184 matches
-
beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să... Niște oameni foarte cumsecade... Când m-au văzut că am venit... Da' ce pot să fac, totul e o ruină... Dar, zic, parcă spuneați ieri că... vilă, ornamentații... Pe dinafară, pe dinafară, începe această persoană din nou să se vaiete. Cum au putut trăi... Tocmai mie să mi se întîmple asta, care sânt o maniacă a... Ei, mi-am zis, ce să-i faci, asta e situația! în aceeași zi am făcut și eu o vizită în apartamentul care mi
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a treia, și-a patra, și-a cincea, și-a șasea, și-a șaptea, și-a opta, și-a noua, și-a zecea - cu zece clătite-n burtă, puștoaica fugea la veceu, pe urmă în dormitor, de unde începea să se vaiete de rău la burtă, cheamă Salvarea, ce te doare, fetițo? Fetița începe să-și bată joc de domnu’ doctor, mă doare degetu’ cel mic, mă doare-n gât, mă doare burtaaaa; aici ne oprim cu sentimentul că am descoperit Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ordinul. Unii dintre prizonieri încep să-și piardă cunoștința. Capetele le cad la piept, de parcă deja ar fi fost împușcați. Fairlynn tremură îngrozitor. Se chinuie să respire. Brusc, picioarele ei încep să meargă singure. Se îndreaptă involuntar spre stâlp. Se vaietă: Tovarășe președinte Mao! Șeful plutonului de execuție merge și o trage la o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nimic, mareșale? țipă ea. Mareșalul trece pe lângă ea și nu-i acordă nici un fel de atenție. Trupul tovarășului președinte Mao nici nu s-a răcit bine, și voi puneți cu toții la cale o lovitură de stat! Tovarășă Jiang Ching! se vaietă mareșalul Ye Jian-ying, viața nu-mi va mai lăsa mai mult de zece ani de trăit. Dar sunt dornic să mă lipsesc de acești zece ani, pentru a face dreptate acestei țări. * 5 octombrie 1976, dis-de-dimineață. Bate un vânt puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu fim văzuți, ajungem lângă o colibă mai mare de pânză de cort, cu perdeaua-ușă dată la o parte.Înăuntru se văd oameni În alb: nu știu ce le fac - dar le fac ceva rău unor bieți oameni culcați, care gem, se vaietă, strigă. - Ce le fac, de ce-i bat?, Întreb. - Cum să-i bată? Îi Îngrijesc, sunt doctori... - Atunci de ce se văicăresc ceilalți? - Așa-i când Îți taie mâinile, picioarele... - Îți taie mâinile-picioa’... Cui? - Răniților. - Dacă-s răniți, de ce le mai taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nou la domnișoara: hainele, geamantanele, servieta; felul cum merge: băiețos, bărbătos, hâțânat pe-n sus și-n jos; felul cum vorbește, tărăgănat și cam otova; și cum se miră - când se miră, zice: «Ioooi!», ca la noi, Jâdanii; când se vaietă, zice: «Tulaaai!» - și noi râdem, fiindcă tulaiul ei se potrivește cu susaiul nostru, cel amar și dulce și lăptos-spinos (sau chiar cu: Sus sai!); și cum blestemă: «Călca-l-ar nevoia!» - și noi iar râdem, fiindcă chiar vedem pe careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din salon, cu foliile zbătându-i-se pe cap, încă îmbrăcată cu pelerina neagră de coafor. Imediat s-a urcat într-un taxi. Ceasul din bucătărie a bătut ora șapte seara, iar o alarmă de mașină a început să se vaiete în depărtare. Dar Julia n-a sesizat nimic din toate astea. Femeia stătea în capul mesei din bucătărie, cu o revistă deschisă în față. Numai că, de fiecare dată când încerca să se concentreze asupra ei, cuvintele și fotografiile începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sări! Sări, Boss...! Săriți! Ajutați-mă! Avocatul se scutură, ca prin vis și-și recapătă instantaneu contactul cu evenimentele: Vegheat de Vierme și de Înger, Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întunecare. Căzu grămadă ca un sac, cu mâna întinsă spre a deschide, izbindu-se cu capul de stâlpul porții... Mulțimea împuținată continua goana pe uliță, acuma însă tăcută, ca și când le-ar fi fost frică să mai strige și să se vaiete ca nu cumva prin glasurile lor să atragă asupră-le gloanțele din urmă. Numai glasul lui Petre, tot mai răgușit, nu înceta deloc: ― Nu fugiți!... Unde fugiți?... Nu fugiți! Totuși fugea și el, cu toate că nu-l mai împingeau alții din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete că ei nu sunt vinovați, că nici n-au fost acolo când s-a întîmplat fapta aceea... Maiorul Tănăsescu gâfâia. Începuse să se îngrașe în vremea din urmă, avea puțină burtă, iar un doctor îi spusese de curând că are
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întoarsă pe dos. 13-15 Iunie 1990: „Uite-un student, înșfăcați-l! Niște golani! Legionari! Dați-i! Și fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic Paris, întinsă acum ca o caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aduse o telegramă fulger trimisă de Bobby. Susan o deschise Înspăimîntată, dar după o clipă Începu să zîmbească și cînd ajunse aproape de sfîrșit rîdea cu atîta poftă, Încît a trebuit să-i ceară iertare rotofeiului Romero, care continua să se vaiete de ți se rupea sufletul. Îi Întinse telegrama lui Juan Lueas și Începu și el să rîdă În timp ce citea, Încheind cu trei ha-ha-ha sonore, care eclipsară complet durerea rotofeiului. — Ce se petrece? Îi Întrebă Romero, puțintel cam supărat de atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar mai ales domnului manager de stat care, în loc să ducă la soțioară, în dreaptă folosință, două geamantane de lovele, duce doar unul pe lună. Mie cel mai mult îmi vine să mă râd, ca să vorbesc în graiul locului, de cum se vaietă tot felul de domnișori și domnișoare plătiți în valută pe la televiziunile centrale că vai, vai, ce greu o ducem. În timp ce-i ascult pe domnișori și domnișoare mi se arată așa ca într-o abureală, un fel de epifanie, o arătare
