3,613 matches
-
din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care eu sfarm între dinți speteaza scaunului de piatră galbenă pe care e așezată ea stă în miezul acestei pietre galbene și-și ridică în spuma primitoare a văzduhului poalele rochiei de piatră galbenă care îi acoperă gleznele și pulpele ea stă în miezul acestei pietre galbene și mă roagă să nu care cumva de drag de ea să mă dau de trei ori peste cap și să devin
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
decît moartea mea cu mine însumi cinstită moartea mea sigură foarte foarte sigură * din miezul pietrei galbene iubita mea cîntă unul după altul și cîntecul meu de botez și cîntecul meu de moarte din miezul pietrei galbene se răspîndesc în văzduh și cîntece de nuntă și cîntece de înmormîntare din miezul pietrei galbene iubita mea îmi trimite scrisori în care așează poemele pe care le-am scris ieri imediat după ce am murit din miezul pietrei galbene iubita mea nu se mai
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
Acum, în prag de Dragobete, când în văzduh se aude deja cântec nebun și îndrăgostit de păsări, iar albastrul cerului, în ciuda albului zăpezii în care se oglindește, are o intensitate care vestește bucuria unui nou anotimp, m-am gândit să îmi fac și eu o livadă. Că orice
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
câțiva plopi fără soț, a căror tânguire îmi va da de veste. Voi adaugă grădinii mele cu copaci și-un grațios măceș, ce, desi singuratic, vă încântă privirea cu valsul rozelor sale în ceasurile parfumate de seară. Și pentru că înmiresmarea văzduhului să fie deplină, am să plantez și un zarzăr înflorit, “fraged în lumina” și “ ceresc în mirare”, iar pentru a-i fi sprijin în gingășia să, am să pun, atâta cât va încăpea, si un colț din Pădurea Letea, cu
Livada. In: Editura Destine Literare by Eliza Ghinea () [Corola-journal/Science/76_a_312]
-
mai demult să merg la Bulzești, comuna natală a lui Marin Sorescu, oltean de-al meu și poate cel mai mare poet al Olteniei. Acolo unde s-a născut un poet de geniu, parcă exista Încă ceva din el În văzduh, am senzația că sufletul lui este tot timpul pe aproape, că ne privește, ne urmărește și se bucura că nu l-am uitat. Comuna Bulzești, situată Între dealuri, m-a dus cu gândul la comună mea natală, Amărăștii de Vâlcea
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
În faptele de bine ..." C. Z. Buzdugan, În poezia "Clopote de Paști", redă dialogul clopotelor În sfânta zi a Învierii : De departe-n lungi ecouri, mii de sunete de clopot/ Își amestecarmonia În acest feeric ropot./ Primăvara lung răsună prin văzduhuri, cadențat,/ Iar ecoul blând răspunde "Adevărat a Înviat !.../ și când templele sfințite deschid vechile lor porți/ E-ntr-un gând Întreg pământul : A-nviat Chistos din morți..." D. Zamfirescu, În poezia "Ghetsimani" imaginează ultima rugăciune a Mântuitorului În grădina Gethsemani, adresată
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
simți deodată o căldură nefirească străbătându-i blana până În adâncul trupului, zbârlindu-l. Schelălăi și se ascunse și mai mult sub treptele de piatră. Alte chelălăituri se auziră prin tot cartierul străbătut deodată de atâta lumină. Scântei orbitoare trosniră-n văzduh, căzând de-a lungul stâlpilor de beton. Apoi totul recăzu În Întunericul de mai Înainte. Numai urletele câinilor răzlețiți, rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
arhanghelului și întru trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și cei morți întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul”. footnote>, menționează: „Dar trebuie să examinăm mai îndeaproape modul în care cei care «sunt prinși în nori» merg «să-L întâlnească pe Domnul». Știm că norii sunt profeții ... și din moment ce Dumnezeu pune în
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
