175 matches
-
din mistica creștină. 177 (VI, 254) cuprinzînd totul: Vezi despre cortul mistic în Dumitru Stăniloae, Viața și învățătură Sfîntului Grigorie Palama, p. 62: "Cortul care cuprinde toate mai dinainte de timp și în care s-au creat și se mențin toate văzutele și nevăzutele". 178 (VI, 273) a mării iarbă neagră: Sau "a mării negre iarbă"; ori, avînd în vedere un sens arhaic al lui weed, "al mării negre strai" / "al mării negru strai". 179 (VI, 278) Probabil referire la fiii și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
politicului și a economicului de religie, de morală. Uitați-vă la știri : nu e oră fără vreo mîrșăvie. Uitați-vă în jur : lumea pe dos... Dar religiile nu înseamnă, desigur, numai morală. Așa cum spunea H.R. Patapievici, trebuie să considerăm împreună văzutele și nevăzutele. Există o dependență reciprocă între ceea ce are o existență individuală, sau substanțială, și cele eterate, lumea ideilor. Efemerul nu poate fi conceput ca atare, adică în natura sa trecătoare și relativă, nu are o existență în sine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
începe de la nivelul titlului și se manifestă pe tot parcursul analizelor”. Să spun înainte de altele că acțiunea Biancăi Burța- Cernat este polemică în punctul de pornire și deseori pe parcurs, fie și numai atunci când analizează texte ale autoarelor interbelice, mereu văzute altfel decât cei care le-au comentat înainte. Marii critici din epocă, E. Lovinescu, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, sunt deseori contraziși, corectați - neadmiși, oricum, ca instanțe infailibile. Polemicile, cu ei și cu alții, nu vizează
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
acesta ca materializări ale aventurii interioare". Și nu unica posibilă, ci doar una din "materializările" ce se pot produce în cadrele aceleiași personalități. Este combătută cu energie subestimarea poeziei sau a prozei semnate de autori cunoscuți mai mult în calitate de critici, văzute uneori, din oficiu, drept o violon d' Ingres. Critica nu e o jugulare, o deturnare, o ratare a spiritului creator, ci o ipostază a manifestării lui: "A te exprima în forme diverse (să le spunem: complementare) devine chestiune de temperament
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
și adorat de alții, Cristian Bădiliță nu poate lăsa pe nimeni indiferent. În ultimii ani, Cristian Bădiliță a scris mai multe cărți de patrologie (Călugărul și moartea, Manual de anticristologie), filozofie (Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia), eseistică (Sacru și melancolie, Văzutele și nevăzutele), jurnal (Tentația mizantropiei. Stromate), poezie (Regele cu o harpă în mîini), interviu (Captivi în lumea liberă. Convorbiri cu Theodor Cazaban, Pe viu despre Părinții Bisericii). A îngrijit mai multe ediții și antologii din scrierile clasicilor greci sau ale
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
a fost ziua a doua reunește texte despre tranziția în Rusia, despre știutele - și pe pielea noastră - probleme ale trecerii spre statul de drept, despre "costul uman al strădaniilor de a rupe "ciclul infernal"" - cum spune B. Elvin în editorial. Văzute, dinăuntru sau din afară, de sovietologi, scriitori, oameni politici, filosofi, economiști, paradoxurile democratizării, cu rădăcini lungi în regimul totalitar, ne privesc de aproape. Ceea ce se petrece în Rusia acum, de la oligarhia născută și hrănită prin corupție, care controlează economia, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
jubilativă, ci la aceea de mai tîrziu, din ce în ce mai mult încărcată de tensiuni dramatice. Apar trimiterile la o lume contemporană dezaxată, explicite câteodată, aceste trimiteri, până la a da sentimentul că vor să impună o teză, impresionând totuși puternic prin imaginea degradării văzutelor și nevăzutelor, fenomen mereu în extindere, atingând zone, cum e aceea a sacrului, care păruseră inatacabile. Invazia mașinismului, care la începutul celuilalt secol fusese una din temele poeziei, revine ca motiv de reflecție în lirica de acum a Anei Blandiana
Revenirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5759_a_7084]
-
ca în Treime în ipostaze neîntâmplat întîmplându-se. * Cu îndoită liniște caut, aștept Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt Intuițiile de copil. Efortul de a vizualiza Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din Nevăzut decât din văzut. între văzute aproximez Celorlalte locul, și umbra neștiutelor între Știute. Nu la fel stau lucrurile cu netrăitele, Niciodată, niciodată după, nu printre ci înaintea trăitelor netrăitele sunt. * Dumnezeiesc de vii, nu mă îndur să le ating, Nu ajung să o fac. înaintez
