334 matches
-
sunt toți, adică din spiță de roman Și pus-au bunii-dacii, căciulă de moșnean Iubesc grădina țării, cu iarba din câmpie Cu lanuri de bucate, cu-n petec de moșie Cu marea și cu piscuri semețe înspre soare Cu dealuri vălurite, iubesc atât, că doare Respir sân de femeie crescându-și gingaș pruncii Și strâng nectar de poame în milenare uncii Dansez cu brazii liberi în susur de izvoare Și dorm pe mușchi de verde, cu fânul la picioare Îmi cânt
ROMÂN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379628_a_380957]
-
nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie să-și aleagă, respectiv să-și determine destinul, lăsat singur, fără speranță, în haosul existenței.” Este, oare, disperare în cartea Titinei? Fără îndoială, în măsura în care însă până și disperarea poate fi înfrântă... în văluritul cămășii copilăriei, brodată cu mărgele de mâinile neostenite ale mamei. Un destin aparent insurmontabil, sortit din start eșecului, își schimbă fundamental traiectoria: „- Ce făcuși, Măriță, născuși? - Da. - Păi, unde este copilul? - E sub pat, nu a plâns, înseamnă că e
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
Acasa > Poezie > Credinta > AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017 Toate Articolele Autorului Îmbrățișez cu gândul o stâncă vălurită Închisă între nori de-un zid cernit și greu, Am sufletul aproape de clipa răzvrătită, De cerul plans, dar și de Dumnezeu. Aștept în rugă mută s-apară zorii noi Sperând să văd o rază din sfintele lăcașuri, În jur zăresc
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
răsară Ca o floare de argint Și neliniști să dispară În al vremii labirint. Pace-n ochi să se aprindă Din priviri care se scurg, Clipele să le cuprindă În al vremii trist amurg. Pace-n zări să lumineze Necuprinsul vălurit, Tihna să se-nfățișeze În al vremii răsărit. ------------------------------------------------ MIHALACHE Alexandra, născută la 4 aprilie 1986. Poet, scriitor, redactor la revista „Orizonturi literare”. Studii: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină veterinară - București, Facultatea de Agricultură, Specializarea: Silvicultură. Inginer în protecția pădurilor
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
aici corelarea dintre plutirea bourului și urzeala fetei. Ele sunt într-un raport invers proporțional, la fel ca Haosul și Cosmosul, ale căror paradigme sunt. „înotătura” haotică a bourului provoacă „turburarea”/„smintirea” cusăturii fetei (dacă bourul face valuri - fata coase „vălurit”). Dar și invers : o țesere/toarcere/coasere regulată (ordonată) denotă, dar și pro- voacă „înotătura lină” a bourului - cu alte cuvinte, îmblânzirea pe cale magică a stihiei acvatice. Abia în ultimă instanță fata amenință bourul că, dacă nu va pluti lin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Astfel, acompaniate de zăngănitul pieselor componente ale mașinii, de triluri de muzică autohtonă cu influențe orientale lăsate cu bună știință să răzbată și dincolo de spațiul „înghesuit” din interiorul vehiculului, am străbătut de fiecare dată drumul șerpuitor către sat. Relieful larg vălurit, cu platouri joase, văi largi și dealuri cu culmi line ce ne permitea dacă nu să vedem, măcar să întrezărim sau să ne imaginăm în depărtare lunca Prutului, ne anunța despre frumusețea peisajului din zonă. Verdele crud al pășunilor vorbea aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină, un căluț șezu din ronțăit și închise ochii. Capul îi scăpăta de somn. Lângă sania cu oplene un bou își lingea arar tovarășul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cenușie, mașina coborî scârțâind și trecu râul printr-un vad plin cu pietre, apoi se cățără pe malul povârnit. Wilson ordonase cu o zi Înainte să se sape un drum acolo pentru a putea ajunge la terenul acela Împădurit și vălurit, asemeni unui parc, care se-ntindea pe partea cealaltă. Wilson se gândi că era o dimineață frumoasă. Câmpul era acoperit de rouă și, cum treceau prin iarbă, printre tufișurile micuțe, putea simți mirosul frunzelor de ferigă strivite de roți. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