care trăgea la ei de obicei înaintea lor, încă de prin iunie, fiind și un împătimit pescar... Apropiindu-se de casuța turcoaicei prin soarele necruțător al lui iulie, auzi o melodie orientală semănând cu manelele bucureștene ce aveau să umple văzduhul capitalei României prin țigănosul 2004, și imediat, anunțul crainicei, mai întâi în turcă, apoi și în englezește, aici radio Ankara! Era încă unul din cadourile pe care Sisi i le făcea mereu ghicitoarei, - un aparat german cu baterii. Singurul lucru
Asfințit cu ghioc (V) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12049_a_13374]
-
în privirea ta s-o dau de-a dura. Poetul Poetul e asemeni păsării oarbe. își deschide aripile numai atunci Cînd deja căderea îl absoarbe, Cînd cerurile toate îi dau brînci. Și zboară șui, la întîmplare, Parcă trasează hieroglife prin văzduh Ori parcă s-ar feri de-un avion de vînătoare, Văzut numai de radarul din duh. Poetul nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
devorat toți peștii munți orizontali și vulturii lor striviți de pașii oamenilor nori săpînd galerii subterestre aidoma cîrtițelor și noi deasupra țepeni înfoiați gesticulînd cum surdo-muții. Poezia Cuvinte jucîndu-se cu alte cuvinte așa cum pisica cu șoarecele. Semn de carte Niciodată văzduhul n-a fost mai curat decît tremurînd deasupra mlaștinii cum flacăra deasupra unei lumînări. Vom mulțumi Vom mulțumi vom părăsi împovărătoarele timpuri viitorul supus ca un rob precum și despoticul trecut vom mulțumi vom trece în limpezimea de sticlă-a prezentului
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
a iubirii amarul, ei așteptînd la cap de drum, așteptînd la capul de geamăt al rostirii, oare ne va adopta dumnezeu? Și-au cosit deja de trei ori iarba peste martiri, peste clopotarul alungat, deasupra un avion plombînd în uruire văzduhul cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi - iată, pe buzele fiecărui muribund transpare încet sîrma ghimpată Nu te pot
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
noi? Poate că sunt mai galbene, iar inflorescențele lor, mai mari, ca de crizanteme. Culcat pe spate, în iarbă, lângă somnul pe burtă, cu botul pe labe, al prietenului meu de pripas, ascult cum trece încet, alene și străveziu, prin văzduhul înalt, șarpele uriaș al liniștei. Dar vraja nu ține decât câteva minute. }ignalul brusc și strident al unei locomotive îl înjunghie cu violență și îl sfâșie, iar zgomotul sacadat, de fierării frânte și-apoi lovite cu baroasele, al roților unor
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
de vijelia curentului brusc, îl toacă mărunt și-i împrăștie fărâmele peste orăcăitul broaștelor și peste ciripitul vrăbiilor din sat. Câinele și-a ridicat botul de pe labe, și-a ciulit urechile, adulmecă și mârâie. Ai dreptate, câine frumos. Pământul și văzduhul fac liniște, culori și miresme. Omul, străin de țărâna pe care calcă și de cerul boltit albastru deasupra lui, nu știe să facă decât zgomot, duhoare și maculatură.
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
lui Arghezi, se mlădiază sub emoția rostirii: Într-un fel, Eminescu e sfîntul preacurat al ghiersului românesc. Din tumultul dramatic al vieții lui s-a ales un Crucificat. Pentru pietatea noastră depășită, dimensiunile lui trec peste noi, sus și peste văzduhuri". Sau: " Fiind foarte român, Eminescu este universal". Ar fi de prisos să căutăm exemple și în operă. Ele sînt în număr foarte mare. O spune explicit și Alex. Ștefănescu în Jurnal de critic: "În epoca lui Eminescu și, e adevărat
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
trudim, fără s-o știm, pe vastele domenii ale Morții: Abis ce se deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Unde sîngele meu este Pîrîiaș de apă-n floare Cu zîne-ncîlcite-n iesle De raze și de răcoare Ci mă-ngăduie-n miresme Blînd sub pete de putoare Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Cînd paingii își dau duhul Pe pînze de zuză dragă Ce-și desface-n soare puful Și-n ea melci bătrîni își bagă Coarnele pe-o viață-ntreagă Și-oi călugări văzduhul În chilii de
