplită Învățătură de minte pentru toți invertiții... Pe neașteptate, vocile se domoliseră, ca și când cerul i-ar fi ascultat Într-adevăr blestemele, iar Îngerul răzbunării care distrusese Sodoma ar fi urmat să sosească dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orașele sale. - E prea mare, o singură celulă circulară, adăugă maestrul Matteo. Nu pentru asta era, murmură el. O boltă Întunecată, o potecă infinită... - Dar dacă trebuia să rețină ceva nemăsurat? stărui Dante, urmându-și firul ipotezelor. Un cerc continuu, văgăuna secretă nu a Minotaurului, ci a unui Uroboros, marele șarpe al timpului care Își mușcă propria coadă pentru eternitate? Manoello clătină din cap cu Îngâmfare. - Frederic nu a fost, cu siguranță, un maestru al virtuții. Iar noi toți, ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am descântat, L-am pus jos Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
distrus Speranță,morală, totul s-a dus. Doar, în mine, Poetul mai crede Într-o minune, ce nu se prea vede. N.B. Demisul se tot învârte în jurul cozii. Scoate fumuri din pieptu-i de aramă. Pe Marea Neagră, pe la stâni și alte văgăuni! Știe, foarte bine, de ce pisicul-prim e în concediu de lucru (sic !) la Miami și nu proaspăt divorțata, fost doctorand, Udrea! Parcă, tot pe acolo, a fost recent și somnorilă? Tremură numai la gândul hotărârii Unchiului Sam! Atât i-a mai
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
inspirațiile scriitorului obosit să caute în frământările sufletești aidoma pajiștilor prelungi si molcome ale femeii coborâte din vitralii. Întâlnim numeroase introspecții interioare, cu multele gânduri care tranzitează viața unui om cinstit cu el însăși, obișnuit până la urmă, descriind întâmplările din ,”văgăună” pline de un farmec știut de noi toți. Calitatea nebănuită a cărții ... din orice parte o începi, te captivează, fiecare povestire e antrenantă și o citești nerăbdător să o termini mai repede ca s-o începi pe următoarea. Distingem tot
IOAN LILĂ. UN PARFUM CUNOSCUT VENIT DE DEPARTE SAU VIAŢA CA O GUMĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361540_a_362869]
-
a Moldovei. Tata avea o minunată motocicletă roșie cu ataș în care încăpea toată familia: mama în spatele lui, iar noi în atașul dotat cu două bănci mici asemenea nouă. Mașinile sau motocicletele arar ajungeau în satul de baștină al mamei. Văgăuna aceea era un loc uitat de lume, cu drumuri înfundate pe vreme ploioasa și colbuite, în verile secetoase. Acesta era motivul pentru care venirea noastră se transformă într-un eveniment pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună luminoasă sunt...» (Făt-Frumos - SÂrg, 141); «... trec doar tancurile noastre, /ale noastre! /ale noastre! /să râdem mândri, împreună/și totuși în mine/e-o strună plânsă/m-aștept să reintru în mine/și vom râde mândri împreună/trec tancurile noastre, /trec
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
gîndim bine, zicea Mancuse, cel care, peste vreo doi ani, sau poate și mai puțin, avea s-o defloreze pe Flora - joc de cuvinte ieftin, s-ar putea zice, dacă n-ar fi adevărat adevărul în gravitatea lui majestuasă - în văgăuna noastră binecuvîntată de Dumnezeu cresc flori carnivore, plante bestiale și o specie de canguri care, deși vă strîmbați a dezgust, nu sînt nici buni de carne, nici de ouă, pentru că - și filozofa, aruncîndu-și un deget în aer - oul trebuie fătat
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
care, cînd a trecut strada pe la Guvern, i-a plesnit dintele de aur unui individ, care și așa trăgea cu un ochi la slănină și cu celălalt la Scheleticus Amfibrionus Caustichus - animal omniprezent și el, ca toată fauna vulgaris din văgăuna cea binecuvîntată de Dumnezeu. Cămiloaiele, cele purtătoare de coglioni, bella ricompensa (sospirando!), cămiloii adică, pentru că trebuie să fim în consens, cel puțin cu regnul animal, dacă nu cu șmecherocrația, apăruseră peste noapte ca viermii de mătase în lumina palidă a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN - CAP 12 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului 12 AUGUST Călduri terifiante au tăbărît peste noi, în văgăuna cea binecuvîntată de Dumnezeu, încă de dinainte de întîi august. Mă laud că am o casă super-civilizată chiar și pentru o capitală, nu numai pentru un sat pierdut pe hartă și negăsit încă de nimeni, cu baie, canalizare, apă fierbinte la
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
citat mai multe versuri, pentru exemplificare. Cu totul altceva decât plictiseala și agitația de la orașe, pe ale căror trotuare, orășenii își tocesc blacheurile și nervii. Într-o seară frumoasă de toamnă, am poposit la o mănăstire minunată, dosită într-o văgăună, sub umbroasa revărsare a unei păduri dese de brazi ce înconjoară un lac limpede, plin de flori de nufăr. Se aude talanga vitelor mănăstirii ce vin de la suhat și, în amurg, pe când se albăstrește adânc codrul de brad, în cerdacul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