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
mulțumește cu adunarea sîrguincioasă a faptelor, cu inventarierea febrilă (ca sub o amenințare a metafizicii lezate) a numelor, el se înhamă la o vastă lucrare enciclopedică. Alexandrini sau iluminiști, cărturari tîrzii, demitizatori de tot felul au preferat refugiul în universul văzutelor, unui univers al nevăzutelor, din care se vedeau alungați". În terminologia biblică, familiară lui Nicolae Balotă, i se reproșează duhului enciclopedic mai mult decît reducționismul mistificator al spiritului uman: pur și simplu zădărnicia, calpa ordine alfabetică ce n-ar putea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
exhibate demonstrativ, ci mizează pe un efect de ansamblu: o rătăcire morală și o halucinare prin care se întrevăd marile și cumplitele adevăruri. Impresionează la Ioan Es. Pop și sensul convergent al unei imaginații poetice care traversează lumea și abisurile, văzutele și nevăzutele, căpătând totodată corp și formă, organizându-se și disciplinându- se într-un sistem. Poezia este pusă în volume cu litere mici, ca și cum autorul ar vrea să ne semnalizeze, inclusiv gramatical, că lucrurile nu sunt fixate, predictibil, în categorii
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
participativă și exaltantă”. Or, constată el, la Liviu Georgescu lucrurile se petrec invers: „cu cît e mai intens spasmul developat, cu atît e mai rece și mai insensibilă relatarea. Rolul poetului e doar cel de instrument revelator, de scrib al văzutelor, de martor al propriei drame”. Poetul ar da numai „raportul de angoasă”. Mi-e teamă însă că, dacă în Ziua de dinainte se petrece, cum zice Mircea Martin, o mutație, ea are un sens care merge în direcția opusă acestei
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
o căpiță, contemplînd timbrele de pe un ambalaj care nu conține nimic, pregătit să fie expediat spre un destinatar care n-a răspuns niciodată nimănui, autorul declară că doar nesiguranța legilor firii îl mai ține în picioare. Adică amestecul inextricabil al văzutelor și nevăzutelor, unicul fapt ce ar putea îndritui un "sistem al armoniei universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
o ipotetică viață de apoi, această „sete de nemurire”, la care Dostoievski se referă adesea, fiind „cel mai uimitor și absolut indubitabil sentiment al omului”. A reduce multiplele zeități ale păgânității antice la Unul care este atotputernic, deci, întruchipează puterea văzutelor și nevăzutelor, și rămâne, în același timp, de nevăzut, reprezintă un vârf de nedepășit al umanității. A te adresa unei entități atotputernice, invizibile, dialogând cu ea firesc, organic, și neimaginându- ți viața în afara acestui dialog, e un semn că omul
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
o banală neglijență a edililor, ci de un act anticultural. Alte amintiri din copilărie În același număr din Dilema veche, Anda Docea, jurnalistă la TVR, semnează un text cu titlul „Vacanța cea mai lungă”. Sunt povestite evenimentele din decembrie 1989, văzute, prin ochii copilului care era pe atunci autoarea de astăzi. Avem un fel de alte amintiri din copilărie: „Pe 21 decembrie, aproape de prânz, l-am văzut pe bunicul meu complet descumpănit de țipetele și huiduielile emise de radioul Gloria, pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
în momentul îmbolnăvirii doctorul apare ca un salvator [...], mai târziu prezența acestuia pare ostilă, iar chipul său este confundat cu cel al altor figuri ale autorității tiranice”. De aceea, notează mai departe criticul, „petrecerile bolnavilor descrise în romanele blecheriene trebuie văzute ca niște insurecții împotriva autorității”. De maxim interes în elucidarea imaginarului blecherian sunt și observațiile legate de boală, cu atât mai mult cu cât ele explică sensibilitatea antiromantică a scriitorului, deloc dispus la a face din suferință o virtute: „În
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
unanim" acoperă o alternanta derizorie a morții și resurecției: "totul, e urlet aici/ despicare-n bucăți, înviere și iar/ despicare" (ibidem), în timp ce "sclipiri siderale de traumatisme craniene/ nimbează/ a chaosului dospire organică" (ibidem). La fel de unanimă e absența atît în lumea văzutelor cît și în cea a nevăzutelor, cu excepția morții "grase", travestite în materie, cu excepția monștrilor cu identitate umană, pregătiți industrial pentru "topitoria" thanatică, mereu activă, cu amuzant blazon sacerdotal: "bîlciul e-n țoi. moartea e grasă, frenetica.../ noi sîntem dreptmergătorii/ erzațul
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