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Și, ca la iluzioniști, acum ia cutia de unde nu-i! Necunoscutul a stat și el cu Fane, în arest, o oră, ieri la amiază, dar se zice că n-a scos o vorbă, adică doar de câteva ori s-a văietat de frig. — Ce-ai, Jeane, ți-a murit cineva? l-a întrebat Inelaru. M-a amuzat că Fane le spune la toți Jeane, „ca să-și simplifice existența“, cum zice conu Costache. Fane e sigur că-i vorba de vreun pungaș
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o excepție n-are de ce să i se ia în nume de rău, acolo sus. Nu era deloc habotnic. Porunci ca al doilea bolnav să fie mutat în altă încăpere, și-l luă cu binișorul când acesta protestă și se văietă de plictiseală, apoi ceru prin ușă un scaun. Se așeză cu greu, avea artroză. A fi medic nu te scutește de boli, cum s-ar cuveni într-o lume dreaptă. Vorbiră, cu ton coborât, despre ciudățeniile acestei povești. Credeți că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Întoarce-te cu mila, Dulcea mea stăpână, De ți-am și greșit Dac-amoru-ți simt. 10 Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închid, când ei varsă Pîrae de foc aprins. (bis) Și mă vaiet cu suspinuri, Ce pot lacrimi, ce pot chinuri Când durerea de amoriu 392 {EminescuOpVI 393} Mă sfârșește ș-o să moriu. Ah, moarte, numai la tine Scăpare mai poate fi, Căci la necaz moarte vine Și omul poate muri. Repezi-te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
multe, nu degeaba am albit în creștet. Ce-ai pățit, bade Vasile? întreagă mijlociul. Vai, oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
PRIN PLOAIE (Dintr-odată speriat.): Ăștia sunt nebuni! (Își fac apariția în scenă Grubi și Bruno, ținându-l de umeri pe ȘEFUL GĂRII; CASIERUL și ȘEFUL GĂRII sunt rupți; zdrențuiți, plini de vânătăi și de sânge; ȘEFUL GĂRII geme, se vaietă, face pe martirul; cei doi îl depun pe ȘEFUL GĂRII pe bancă, încet, căutând să-l menajeze.) ȘEFUL GĂRII: Ah, ah, încet, dobitocilor! Nespălaților! Ah! IOANA: Tată! Ce-i cu tine? ȘEFUL GĂRII: Mor, fetița mea, gata. Am murit. CĂLĂTORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
țină ocupat, Își petrecea timpul făcându-și griji pentru ziua de mâine. „SĂ strângem banii, că Într-o bună zi n-o să avem ce mânca“ era tema lui favorită. „De ce nu ești și tu un copil ca toți copiii ?“, se văieta el adesea În momentele când ajungea la vreo ananghie cu mine. Adina Dabija 50 Janet mă exasperase ca tată, dar, privit prin poezie, am des- coperit un lucru extrem de simplu și de frumos : Janet putea fi iubit ! Pentru că el de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un om În vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. la Început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care Îl Întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca Într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau Întotdeauna Îndesate). Speram ca până la urmă să reușesc să-l convertesc pe Ducu la o lume care să-i redea tinerețea pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
țină ocupat, își petrecea timpul făcându-și griji pentru ziua de mâine. „Să strângem banii, că într-o bună zi n-o să avem ce mânca“ era tema lui favorită. „De ce nu ești și tu un copil ca toți copiii ?“, se văieta el adesea în momentele când ajungea la vreo ananghie cu mine. Janet mă exasperase ca tată, dar, privit prin poezie, am descoperit un lucru extrem de simplu și de frumos : Janet putea fi iubit ! Pentru că el de fapt nu era altceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un om în vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. Mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. La început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care îl întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca într-o bună zi (deși frigiderul, congelatorul, garajul și pivnița erau întotdeauna îndesate). Speram ca până la urmă să reușesc să-l convertesc pe Ducu la o lume care să-i redea tinerețea pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ușor, ca altădată. Auzi limpede săritura speriată a fetei și tropotul pașilor prin odaie. Capul zbârlit al Otiliei apăru în întredeschizătura ușii. - Ce vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc cuminte.Ți-am spus să nu mai vii. Și cum Felix lăsase capul în jos iritat și rușinat totdeodată, Otilia ieși curajoasă afară și prinse pe tânăr cu brațele de gât, privindu-l în ochi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
casa lui Costache în profitul Aglaei, intrând ca din întîmplare pe o ușă și ieșind pe cealaltă, nu scoase câteva săptămâni nici o vorbă de această afacere. Felix, trimis de moș Costache să vadă cum se află Simion, care se văieta din nou că e bolnav, avu impresia că Aglae nu știa nimic de proiectul lui Pascalopol. "Poate, își zicea el, Aglae se dezinteresează de această chestiune, în care, de fapt, nici n-are vreun drept să se amestece, ori, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]