330 matches
-
doară și să-mi cânte fără orchestră fără dirijor - graffiti-n sunet mirosind a var să fie doar un vis cu lebede ce mor cântând fără să știm noi când și cui ? Referință Bibliografică: Graffiti-n sunet pe pereții proaspăt văruiți ai lumii / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1377, Anul IV, 08 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Blănariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GRAFFITI-N SUNET PE PEREŢII PROASPĂT VĂRUIŢI AI LUMII de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341090_a_342419]
-
al așezării. Totul degajă o puternică impresie de vechime, siguranța și rigoare geometrica, un puternic instinct de apărare a proprietății individuale și colective. Fiecare casă este alcătuită în partea de jos din piatră și în cea de sus din zid văruit alb sau din lemn sau jumătate este din zid și jumătate din lemn. Ferestrele și ușile sunt vopsite într-un maro antichizat, ceea ce sporește impresia de vechime. La geamuri au gratii din fier forjat. Fiecare casă este înconjurată de un
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
unic și călăuzitor ar fi trebuit să dispară în 1990. Iată, însă, că tentaculele lui de stafie se întind, totuși, până în zilele noastre. Mulți dintre activiștii lui supraviețuitori sunt ca stafiile care bântuie încă prin societate. Bântuie ca niște „morminte văruite”, nu au conștiința morții lor, doar bântuie cu hârțoagele în mâini și cu ștampilele, ca în vremea stalinismului, ca pe vremea răposatului lor iubit conducător din ultimele decenii ale secolului trecut - numai că mortul de la groapă nu se mai întoarce
INTERVIU CU SCRIITORUL HORIA MUNTENUŞ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342684_a_344013]
-
văd puii albi dolofani, care-cum prin hală; nu se aude zarva de cotcodăceală, televizorul n‑are sonor. În hala unde au trăit 37 de zile puii pe care bărbatul încă îi sacrifică, e liniște. În curând, va fi golită, spălată, văruită, dezinfectată și ținută închisă minimum 14 zile, în vid sanitar. Acum, becurile, stalactite albastru‑european și verde‑ierbos, sunt încă aprinse. Benzile cu hrănitoarele și cu notele muzicale pentru apă sunt ridicate. Pe jos, așternutul de paie pare frământat cu
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
gardul mic ,de sîrmă, dincolo de portița, pe partea stîngă a potecii înguste , un strat de călțunași încă mai rîdea la soare.Sărută cu gîndul florile galben -portocalii și urmării cu privirea poteca care ducea pînă în pridvorul casei cu pereții văruiți. Lîngă ușa,un baston stă rezemat așteptînd în zadar o mină tremurînda care să îl folosească.... -Hai, tati! Ce a zis? -A zis că dacă ei ar avea pamantul nostru, l-ar săruta în fiecare zi ! -Don Manuel și Dona
SARUTUL DIN VIS de MIRELA PENU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340153_a_341482]
-
sfânta Cruce cerută de rangul său ierarhic. El pășea încet, cu pași rari, pe aleea de trupuri, ce se desfăcea pe lângă altarul de vară realizat în chip de tribună bogat ornată pentru sărbătoare, până la biserica veche, proaspăt renovată, curățită și văruită, privind mulțimea cu ochii săi blânzi, senini, binecuvântând o. În ochii săi, fără nicio exagerare, citeam ori simțeam sinceritatea și curiozitatea cunoscută de noi toți în ochii copilului curat, neatins de păcat, citeam dragostea purtată turmei păstorite de el, iubirea
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
la slujbele din biserica din Hârcești (cea din satul copilăriei mele, Sinești , Ungheni era închisă). La sărbătorile creștine, de Paști, Crăciun sau Anul Nou toată familia se aduna împreună sub o aură magică, în hăinuțe, neapărat noi, în casa proaspăt văruită, în jurul mesei cu mâncăruri tradiționale, preparate de mama. Raia ROGAC: Profesorii din școală v-au orientat să deveniți cadru didactic? Iulia GOREA-COSTIN: Mi-au amplificat dorința de a cunoaște și a împărtăși din cunoaștere ... Când am mers la școală știam
DESĂVÂRŞIREA ESTE VISUL MEU CEL MARE ! de RAIA ROGAC în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378835_a_380164]
-
de poezii și romane interesante, într-o locație originală. Dar pânza surprizei s-a destrămat atunci când am fost condus la subsolul blocului unde locuia scriitorul Gh. Chirtoc. Coborând pe o scară îngustă, am intrat într-o încăpere modestă, dar curată, văruită, electrificată, în care, abia încăpea o măsuță și câteva rafturi și scaune. Pe măsuță, un calculator, câteva dosare și mape cu hârtii, manuscrise și alte accesorii necesare activității scriitoricești. Nu mai rețin ceșcuțele, sticlele și alte „obiecte de inventar”, specifice
