285 matches
-
mi-o mai reflecta! Cu timpul, devenisem, sufletește, total absorbit de radio-ul meu. Toate idealurile și ambițiile mele de viață le încredințam acestuia. Asta spre marea mâhnire a lui moș Bursuc, căci prea îi zdruncinam echilibrul nervilor cu acele "văicăreli" pe care le ascultam uneori la posturile de radio străine: turcești, iraniene, ori cine știe ce altele de amatori de prin Suedia sau mai știu eu de pe unde. Mi-era milă de moș Bursuc când simțeam că-i stric liniștea, dar nici
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
că Livia Drusilla ar fi putut avea și puțină dreptate în ceea ce susținea. Văduva lui Germanicus, Agrippina, îi reproșase de mai multe ori că el avusese un oarecare amestec în moartea soțului ei, și făcea acest lucru lamentându-se până la văicăreală. Tiberius o suporta însă cu stoicism nedorind s-o supere și mai tare însă îi reproșa faptul că: ,,Chiar atât de tare te doare faptul că n-ai ajuns împărăteasă?” Dar despre Livia, știau cu toții că ea nu dorise ca
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
aici la stână toate se fac singure, ca la tine la bloc. Vine nevasta și le deretică pe toate. - Nu ai atâtea ajutoare? - Măi Neculai, dragul meu! Aici dacă nu pui tu mâna, nimic nu iasă așa cum trebui. - Ei, lasă văicăreala și hai să ne apucăm de treabă, că ne apucă miezul nopții și atunci înseamnă că m-am mai și grăbit degeaba. - Te-ai grăbit pe dracu, Neculai, d-aia te-a apucat noaptea pe drum, mai spuse baciul râzând
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344810_a_346139]
-
craiule? - ... Știi, am fost invitat de... - Un derbedeu neînsurat, așa-i? - Da, neînsurat. - Sărut mâna doamna Ancuța!.. - Domnule, dacă în clipa asta nu mergi cu mine, jur că ai să rămâi cu flecarul ăsta care-mi face capul calendar cu văicărelile lui, că mai frumos schelăplăie Ludovik. - Vai de mine!... Mă cunoașteți? - E și greu să te rețin, când tot cartierul te știe ca pe un cal breaz, că-mi vine să-ți iau chitara și să ți-o fac țăndări
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
rămână acasă, să fie o întreținută și să-i facă lui ploduri pe bandă rulantă. Făcuse vreo zece avorturi, printre cele trei nașteri, fiindcă el, ca un animal ce era, o siluia seară de seară, sinchisindu-se prea puțin ce văicărelile ei, de suferința și rușinea ce-i acopereau viața. Devenise o brută, lăudându-se la serviciu cu acel comportament josnic de despot ce-și teroriza consoarta, mândrindu-se ca un dobitoc, în limitata lui lume, cu forța fizică în fața unui
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
îi întoarse spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă bine, adună-ți catrafusele și ia-ți tălpășița din casa mea! Nu te mai suport! Ești o
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
îi întoarse spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă bine, adună-ți catrafusele și ia-ți tălpășița din casa mea! Nu te mai suport! Ești o
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
exacți, eficienți. E o plăcere să părăsești, o secundă, suprafața aceasta, a luptătorilor cu fascinantele himere și să te plasezi pe cealaltă, a pămîntului sigur de sub picioare. Numai și pentru motivul unul din atîtea că nu trebuie să mai asculți văicăreli. Să fiu... exact: nu congenerii mei visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor cuprinzînd acum o țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
himere și să te plasezi pe cealaltă, a pămîntului sigur de sub picioare. Numai și pentru motivul unul din atîtea că nu trebuie să mai asculți văicăreli. Să fiu... exact: nu congenerii mei visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor cuprinzînd acum o țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred că văicărindu-se ajung la rezultate (sigur, sînt și excepții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pentru motivul unul din atîtea că nu trebuie să mai asculți văicăreli. Să fiu... exact: nu congenerii mei visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului văicărelilor cuprinzînd acum o țară, sînt alții mult mai nevisători, care găsesc în văicăreală (uneori bine remunerată) soluția. Ba, e de observat că visătorii mei se numără printre ultimii care cred că văicărindu-se ajung la rezultate (sigur, sînt și excepții: unii visători cu pensulă sînt convinși că le stă mai bine să împrumute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
searbede declarații doar cu intenții electorale, ești ținut la curent cu găunoase conferințe de presă, îi vezi pe dubioșii lideri sindicali făcînd valuri în jurul lor, deschizi cotidianele și găsești același insuportabil, pînă la lehamite, stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acrib scotea, cu ani în urmă, o carte despre lumea personajelor lui Caragiale: "Marea trăncăneală" se numea. Ce distanță e însă între vechea lume verbioasă românească, cu păcatele ei endemice, desigur, dar și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva văicăreală prezentă, boală, pare-se, fără leac.) Ocazional, în una din zilele trecute, mă sustrag lumii visătorilor și clevetitorilor și mă aflu, pentru cîteva clipe (timpul înseamnă eficiență, înseamnă bani, nu?), în reconfortanta companie a unuia din concetățenii noștri care fac
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai fost făcut în trecutul său glorios. Cînd crezi că, gata, a plesnit-o, vezi că plesnitura nu e nouă, că și-a mai brevetat-o și Burebista, și Ion Vodă cel Cumplit, și Iliescu. Te-apucă melancolia. Nici în văicăreala de azi, arătam altădată, rumânul nu e nou. Recenzînd volumele 40, 41 din Scrieri Arghezi, Alexandru George trece în revistă cîteva motive recurente în mentalui românesc, avute în vedere de cîrcotașul de geniu al Cuvintelor potrivite (acum, în aceste volume
