12,807 matches
-
considerîndu-l că pe un îndemn, a mai trăsnit o ceșcuța de podea! Atunci Anișoara, zvelta, furibunda, cu tăliuța trasă prin inel, i-a împușcat soțului ei o palmă formidabilă. Stupefacție! Gîl, calm, măi palid că oricînd, n-a zis decît: „Vaco!” Cafeaua am băut-o dintr-o strachina, cu lingură, ca pe un borș! Altă dată, Gîl, venit singur la mine, stă în picioare! După niște pahare, mi-a explicat fenomenul. Cu o zi înainte, sosit afumat acasă, Anișoara l-a
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
nu o fi cealaltă!! Prăvălioara mea de lenjerie intimă de dame, dintr-un mic orășel de provincie (de ce nu Fălticeni?), la care se ajunge prin gangul acela subțire și umed, trebuie să aibă o firmă! Pe un fond albastru, o vacă portocalie cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față-n față, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-apare dintre
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
treptat și definitiv! Va trebui, odată și odată, să mă așez voinicește pe scaun, să-mi potrivesc cu strășnicie coatele pe masă, să iau o mie de coli albe și-un creion infinit și să scriu, să scriu, să scriu Vaca la țară! M-am obișnuit atît de mult cu culcușul acesta, scrisori zilnice, încît, dacă m-ar alunga cineva din el, mi-ar fi frig și-aș tîrîi inutil dimineața spre prînz și prînzul spre seară. Am la ce mă
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
prin apariția insolită a unei danturi într-un loc de-al ei destul de intim! Cu o mașină de scris, cu cafele, ciclobarbitale nocturne și carbaxine diurne, în fața unui geam deschis spre-o grădiniță de flori și-o stradă rurală, cu vaci și tractoare, Mugur lucra la "roman"! Și pe șest scria poezii pe care nu mi le citea niciodată de frică să nu-l inhib. Eu treceam pe la 10-11 pe la el. Se supăra iar c-am stricat o zi, iar n-
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
dulap. Preotul Cîrneală, mare jucător de poker, scurs cu religiozitate de bani de profesorii mai tineri, mai rezistenți la băutură (în urma unui accident de mașină s-a ales cu un diabet!). Soția superbă a croitorului din sat, umblînd c-o vacă la fel de frumoasă în așa fel încît, în memorie, le văd mereu, înjugate la aceeași dorință! Pușcașu, o fată grasă, isterică, făcea false crize de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu voluptate (pînă la urmă
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
Emil Brumaru Î n fiecare dimineață soția croitorului, brunetă, trupeșă, cu fața buzată, ochioasă, își duce vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur! Separate devin terestre: vaca
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur! Separate devin terestre: vaca se balegă în mijlocul drumului prăfos, cu ochii lipiți de muște umflate, soția croitorului își scarpină subsuoara flocoasă și scuipă împrăștiat! Mă retrag în camera enormă și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii baloane
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
și atunci că, spre limita de jos a audibilului, percepția o facem în cele din urmă cu bronhiile în vibrație, ca atunci când sună o locomotivă chiar lângă tine. "Mmm"-ul acesta se regăsește și în sunetul mantrelor și în mugetul vacii sfinte. Dar râul Miericeana din ce gâtlej scotea "Uoommm"-ul acela? La arestarea Petrei fusese schilodită în bătaie... Grigorița - atunci o fetișcană de nici doisprezece ani împliniți. Sora mai mare, ca majoră, avea să facă închisoare "pentru ajutorarea dușmanilor poporului
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
claxonase. înțelese c-ar fi putut străbate toată această țară în lung și-n lat, fără să folosească claxonul. Aici claxonul devenise un instrument inutil, obsolet. Ajuns în sat, se așteptase să audă cântecul cocoșului, cotcodăcitul găinilor, măcăitul rațelor, mugetul vacilor, nechezatul cailor, lătratul câinilor. Alături de casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
dacă ea nu m-ar fi interpelat: - Domnule, nu ți-e rușine? Te uiți la mine ca un bou... Prin jignire, a răscolit în mine orgoliul mediocrității, așa că i-am răspuns: - Adică, scumpă doamnă, cum să mă uit la o vacă? Final: mi-a dat o pereche de palme, pac-pac!, a ieșit trântind ușa cu violență, iar eu până dimineața, am auzit printre vâjâiturile din urechi Marșul lui Radecki interpretat la cimpoi și drâmbă de Dumitru Zamfir... Dacă mai poate crede
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
din loc, dupî ci i-am zis di o mii di ori și nu mai faci asta. Ali dracu’ niesimțiti, li plătiești, li aduni di pi drumuri și nu sînt în stări și-și faci triaba cum se cuvini. Niști vaci! Andreia (Acest text este un pamflet și trebuie luat ca atare)
Scrisorile Andreei Marin catre Mihaela Radulescu se intoarce 2 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21206_a_22531]
-
contează un șobolan cu aripi sau un cîine în zbor? Pe la noi însă e ceva în plus care ma neliniștește. Mașinile-s în continuare de cinci ori mai grele decît ar fi normal și-abia se duc pe ele însele. Vacile mor de inaniție la trei sute de metri de gară unde grîul uitat pe-o linie moartă scoate prin acoperișul vagoanelor limba lui verde la călători. Gîfîie și nouă societate, gîfîie cu spinarea îndoita sub nemuritorii funcționari. Paznicii nu-s prea
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