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
înviat a treia zi, după scripturi..." Cei care sunt preocupați numai de aspectul fizic au fost numiți de Mântuitorul Hristos, farisei și chipuri găunoase. Mântuitorul Hristos i-a demascat pe farisei, ca fiind găunoși pe dinăuntru, i-a numit „morminte văruite”, care pe dinafara sunt înflorite și arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de putreziciune, de putreziciunea morților. I-a comparat cu niste pahare care sunt vopsite doar pe dinafara, dar înăuntru sunt pline de necurăție. Curăția spirituală implică bună
BUNĂ CUVIINȚĂ ȘI SMERENIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375448_a_376777]
-
un puzzle hainele lăsate de ea și încerci să-i vorbești fără lacrimi și să răspunzi tot tu. Daca vârsta fragedă nu te-a părăsit încă, iar mama e plecată departe, te retragi într-o cameră înaltă, cu pereții curat văruiți și miros de mușcate și citești Frații Karamazov, uitând cum e atunci când soarele intră în casă numai prin ochii ei. Dacă auzi dimineața, până în răsăritul soarelui, pași de mamă sosiți cu primul tren și cine mai știe cu ce alte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
un puzzle hainele lăsate de ea și încerci să-i vorbești fără lacrimi și să răspunzi tot tu. Daca vârsta fragedă nu te-a părăsit încă, iar mama e plecată departe, te retragi într-o cameră înaltă, cu pereții curat văruiți și miros de mușcate și citești Frații Karamazov, uitând cum e atunci când soarele intră în casă numai prin ochii ei. Dacă auzi dimineața, până în răsăritul soarelui, pași de mamă sosiți cu primul tren și cine mai știe cu ce alte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
bine vă povestesc altceva. Ferestrele aveau obloane iar pe dinăuntru femeile coseau frumos, cu ață viu colorată niște perdele, prinse la mijloc, pentru a lăsa lumina soarelui să pătrundă în casă. Ușile de la intrare erau din lemn, vopsite iar casele văruite. Îmi aduc aminte cum mai străluceau toate în ajunul Paștelui. Ce frumos era și cât de curat. Și noi ne curățam pe dinăuntru, în suflet și ne vorbeam surâzând, nimeni nu era necăjit. Era frumos; ținu să-și încheie expunerea
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
armonia care există între bunătate, iubire și dreptate, din gesturile lui Iisus Hristos care a plâns pentru oameni, a murit pentru noi, dar tot El a luat biciul în Templu și nu a ezitat să-i numească pe unii ,,morminte văruite”. Și... să acceptăm lipsa contradicției între bunătate și pedepsirea onestă a răului, pentru că ,,Domnul este bun și drept”, iar acestea două se găsesc într-o perfectă armonie în natura divină: Dreptatea și pacea se sărută” (Psalm 85.10b).Pr. Prof.
SENTIMENTUL VIETII NEIMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344952_a_346281]
-
tata cu un chip împietrit, de pe care nu se putea citi nimic. Și el îi făcea semne de drum bun. Revederea Iașului, orașul care-l adoptase, îl bucura. Cunoștea bine drumul până-n Copou, iar clădirea mare a școlii părea proaspăt văruită, anume pentru el. Copacii de pe marginea aleii, cu frunzele stând să ruginească sub bruma toamnei, fremătau odihnitor. Își lăsă bagajele pe pat și fugi în livadă. Nevăzut de nimeni, mângâie cu privirea crengile nucilor tineri. Tăcut se așeză sub pomul
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
onorez vreo festivitate dedicată poetului. Din noaptea Sfântului Andrei s-au păstrat doar trei poezii ale coșmarului care acum devenise datină. Labiș se așezase turcește peste pătura patului hârbuit, dar ospitalier, umbra lui din profil apare clătinându-se pe peretele văruit („Umbra mea își clatină/ Limpede var/ Vine ca o datină/ Noaptea de coșmar"). Aurel Covaci se așază, în poziția lui Buda, în fața poetului și își desenează unul altuia staturile din profil. Pentru a se încuraja, au scris cu litere mari
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
geamurile. Noi, copiii, ajutați de bunicuțu, munceam în curte și grădină: greblam frunzele căzute, bunicuțu curăța pomii de crengile uscate și de frunzele cu dăunători, apoi adunam gunoiul într-o grămadă mare și-i dădeam foc. După aceea, treceam la văruitul pomilor, văruiam ulucile gardului, greblam șanțul de la poartă iar tăticu îl mai săpa ca să-l adâncească, repara podișca pentru ca apa de la ploaie să se scurgă la vale și să nu băltească în dreptul curții. În Joia Mare se înroșeau ouăle, Vineri
SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI LA PURANI DE VIDELE, JUD.TELEORMAN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 397 din 01 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347012_a_348341]