-i imortalizeze prin lentila deloc aburită sau părtinitoare a memoriei sale, este un mozaic de portrete, de subțiri felii de viață, care ne arată, încă o dată, că bătăliile esențiale ale istoriei nu s-au purtat pe câmpul de luptă al „văzutelor”, ci în „intervalul” (cum i-ar zice Andrei Pleșu) dintre om și Dumnezeu, în care se manifestă credința. Din fericire, și aici mi se pare că se ascunde motivația uriașului său succes, cartea evită limbajul tipic al literaturii religioase - când
Sfinții de zi cu zi by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2722_a_4047]
-
simțurilor) și beatitudinea sfinților? Între beatificare/ extaz (în catolicism) și consacrare (în literatură și artă)? Fericirea telurică nu o poți despărți, așa de tranșant, de beatitudine, în cazul poeziei, sau mai precis al meu, ca individ (imperfect) care simte că văzutele sunt cifrul nevăzutelor. Devreme ce întreaga creație a ieșit din mâinile Creatorului, El și-a lăsat amprentele în lumea din jurul nostru. Sfântul Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
după reacțiile acestuia în spațiul public. Cristian Bădiliță are reputația unui savant încă foarte tânăr (este coordonatorul traducerii în limba română a Septuagintei, unul dintre cele mai ambițioase proiecte culturale românești de după cel de-al doilea război mondial), eseist strălucit (Văzutele și nevăzutele este un mic manual de înțelepciune pe linia stoicilor, dar și de analiză aplicată, nu degeaba a fost una dintre cărțile preferate ale lui Alexandru Paleologu), poet de talent, dar și polemist agitat, degrabă vărsătoriu de sânge (ne
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme, legînd săgetător văzutele și nevăzutele, fauna se înalță spre ambiții care integrează un legat intelectual caracterisitic; acela, identificabil în lucrări suedeze de extraordinară anvergură, ce premerg gîndirii lui Swedenborg, opere ca giganticul Lexicon harmonicum, totalizînd, în 1715, o masă de 15.000 de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
ins țintuit multă vreme în pat, „cruce orizontală, cu fruntea numai zburînd", a cărui mare suferință o constituie excluderea sa din fluxul universal, din mișcarea legiuită a materiilor, care se dereglează, cad în prăpastia informului, aceeași pentru macro și microcosm. „Văzutele" și „nevăzutele" pe care le-a stăpînit odinioară bolnavul, insuflîndu-le propria-i organicitate, îl părăsesc catastrofic (Cutremure). Domină mereu în această producție un materialism biologic. Analogiile familiar-organice dezumflă solemnitatea: „Noi? Plini de însemnătate, cu destinul acestei lumi prins între maxilare
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
intrat în bucătărie, a văzut pe aragaz laptopul prăjit și scorojit, a încercat să pună de-un infarct fără să reușească și de-atunci încoace, noapte de noapte, iese pe palier și cântă la tulpină de ceapă Nocturne chopeniene (auzite/văzute la TVR Cultural) " le zice el " până când, către ziuă, un vecin cu permanente dureri de măsele deschide ușa și îl întreabă: - Domnu' Haralampy, scuzați-mă, ai înnebunit ?
Laptop-ul ca prajitor de Pâine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12479_a_13804]
-
la care se ajunge inevitabil în analiza texturii a nenumărate opere ca și în cea a conceptelor ce li se aplică. Să dăm cîteva exemple. Obsesia de-o viață a lui Paul Claudel, subliniază eseistul nostru, este cea a coeziunii văzutelor și nevăzutelor, a mirabilei lor unități. E o viziune ce răspunde credinței catolice a marelui poet și, dincolo de aceasta, am putea socoti că și ființei cosmice, acelei sfere unice eterne și imobile a lui Parmenide din Elea: "Salutînd «aurora acestui
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
critici - 1886, Eminescu și poeziile lui - 1889, alături de alte cîteva, mai puțin importante. Atacurile demolatoare ale unui tînăr de douăzeci și ceva de ani contra miturilor dominante ale culturii românești din acel moment au provocat la început uimire, apoi indignare; văzute drept atacuri ale Iașului resentimentar contra Bucureștiului în plină afirmare, drept atacuri ale conservatorilor contra principiilor liberale, primele polemici ale patronului Junimii au atras din partea celor vizați replici furioase. Este un loc comun constatarea că, în faza sa polemică, Maiorescu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
surprinde fondul sonor din ziua tăierii porcului ("Tot satu-i numai țipăt și lătrături de câini/ Tăiate de nechezuri/ ori strigăt de cocoș" și tabloul, inspirat parcă dintr-o natură moartă olandeză, al preparatelor ce excită apetitul și tocmai de aceea, văzute supradimensionat: "Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]