e “sezonul”. Dar nici porcul nu are de a face cu nașterea lui Hristos. Românul nostru, în pioșenia lui ar fi în stare să inventeze o sărbătoare religioasă pentru fiecare animal ” comestibil”. De exemplu de Sfinta Mărie să vină rindul vacilor, de Sfintul Ion să ne delectam cu un curcan acolo iar de sfintul Vasile neapărat să avem o gisca pe masă. Și tot așa, să le vină rindul tuturor ființelor cu ochi , carne, sînge și suflet. Pe mine mă miră
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
fenomenal către bunăvoința oricărei colivii particulare, și trecând elegant peste obstacolele necesare și adiacente ale timpului prezent." (Despre controlul volant) Teoretizarea apare deliberat incomprehensibilă. Uranus parodiază și bagatelizează, până la nonsens, spiritul doctrinar artistic: "O revistă fără program e ca o vacă fără macaz..." (Program) Dar sensul nu este recunoscut ca nonsens, el apare ca o prezență deplină: "tot ce scriu Eu (sic) are un înțeles" (Duh). Despre artă e un răspuns orgolios la adresa celor care îi contestă personalitatea: "Adevărul mare, și
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
numai o diferență de intensitate. Este ceea ce explică întrucîtva replica finală a povestitorului din Broasca minunată (după Mark Twain). Atras într-un vertij de ,ficțiuni", el replică: ,- Ei, tată Simion, ia mai scutește-mă pe ziua de azi măcar de vaca ciută. Ce vrei, să-ți înghit toate min? unile într-o zi? Mai păstrează-mi și p-altă dată". Saltul de la minciuni la minuni e, astfel, nu doar dovada unui gratuit joc de cuvinte, ci și dovada nevoii de a
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
mă simt ca un humus fertil. Am și început să simt mișunând în mine primele încolțiri. În curând va răsări, desigur, o iarbă dulce, verde, semn că sunt viu și plin de tainice, minunate puteri. Aștept să mă pască o vacă.
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
Florin. Ne întrebam unul pe altul care ar putea fi cauza acelui fenomen. În fine. Stîna nu era propriu-zis în afara satului, ci la marginea lui. De fapt, nu era propriu-zis stînă, ci gospodăria unui sătean care avea în ogradă o vacă și cîteva oi. Presupunînd totuși că nu ajunseserăm în altă parte. Sunt detalii aparent lipsite de importanță, dar nu mă pot abține să vi le spun. Era vorba despre Valerian. Sau ar fi trebuit să fie, dar am ajuns nu știu cum
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
limbă vorbești?!”. S-au pe copiii săi, elevi ai celui mai românesc liceu!); a scos steagul Uniunii Europene de pe edificiul președinției (de ce tace Plahotniuc, fără de care nimic nu se face în SRL-ul lor. Doar dorește în continuare să mulgă vaca europeană fiindcă cea rusească este stearpă de mai multă vreme. Nici măcar această așchie de așa numit popor transnistrean nu o mai poate întreține!); l-a demis (în sfârșit. Cu acțiunile sale îndrăznețe pro-NATO și proNaționale le stătea ca un os
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă, Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă. Stelele stăteau agățate frunze-n copaci, Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici, Sub poalele nopții ascundeam roșeața Primelor întâlniri ce ne bujorau față. Al vieții trubadur a adormit în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu-i modru de-a intra povara să-și treacă.Stelele stăteau agățate frunze-n copaci,Întinși în iarbă, căutam în ochi licurici,Sub poalele nopții ascundeam roșeațaPrimelor întâlniri ce ne bujorau față.Al vieții trubadur a adormit în pietre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
a fost dor și m-am Întors acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se-ngânau prin timpul vertical lângă vechea mea masă de lucru stătea-n coate un portret banal frații aveau case și neveste iar Gioconda-capra dădea lapte și bunicul Îmi trăgea cu ochiul dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și vitele/ când țurțurii vieții au împuns ca stalactitele/ când au fost găsiți mocârțanii în patru labe păscând/ prin pădure leurda, le curgeau balele blând/ începuseră a uita să vorbească, înnebuniseră de foame, o năpârcă/ a fost scoasă din greabănul vacii lui Zâmb ori din cârcă/ supsese supsese și se-auzeau chițcăind cuiburi de șoareci sub șoriciul viu al porcilor ca sub grind" (Prispa cu sfinți de noroi). Greața e o senzație curentă: "s-a oprit din mâncat/ îi venea greață
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
cimitirele!... PICA: Noi am fugit de aici!... Pe cine oare întrebi, de ce nu-ți găsești tu cimitirul dacă noi, de mult, am fost fugiți de aici?! TANASÂCU: BANAVATAGINTA! RAFAEL (rostind, cu respect, tot ceea ce-l obligă Ťtraducereať făcută replicilor Tanasâcului): Vaco! OLIMPIA (și-a reluat răscolitul c-o și mai mare furie): Ei, pârț! (Pe neașteptate, își ridică spinarea și face un pas amenințător către pacienți): Bă, îngropaților! Dacă n-ar circula, ca apa de la robinete, injecțiile prin voi, ar jura
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
remarcă puternic în domeniul literar. Spun "amărăștean" deoarece așa cum se poate înțelege și din rândurile de mai sus, Valeriu Anania se trage în realitate din Amărăști mama lui fiind amărășteanca sută la sută. Este adevărat că în copilărie a păscut vacă pe dealurile Glăvilor. Mătușa mea, nașă Marioara Să mochiș, fostă Cetățeanu de-o seama cu Bartolo meu Anania și care este în viață, cu o memorie excelentă își aduce aminte și acuma cum ea păștea un cal Suru, iar el
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]