urmă peste munții cu văi adânci, acoperite de păduri verzi și povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară. Apoi, În față se Înălțau alți munți Întunecați. Și după aia, În loc s-o ia spre Arusha, au făcut stânga și el Își Închipui, desigur, că aveau benzină destulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
podul de peste râu. Râul era la locul lui. Se Încolăcea printre pilonii Înalți ai podului. Nick privi În apa limpede, maronie din cauza fundului cu pietricele, și văzu păstrăvii care stăteau pe loc În curentul de apă, ajutându-se de aripioarele vălurite. În timp ce-i privea Își schimbaseră poziția făcând niște unghiuri rapide, numai ca să rămână imobili În curentul rapid. Nick Îi privi mult timp. Îi privi cum stăteau pe loc cu botul Înfipt În curent, mulți dintre ei stând unde apa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câte o insulă mare și compactă de pini În dreapta sau În stânga sa. Rupse ferigi și le fixă sub curele. Cataramele le striviră și mireasma lor se făcu simțită În timp ce mergea. Obosise și i se făcuse cald, tot mergând pe câmpia vălurită și lipsită de umbră. Știa că dacă ar face stânga ar da oricând de râu. Nu putea fi mai departe de-o milă. Dar o ținu Înainte spre nord ca să ajungă cât mai În susul râului, cât de sus putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de jumătate de metru Înălțime, cu un recipient care la prima vedere părea să dea pe dinafară, plin cu urină și chiștoace. (În realitate, era apă de ploaie amestecată cu ofrande sub formă de bețișoare de tămâie.) Pereții erau ușor văluriți, dar netezi, ceea ce l-a făcut pe Harry să creadă că secole de-a rândul bărbați ca el Își căutaseră ușurarea În același mod. (Greșit. Piatra fusese sculptată și șlefuită ca să semene cu o vulvă.) Iar anumite părți ale pisoarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toți călătorii din cele două metrouri care au oprit circulațaia la Kodemmachō au inhalat gazul sarin care plutea în aer și numărul victimelor s-a mărit. În afară de acestea mai sunt declarațiile celor din metroul A750S. „Când mă uit, pământul era vălurit și moale.“ Tokita Sumio (45 de ani) Tokita s-a născut în orașul Yumura-onsen, prefectura Hyōgo. Orașul e situat în vest, spre Kinosaki, aproape de Marea Japoniei. A terminat facultatea și s-a angajat la un lanț de supermarketuri din Kansai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gură. Nu pricepeam nimic. Pe când stăteam și priveam uluit, a apărut o ambulanță. Trebuia să ajung la muncă, așa că am început să merg pe jos până la Ningyōchō. Atunci, nu aveam nimic. Nimic neobișnuit. Mergeam și, când mă uit, pământul era vălurit și moale. Eram sigur că e cutremur. M-am oprit și m-am lăsat pe vine. Am încercat să pun mâna pe pământ, așa. Nu se întâmpla nimic. Pământul era normal. Nu înțelegeam de ce. Mi s-a făcut frică. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
infanteriei“. Așa spusese Sebastianus cu o seară înainte, dar, de fapt, după câte se părea, tăietorii săi de gâturi nu primiseră nici măcar acea misiune, dat fiind că Etius îi pusese să stea în ariergarda cea mai îndepărtată, pe un teren vălurit și presărat cu desișuri de arbuști, unde, probabil, dușmanii cu greu i-ar fi văzut. întorcându-și privirea către aliniamentul micii sale armate - mică era un fel de a spune, de vreme ce era, totuși, vorba de șase mii de oameni -, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am zis. — O, draga mea. — Nu, nu dulci. Sunt frumoase. Vreau să zic, eu, când mă gândeam la ceramică, mă gândeam la... ei bine, nu la obiecte frumoase ca astea. Am arătat spre un vas mare decorat cu un brâu vălurit de trandafiri galbeni și rândunici dolofane, albastre. — Uită-te la asta. Te invidiez cu adevărat pentru că poți să faci asemenea lucruri. Îmi dai voie? A dat din cap. Sigur. L-am luat cu grijă. — Cum l-ai făcut? Culorile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