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Cînd paingii își dau duhul Pe pînze de zuză dragă Ce-și desface-n soare puful Și-n ea melci bătrîni își bagă Coarnele pe-o viață-ntreagă Și-oi călugări văzduhul În chilii de piatră fragă Căci mai pîlpîie în mine Candele de-amurg lumina Ce ți-a-mbujorat grădina Cu ciuperci mari și cu rîme Gardurile să-ți dărîme De din mîine spre poimîine Pîn' doar cuiele-or rămîne Cît mai pîlpîie
Doamne, mă îndemni să-ți scriu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12533_a_13858]
-
pământ. Cum nu credeam în Dumnezeu pe vremea aceea, fie fiindcă nu știam cine este Dumnezeu, fie fiindcă mi se părea un domn prea ascuns chiar și pentru gustul meu, călărind prea mult pe nori și dormind prea mult în văzduh, cu vată în urechi, cum nu credeam, deci, în Dânsul, din aceste pricini, poveștile mele țineau locul lui Dumnezeu, desigur nu în sens tare, ci într-unul moale, aromat, cu stafide în halviță, pepene zaharisit, baton de miere cu migdale
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
mine cu ele scurt pe doi poemele miraculoase ce trebuiau negreșit să se ivească s-au ivit și m-au îmbrăcat pe mine pe de-a-ntregul pe dedesubt de celule și gînduri cu ele scurt pe doi va sosi din văzduhuri o bicicletă zburătoare și se va-mbrăca pe șaua sa cu mine scurt pe doi voi pleca undeva unde nu mă veți mai întîlni vreodată va fi bine va ploua vertical în urma urmelor mele cu viitorime lipsită de viitorimea voastră
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
mea, ți-e frig la degetele mele. am izbîndit. oamenii-și feresc privirea cînd mă-ntîlnesc. pînă și soarele mi-a luat umbra înapoi. mă scurg prin rigolă, ca un noroi. cînd îmi aud pașii, îmi trag de sub picioare străzile. din văzduh, păsările, contenind din cîntat, mă înveșmîntează, grijulii, în rahat. sînt un om împlinit. acum pot începe tot ce am de sfîrșit. sînt viu, deși am isprăvit de trăit. acum, peste mine nici plouă, nici ninge. pe mine cînd cade lumina
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
totul sub o formă de-a dreptul literară. Iată vibrația primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei: "Zi magnifică. Un cer lichid, de un intens albastru, așa cum Lisabona nu-l mai are după venirea primăverii, un soare fierbinte, un văzduh proaspăt, încă ascetic, fără esențe vegetale prea tari; au înflorit primii arbuști în parcul Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă sau alta, viața triumfă întotdeauna, reintegrează. Milioanele de morți care putrezesc în Rusia, zecile de milioane care vor însămănța
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
provoca o frică nesfîrșită. Apoi scaune ce, luate de spătar pentru a fi mutate, și-l lungeau în sus ca și cum ar fi fost din aluat. Apoi niște sîrme invizibile pe care, cu greu, mergeam dînd celorlalți senzația că pășesc prin văzduh ca pe trotuar! Acesta nu mai este somn, trebuie să recunoașteți, ci suprarealism la purtător! Și mă obosește enorm! Ce bine e să fii trist într-o zi cenușie, mohorîtă, ploioasă, cețoasă. Ce chinuitor e să fii trist într-o
Mi-e sufletul strivit. Să nu vă supărați pe mine by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13134_a_14459]
-
uriaș. În Piața Unirii, la Universitate, la Romană, grupurile se agregau gălăgios și spontan în jurul unor vorbitori de ocazie, aclamîndu-i pe unii, ocărîndu-i pe alții, nu o dată chiar îmbrîncindu-i, iar dinamica implicării se propaga concentric, atrăgînd noi combatanți și umplînd văzduhul de replici, în valuri revărsate generos și amplu de-a lungul și de-a latul spațiului stradal, unde graniță între trotuar și carosabil părea să nu fi existat niciodată. Revoluția îi scosese pe toți din case și, mai ales, îi
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră-mi grindina descumpănirii despică semnul și neuitarea cade în ropot nemărginit ploaia celestă grindina neghicirii pe acoperișul lumii se sparge heruvul destăinuit într’un cerc luminos se arată purtând pe patru aripi izbăvitorul miel
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]