551 matches
-
în toate fazele de dezvoltare. Mai târziu a aflat că era pe timp de iarnă ținut în balconul de la intrarea în vilă. Ce deosebire între casa părinților săi de la țară, modestă, din chirpici, cu pereții lipiți cu pământ galben și văruiți cu bidineaua, cu pardoseala din lut acoperită de preșuri țesute la război de către mama sa în tinerețe. În lungile luni de iarnă, tăia din obiecte de îmbrăcăminte fâșii de zdrențe multicolore înnodate sau cusute între ele, apoi le folosea la
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
religioasă, de parcă aș băut din apa tare a sfințeniei! Ce să admir mai întâi? Bolțile de la intrare, cărările pietruite și albite de atâția pași ce le-au traversat, însoțite de flori și arbori, ghivecele cu flori multicolore de pe prichiciul verandelor văruite în alb, arhitectura pașnică a clădirilor cu ziduri groase, temeinice, adăpostind chilii ce înconjoară biserica mânăstirească, ori înseși bisericile mânăstirești ce răsar în mijlocul lăcașului ca inegalabile tezaure spirituale, istorice, arhitectonice și de artă ale neamului, atât de greu încercat de-
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
copaci. Care cresc liber pe străzi. Fără a fi hăcuiți în fiecare primăvară. Se vede că au specialiști în conducerea arboretului. Au specialiști și în plasarea toaletelor publice conectate direct la canalizarea orașului. Clădirile, extrem de variate arhitectural, par a fi văruite ieri. Nici o clădire nouă, fără stridențe. Un variat mobilier stradal, la care se adaugă bistrouri, berării, braserii, restaurante cu mii de mesuțe așezate direct pe trotuar fără să deranjeze trecerea pietonilor. Cochet, cochet ! Parizieni, ce vreți ? Parisul în 5 zile
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
albi și roz, mușcatele, apoi curtea noastră mare, înfrumusețată ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare, cu pomii văruiți până la brâu: cireși, vișini, zarzări, meri, peri, gutui, pruni, piersici, deasupra cărora înmiresmau cerul și pământul, cu coroanele numai diademe, ca aurele Sfinților, cu grădina din jurul casei plină de trandafiri, de zambile, de narcise, de mărgăritar, de iasomie, de liliac
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
îi răspundea cam fonfăit, jupân Nae. Când vorbea, acesta avea un defect nazal și fonfănea ... De aceea, un alt spirit de-al vremii, Lică Cotârleț, spunea deseori, cu izul de interogație cuvenit, celor care nu vorbeau răspicat: “Măi, ești ca văru' Nae Moldoveanu, la care ai nevoie de tâlmaci ca să-l înțelegi !.. Înainte de a veni din pivniță cu damigeana plină cu vin, jupân Nae gusta din damigeană. Macedonescu îi știa obiceiul și nu-I plăcea. Spre a se asigura că nu
JUPÂNUL NAE MOLDOVEANU ŞI CULOAREA VINULUI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348105_a_349434]
-
responsabilități? Anica s-a întors la părinții ei, îndurând sudalmele tatălui ei, un tiran, curvar și un bețiv, dar care se lipi de sufletul celei mici.Se lumina tot când micuța îi zâmbea și gîngurea trăgându-l de mustață... Anica văruia case și făcea curățenie pe la alții mai căpătuiți...fuseseră fugăriți de comuniști, li se luase totul și acum abia aveau cu ce trăi. Tatăl ei nu se putuse obișnui cu sărăcia și plecă de acasă la una din concubinele lui
GENŢIANNEBLUE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348146_a_349475]
-
în două cincinale, I-ați băut zeci de ocale... Da mai lăsați-o de țuică Și-apucați-vă de mucă! ...Spălați putina, și roiu! Și mai lăsați dracu`țoiul. - Bravo ție, nota zece!... Că la vorbă nu te-ntrece Nici Pona, nici văru Crin; Hai noroc și să trăim! Moș Ilie-i dă răspuns, Iar cheflii sar în sus. - Moș Ilie, să trăiești! Ai dreptate, că-n povești Nici copii nu mai cred, Dar s-asculte al nărod Că el patria slujește, Dar
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
camere, pentru că îmi ploua prin acoperiș. Și mai departe am avut noroc că primarul obținuse fonduri pentru acoperișul bisericii și o parte din tabla veche am primit-o eu de la preot. Meșterul Giudică m-a ajutat peste tot, inclusiv la văruit și lucrarea se întisese toată vara, că nici nu am avut vreme să mă plâng de căldură. Lucram pe post de calfă și seara cădeam frânt. Dar nu reușeam să dorm mai mult de patru cinci ore pe noapte. Făcusem
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]
-