-
of gold, warm rays, a singing lark, Of you I dream, you see... ÎMI AMINTESC Îmi amintesc de toamnă cea târzie îmi amintesc de mine îmi amintesc de-o dimineață aurie îmi amintesc de tine îmi amintesc de-o casă văruita îmi amintesc de ei îmi amintesc de-o stradă pietruita când ne suiam în tei îmi amintesc de holurile școlii pe care alergăm după o gumă ce ținea de „mingie” când timpul alungam îmi amintesc duios de vara-n care
BILINGUAL POEMS (1) / POEME BILINGVE (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345339_a_346668]
-
spală cu artă cuminte sunt iubiri ce se salvează din orice potop/rubiconde stilate/ sentimentele le împart sărmanilor ce au doar un cord două mâini lipsă picioare de spălat guri mutilate axul inimilor se rotește ca norii pe un cer văruit râul se umflă de ape ce spală (cam) tot ce-am iubit Referință Bibliografică: Ritual de spălat iubirea / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1510, Anul V, 18 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate
RITUAL DE SPĂLAT IUBIREA de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377084_a_378413]
-
ci doar acea țesătură de stări intercognitive și intercocnetive. Fără prea mare fast, doar cu o conștiență plurală, demnă de remarcat, poetul se rezumă la nivelul plastic timp în care și dinamic, în propria sa „Biografie”: „Bați cuiul în peretele văruit alb/ de parcă te-ar fi îmbrâncit cineva/ de parcă te-ar fi împins înainte/ cariera ta înaintează/ ca și cuiul pentru beton/ până la urmă cuiul își atinge scopul/ și memoria sa cedează, e clar/ ceva i-au scos definitiv din cap
DANIEL MARIAN DESPRE KÁROLY FELLINGER de BAKI YMERI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378022_a_379351]
-
puternice. Rămîn în cerdac. Aștept... Ce..? Pe cine...? Sunt singura....., prea singură.... Oare mai vine cineva la o casă simplă și umila,pierdută în arșiță verii pe o ulița prăfuita? Va mai înțelege cineva câtă putere ne dau aceste ziduri văruite.....? A mai auzit cineva, acum mulți ani, poate zece, sau poate cincisprezece , o chemare nerostita...? Dacă da, atunci sigur vom renaște, sigur vom fi iarăși ceea ce am fost, si mai mult decât atât! Dacă da.... Mă trezește un scârțâit de
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
spre creștet și spre tălpi. Femeia de la lumânări îi privea uimită, mirata ca niște străini intra ziua -n amiaza-mare tocmai aici. -Am venit,Doamne! Sunt eu, eu Petru a lui Simion, de la marginea satului.! De la casa aceea mică și mereu văruita, cu salcâm în curte! Mă mai știi,Doamne ?.Eu, Petruș Simion băiatul neastâmpărat și sărac pe care maica lui -Maria, Maria al lu’Simion , nu-l lasă să intre în Casa Ta desculț și murdar?Aveam mereu teneșii mai mari
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
4. Cumpărarea alimentelor sau hainelor 13. Alimente pentru iarnă (murături, legume, dulceață, etc.) 5. Hrănirea animalelor și păsărilor 14. Repararea diferitelor obiecte 6. Curățenia casei 15. Munca la câmp (livadă) 7. Curățenia curții și a dependințelor 16. Întreținerea casei (zugrăvit, văruit, etc.) 8. Tăiatul lemnelor (dacă e cazul) 17. Consolidări, construcții 9. Curățenia grajdului, cotețului 18. Munca în grădină (dacă e cazul) 56. Ce faceți dumneavoastră atunci când aveți timp liber? 57. Ați participat vreodată la spectacole (de muzică ușoară sau populară
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând dublul regim (nocturn/diurn) al ființei prin
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Sunt doar câteva case noi la construirea cărora s-au folosit alte materiale de construcție (bolțari, cărămidă). Aproape toate casele sunt bine întreținute (ținând seamă mai ales de vechimea de peste o sută de ani a acestora). Toate casele sunt recent văruite: „În fiecare primăvară nimeni nu trebuie chemat. Știe că trebuie să-și văruiască pomii, își face curățenie, își curăță șanțul pentru apă...” (bărbat, angajat la Gaz Vest, 35 de ani). primăria a emis în 2004 o hotărâre a consiliului local
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
fusese atât de profundă, Încât uneori uitase că sunt persoane distincte. Copii fiind, se cățăraseră pe versantul În terase al muntelui ca o ființă cu patru picioare și două capete. Era obișnuită cu umbra lor siameză ițindu-se seara pe casa văruită și, de câte ori Își Întâlnea conturul singuratic, Îi părea tăiat În două. Pacea părea să fi schimbat totul. Lefty profita de noile libertăți. În ultima lună se dusese În vale, la Bursa, de șaptesprezece ori În total. De trei ori stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]