șuvoi pietrele scumpe din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arta meditației de-ajuns să-i privești în tine o liniște se umflă până la înălțare într-o rugăciune sunt atâtea păcate se topesc oarecum în ceara lumânărilor devenim simpli cerșetori de izbăvire hulă pe suflet maramă cu chip de zeu vălurit privirea mea larg far fără odihnă bărbatule de oriunde ai veni dragoste cărnii tale spune-i că la țărm sentimente clatină nori cu vele dezlănțuit sufletul meu quiproquo sub creangă de măslin trăiesc într-o inimă de bărbat acolo a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de câte zece și apoi împrăștiate în diferite colțuri ale grădinii. Stăm așezate sau sprijinite pe platforme din lemn sau piatră ori pe pietre netede de râu. În fața noastră se întind iazuri artificiale presărate cu flori plutitoare de lotus și vălurite de crapii koi care sar din apă. Între noi sunt panouri sculptate din lemn și estrade din bambus. Eunucul care e responsabil de grupul meu are o decorație din bronz la pălărie și o prepeliță la piept. Îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Învelitorile scaunului sunt vopsite cu linii și modele care imită broderia. Pe o masă plină cu flori din hârtie sunt așezate frumos bețișoare din argint și cupe de vin din aur. Munții sunt acoperiți cu stânci, pâraie, magnolii și iarbă vălurită, toate făcute la scară. Ceea ce mă uimește și mai mult e că pe ramurile magnoliilor se odihnesc cicade, fluturi stau pe bujori și greieri în iarbă. Le-a luat ani de zile și sute de meșteșugari ca să realizeze această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de luptă, vopsită cu kohl, cu gura ca o rană, năpustindu-se prin bazar de parcă se afla în fruntea unei armate cuceritoare. — Destul, murmură ea, e destul. Se îndreptă spre băiatul de la Hungry Hop, care dădea la o parte bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ce sens? Fiona a luat o gură de cafea, dar s-a strâmbat fiindcă-și arsese buza. — Adică, în fond, tu nici n-ai mai mers așa de mult cu bicicleta pân-acum. Susan a scos un oftat care a vălurit stratul de spumă de lapte din ceașca pe care o dusese la gură. —Știu. Probabil că e o criză a vârstei mijlocii instalată precoce, dar chiar cred c-o să-mi prindă bine să fiu departe de Nick pentru câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deschidea în fața lui. Dacă-și închipuise că zăpada, orașul și valurile epuizaseră definitiv capacitatea lui de a se mira, spectacolul pe care răsăritul îl oferi ochilor săi corectă din nou acestă greșeală, căci cenușiul plumburiu și metalic al unei mări vălurite și amenințătoare avu darul să-l hipnotizeze, cufundându-l într-o transă în timpul căreia rămase nemișcat și absorbit, ca o statuie fără viață. Apoi, prima rază de soare descompuse cenușiul într-un albastru luminos și un verde opac, încât albul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În apă și la pietrișul din jurul fîntînii arteziene de lîngă gară, fîntînĂ care avea o țeavă maronie din care apa țîșnea direct În sus, În lumina soarelui. Apoi jetul de apă cădea În bazin și În spate se vedea lacul vălurit de briză; mai erau malurile Împădurite și, legată de stîlpii docului, barca cu care veniserăm. Trenul se opri, mecanicii coborîrĂ și tata Își luă rămas-bun de la Fred Cuthbert, care urma să aibă grijă de barcă În adăpostul său. — CÎnd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]