zile uitării. Casa proaspăt văruită, oricum ar fi ea, te face să simți că ai totuși un rost pe acest pământ, trecutul este luminat de clipa prezentă, viitorul pare trandafiriu. Ce păcat că nu ne este la îndemână să ne văruim casele zilnic! Pentru ca totul să fie curat și primitor îți spoiești pardoseala cu un amestec de pământ și balegă de vacă, pentru că, oricât de ciudat ar părea, spoiala uscată are un miros de curat. Și totuși, casa nu îți este
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
cinci copii eram, Și ziulica-ntreagă, întruna ne jucam. Leșie din cenușă, când tu făceai mămucă, Iar noi, pe după ușă pândeam de-i rost de ducă La zbenguit oleacă. . .Zburdam așa ca mieii, Curați ca ghioceii, întruna pe toloacă!. Când văruiai în casă și aranjai frumos, Așa de bucuroasă, schimbai totul pe dos, În altă parte masa, ba patul, ba găleata, Făceai pe șmecheroasa când seara, venea tata: -Ce-i asta Viorică? Pe toate le-ai sucit!. -Se pare Nihălucă, întruna am
COPILĂRIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366572_a_367901]
-
conducă spre casă, am realizat că „Romeo” era verișorul nostru! Turan era cel mai bun prieten al lui...și vecin. Dintre sute de tineri...s-au găsit ei doi. N-a fost o glumă și nici o întâmplare. Le-a lăsat văru' pe nemțoaice și tot cu noi mergea. La Constanța, la 2 Mai...tot traseul cunoscut. În toamnă ne-am trezit cu el în Timișoara, că aranjase tot să plece în Germania definitiv cu soră-mea, că în țară niciun popă
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
tot să plece în Germania definitiv cu soră-mea, că în țară niciun popă nu i-ar cununa, fiind verișori. Au intervenit drastic familiile...dar niciodată n-am mai văzut sclipirea aceea de fericire adevărată în ochii surorii mele. Nici văru' n-a mai plecat. În iarnă, a lăsat-o însărcinată pe o fostă colegă de liceu...o urâtă și-o fonfăită. N-a vrut s-o ia, dar unchiu și mătușa au adus-o acasă, „că nepoata lor nu crește
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
unchiu și mătușa au adus-o acasă, „că nepoata lor nu crește la uși străine!” El nici la botez n-a vrut să vină. S-a mutat acasă doar când era pe moarte mătușa. Acum, după aproape 30 de ani, văru' a făcut un băiat...tot cu fonfăita...și s-au cununat, după o viață de hârjoneală și nestatornicie. Soră-mea n-a mai mers niciodată la mare...la noi. Eu, da. Nu-mi place la plajă, dar în apă, până
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
Lev Tolstoi și-a scris Învierea, fiindcă aici trăiau numai monahi și cărturari de viță nobilă, “aici se practicau artele și literele, alături de exercițiile mistice”. Comuniștii, recunoscuți pentru respectul deosebit acordat deopotriva credinței și culturii, au dat crucile jos, au văruit temeinic, au ctitorit un lagăr, iar lui Iisus înviat, zugrăvit pe peretele catapetesmei, i-au tras un glonț în frunte. “La Mănăstârca a crescut pustiul”, oftează, nu fără instinct poetic, Părintele Bejan. Și într-adevăr, citind, înțelegi că sub bagheta
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
Întotdeauna Iubirea e albă, albă/ Aici nu se intră cu bocancii,/ Se intră în picioarele goale,/ Unse cândva cu mir,/ Într-o biserică, ați ghicit/Și ea albă, albă!/ Aici nu poți pătrunde/Decât cu Dumnezeu/ De mână,/ Cel care/ Văruiește în taină/ Chipul iubirii și pereții/ Bisericilor noastre albe! Și, ca să continui acest periplu al culorii albe în poeziile lui Petre Ion Stoica, până și diminețile sunt albe „ca un batalion de surori medicale”, „coala albă de scris/ Pare o
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
alte cuvinte, Biserica și martiriul se adeveresc reciproc. Interpretarea cea mai pro¬fundă a martiriului este dată în mărturisirea cuvântului Bisericii despre harul eshatologic învingător și biruitor, prin care mucenicii, de ieri, de azi, dintotdeauna, se împlinesc pe ei înșiși văruind lumea. Martirul și mucenicul dă mărturie lumii pentru Biserica lui Iisus Hristos în care el rămâne prin jertfa sa. Totodată, el vorbește tuturor creștinilor și tuturor timpurilor, spunându-le că moartea lor nu este zadarnică, ci ară¬tând felul autentic
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
-mi dea jucăria inapoi o broască și o lăcustă stăteau de priveghi iar un greiere l-am omorât eu căutându-i chitara sub aripi iar fluturii fluturii erau straiele mele (au rămas și acum) Mami a mea pleca mereu să văruiască case aș fi prins-o cu mâinile amândouă dar într-una aveam codrul de pâine cu gust și miros de cozonac (mult mai târziu am aflat mirosul acela de sărbători) știam când vine ora alergam pe cărarea pietruită până sărea