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca și-altdat', paharul plin e cel cu vodcă, cel pe jumătate, cu apă: pentru păcălirea curioșilor. Soarbe și trage din țigara fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin permanentă frăsuială agresă, mizeria și deriziunea fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
strălucind în curățenie și lux, ce au mai prejos? Ce perechi superbe biologic, sportiv-despuiate, cu brațe și pulpe rumenite de soarele verii, intră în localurile astea, botezate amuzat-cosmopolit: Caffé Marlene Dietrich, Discoteca Blue Angel, Berăria Deutschland! Deci, o secundă, fără văicăreli! Terapeutic. "La Luminiș e muzică din nou", așa sună pînza albă de deasupra ușii prin care, iată, intră pîlcul de învățăcei ce, după săptămînile de studiu, în încăperile de taină, vor da diseară concertul de închidere. Revăd vila stenic-demonicului Enescu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
autohtone. În sensul irelevanței sale (mai ales) în străinătate. Și totul ia tonul aceleiași recurente carențe de imagine, pe care, vai, statul, prin antenele sale externe, n-ar ști cum să o gestioneze în beneficiu-i. E maladie veche, această văicăreală a unei literaturi care, complexată, nu a fost în stare și s-a tot zbătut (nu se știe însă cît de motivat) să-și adjudece barem un Nobel, cum au făcut-o, oho, mult mai nejustificat, nu-i așa?, vecinii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
roman mare. Romanul mare, memorabil, se scrie acum doar în Occident.. Un Occident care nu a cunoscut ororile și răsturnările Răsăritului. Și care-și scrie cu mult firesc viața-i firească, necontaminată de nocivele tezisme ale nefericitelor noastre destine. Dacă văicărelile privind romanul actual s-ar limita doar la situația autohtonă, încă ar fi cît de cît suportabile. Ele însă țintesc, resentimentar, cea a întregului roman de azi, vezi doamne, aflat în moarte clinică, vaierele de cucuvea vizînd continentalul. Cum nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se fac plimbări cotidiene prin Grădina Botanică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Tu ești aici ca să încasezi banii și nimic mai mult. E clar? Octav: Clar, stăpîne... Matei: Așa că aici ești și patron, și vînzător, și hamal. Bani să iasă. Octav: Clar! Matei: Și mai termină cu toate sclifoselile, cu tînguirile și văicărelile! Filosoficale și politicale la academie, în parlament, la guvern... Aici se face comerț! Octav: Păi am spus eu altfel?! Matei: Lasă că știu eu ce gîndești! Octav: Nea Matei, matale ai venit aici să faci inventarul mărfurilor sau al gîndurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
acest caracter esențial al filozofiei sale, Alain este un veritabil și exemplar urmaș al Stoicilor. Filozofia sa este, ca și a Stoicilor, un eudemonism. Atitudinea aceasta e, de la romantici încoace, destul de depreciată. De la romantici încoace se bucură de mult prestigiu văicăreala și ceea ce atât de nimerit numește T. Mazilu „ipocrizia disperării”. La vie me fut infligée, această frază cabotină a lui Chateaubriand a făcut carieră și a încurajat un bovarism al dezolării, prăpăstios și cobitor, pe care unii naivi îl cred
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Clădeam castele În Spania, speram că ni se va da mîncare la cazan, că vom munci, că vom Învăța agricultura. Am trecut prin Cernăuți și intram În plină stepă. Ce mare e stepa, ce nesfîrșit e cerul În stepă! În mijlocul văicărelilor am mai văzut un minunat apus de soare. Marți dimineața am sosit la Atachi. PÎnă la 6 seara am stat afară și-apoi, mai departe jidove, cu căruța pînă-n oraș. În drum sînt mii de oameni. Sute Într-o casă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dăduserăm seama de primejdie! -, i-au înăbușit și sfârtecat plămânii acestei ființe minuscule, cu un caracter de rocă drept stavilă pentru familia ei). Numai o ființă ca mama putuse să îndure- fără vreo altercație, răbufnire de protest sau măcar o văicăreală, ca să nu ne sporească necazurile - înghesuiala zilnică, în bucătăria șí așa destul de mică. Dar tot nu fusese de ajuns: într-o zi, cumpărându-și un dulap de bucătărie - cum se făceau, stas, vernil -, l-au adus sus, l-au pus
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sub broboadă, cu un dinte îngălbenit și nasul căzut peste bărbie. înnodat în zdrențe petecite, trupul unei ființe ieșea doar pe jumătate din covru, ca să-și cârcâlească degetele la un hârb cu jăratic. Arătarea croncănea fără șir, cu gemete și văicăreli. Din acestea și mai ales din explicațiile însoțitorilor, procurorul înțelese că, în deplină înțelegere cu feciorii ei, baba fusese alungată de nurori. Ea îl asigură pe Zalomir că tot nurorile l-au omorât pe perceptor. îi ceru câțiva gologani de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu fise. ― A fost cumplit. Cumplit! Cincizeci de ani mai târziu, Desdemona Încă mai plângea când povestea despre acei ani. De-a lungul copilăriei mele, cea mai indepărtată aluzie la Criză declanșa la yia yia mea un ciclu complet de văicăreli și apucături de piept. (Chiar și o dată când era vorba despre „depresia maniacală.“) Se lăsa moale În scaun, apucându-se cu mâinile de cap ca În Strigătul lui Munch, și-apoi Începea: ― Mana! Criza! Așa de Îngrozitor de nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A PLÎNS NICIODATĂ?! Acum Își smulse mâneca dreaptă. ― NU ȚI-AM SPUS EU SĂ NU MAI JOCI? NU ȚI-AM SPUS? Se apucă acum de-a binelea de rochie. Luă tivul În mâini și din gâtul ei Începură să iasă văicăreli arhaice din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]