mai văzuse. În zadar îl căutaseră printre cadavre. Parcă intrase în pământ. - Dați veste în toată țara, în lung și-n lat, peste câmpuri și păduri, peste dealuri, peste munți, prin sate și colibe părăsite, scorburi de arbori seculari, râpe, văgăuni și peșteri, și aflați ce s-a întâmplat cu Paloș. Dacă-l aflați viu, aduceți-l de îndată la mine, iar de-l aflați mort, aduceți-i trupul la curte ca să-l înmormântăm după datina străbună! Cei mai ageri căpitani
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
omătul. Și vorba-n vânt să n-o lungim Precum în vânturi neaua, Prin timp o leacă să fugim Ca pe polei mărgeaua... Cică prin martie, pe-atunci, În prima zi din lună, Din negureala unei lunci De crâng și văgăună, Ca un brăduț dintre stejari, La margini de pădure, Arsă de-al gerului pojar Ce-avu să îl îndure, Ivitu-s-a ca un strigoi Ce-ntâi și-arată-o mână Și-ntregul trup mlădiu apoi, A Primăverii Zână. De friguri luată
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
pământului acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda celor mai sofisticate arme. Războaie oprite pentru o vreme, precum cel din Kosovo, stau să izbucnească în orice moment prielnic. Terorismul amenință la
ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA [Corola-blog/BlogPost/368606_a_369935]
-
pământului acestuia.Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda celor mai sofisticate arme. Războaie oprite pentru o vreme, precum cel din Kosovo, stau să izbucnească în orice moment prielnic.Terorismul amenință la
ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA [Corola-blog/BlogPost/368606_a_369935]
-
a lui Victor, dar care trăiau la oraș. I-a plăcut de el, chiar dacă era mai mare cu șapte ani, a crezut că este cumsecade așa cum era prezentat și gata nunta. Poate că și ea a vrut să scape de văgăunile unde era aruncat de soartă micuțul său cătun, la margine de pădure, unde veneau lupii și luau oile din târla gospodarului iarna în plină zi. Aici era comună mare și aproape de oraș, la vreo doisprezece kilometri pe drum de țară
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
s-a supărat și a dus-o în parc și-a abandonat-o. Când i-a trecut supărarea, s-a dus să o caute. Ia-o de unde nu-i ! A strigat-o pe toate străzile, a căutat-o în toate văgăunile parcului...n-a mai fost de găsit. Cand a venit Andreea acasă de la job, jale mare! A pus afișe în tot orașul și-a oferit o recompensă imensă. A anunțat la radio, în toate ziarele locale...săptămâni de-a rândul
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
pământului acestuia. Mai multe focare de război au distrus vieți omenești, bunuri materiale și spirituale inestimabile, au pârjolit pământul și au infectat văzduhul pentru multe decenii de acum înainte. Afganistanul, Iranul și Irakul au devenit adevărate bombe ale lumii întregi. Văgăunile pământului ascund adevărate armate, pe care de ani de zile nu le pot învinge statele aliate, în ciuda celor mai sofisticate arme. Războaie oprite pentru o vreme, precum cel din Kosovo, stau să izbucnească în orice moment prielnic. Terorismul amenință la
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
pe cei doi: omul și animalul. Apoi, se pare că ei devin iarăși o echipă, ca întotdeauna, „cei doi” ca și când ar fi fost egali, așa îi numește autorul. Locul ales pentru omor este și el, destul de sinistru: „în capul unei văgăuni largi și adânci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor și plină toată de bozi verzi și îndesați, amestecați cu pietroaie și cu oase înălbite de mortăciuni”. Martori ai teribilului act sunt doar salcâmii: „Coborâră în văgăună și, într-un loc
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
sinistru: „în capul unei văgăuni largi și adânci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor și plină toată de bozi verzi și îndesați, amestecați cu pietroaie și cu oase înălbite de mortăciuni”. Martori ai teribilului act sunt doar salcâmii: „Coborâră în văgăună și, într-un loc, Florea Gheorghe se opri. În clipa aceea, peste coama înaltă a salșcâmilor care abia se zăreau spre sat, razele soarelui țâșniră pe nesimțite și umplură cu lumina lor roșie întreaga văgăună.” Pare că soarele va umple
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
sunt doar salcâmii: „Coborâră în văgăună și, într-un loc, Florea Gheorghe se opri. În clipa aceea, peste coama înaltă a salșcâmilor care abia se zăreau spre sat, razele soarelui țâșniră pe nesimțite și umplură cu lumina lor roșie întreaga văgăună.” Pare că soarele va umple văgăuna de sângele calului, trimițând suliți subțiri, ori cuțite cu tăișul în jos pe grumazul calului, ca o prevestire. Dar omorul îl va săvârși omul. Și aici, Preda subliniază, prin contrast, credincioșia calului care-și
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]