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
cât îl știa de tâmpit pe Lică îi era imposibil să creadă că acesta născocise din capul lui povestea aceea atât de tulburătoare. - Daaa, da’ n-o știț’ pi ceia cu fimeia din Diocheț’, cî mii mi-o spus-o văru’ Andonel, ăla de-i moașă acolo al ei, interveni Lae, dornic și el să-și manifeste cunoștințele și talentul narativ, apoi tăcu, așteptând, răbduliu și cuviincios, să fie rugat să povestească, însă nepierzând timpul la golitul ulcelei. - Păi, spune-o
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
inegale, Pe una - străluciri de matostat, Pe alta - o risipă de opale. Un arbore cu două ramuri noi Ca două instrumente-ntr-o orchestră, Firavă violină și oboi În orchestrațe extraterestră. Când umbrele-nserării se adună, Iar ramurile parcă-s văruite, Sub strălucirea razelor de lună Doar cântecele sunt neadormite. Pe-o ramură - corolă luminoasă A răsărit într-o fereastră-albastră; Pe alta, ca o veste norocoasă, A poposit o PASĂRE MĂIASTRĂ. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Două ramuri / George Nicolae Podișor : Confluențe
DOUĂ RAMURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351536_a_352865]
-
rai și ... „țara ce pe pieptul ei ne ține ... hrănindu-ne pe tine și pe mine”. România este „acasă”! ea este cuibul în care am deschis ochii, inspirându-i doinele și legendele, odată cu aerul. Ea este casa părintească cu pereții văruiți în azuriul cerului, și cu mușcate la ferestre. La mulți ani, dulce Românie! La mulți ani, românilor de pretutindeni! ( Vă rog să-mi iertați sărăcia exprimării, dar și eventualele greșeli, luați în seamă doar iubirea de patrie ... ) De ziua ta
LA MULŢI ANI, IUBITĂ MAMĂ, ROMÂNIA! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350922_a_352251]
-
născut pe Osiris. Dar lui Nut grecii îi spun Rhea, pentru că este fiica lui Uranus. Geb, la greci, e poreclit Cronos și romanii îi spun Saturn. Nu înțelegeam ce vrea Mancuse. Era supărat pentru că nevasta lui, Estera, se apucase de văruit casa, iar pe el îl oripila ideea să mute lucrurile dintr-o cameră în alta, așa că le scosese pe toate în curte, ajutat de Caiafa care, în timp ce se chinuia cu un fotoliu ce se încăpățîna să nu iasă pe ușă
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
chiar de mintea lui, singura care l-ar fi apropiat de așteptata dezlegare a „enigmei”. Cum se zice însă, nu vezi pădurea din cauza uscăturilor! Vestea mult așteptată a venit din partea celui în care n-ar fi crezut în veci: de la văru' Niță, vecin în sat, ca și pe plaiul Măgurii, cu ”rizidențile”, cum le ziceau ăia de la Sfat, când venea cu „recenzământul”, în răspăr luați de de săteni și pe șest cu cădere de rimă, cu „mânca-i-ar pământul” și
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
n-o planificase nici anii și nici înțelepciunea, de care făcuse adesea atâta caz. O clipă de sinceritate și împărtășire de gând pe nepusă masă a fost îndeajuns să-mpace orgolii care ardeau mocnit și se aprindeau din orișice. Iar văru Niță se procopsise cu o poreclă, pe care-o va duce pân'la sfârșit, ba și prin urmașii sorei sale și poate cine știe până când. Se simțea în al noălea cer când urechile îi erau mângâiate cu vorbe dulci și
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
camere, pentru că îmi ploua prin acoperiș. Și mai departe am avut noroc că primarul obținuse fonduri pentru acoperișul bisericii și o parte din tabla veche am primit-o eu de la preot. Meșterul Giudică m-a ajutat peste tot, inclusiv la văruit și lucrarea se întisese toată vara, că nici nu am avut vreme să mă plâng de căldură. Lucram pe post de calfă și seara cădeam frânt. Dar nu reușeam să dorm mai mult de patru cinci ore pe noapte. Făcusem
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
de mine gândul de a fi un "nostalgic", știu foarte bine ce a însemnat comunismul și Ceaușescu, însă mai avea dreptate și Nicu când spunea că nu vor fi în stare cei care vor veni după taica-su nici să văruiască ce s-a construit în timpul sau... Și avea o vorbă bună, "Nea Nicu"...aceea cu "neamestecul în treburili interne":) Sunt multe aspecte...noi suntem mici, nici nu gândim noi ce jocuri înalte joacă ei și ce șfori se trag pe
...CRIZA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355470_a_356799]