838 matches
-
Grupul iese doar pentru a reintra imediat în chip de vînzători de ziare care-și strigă marfa: atît titluri de ziare, cît și titluri de articole senzaționale. Suprapuse, repetate de multe ori de către alții, fiecare strigă de toate într-un vacarm de editie specială. Împart ziare în public ca și cum li s-ar cere febril de către acesta. "Ziarele" pot fi programe de sală în chip de ziar sau simplă maculatură. Pot brusca spectatorii, trece în forță pe rîndul de scaune etc. GRUPUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
cu Vladimirescu), 1848 (cu figurile marcante) și mai ales Ana Ipătescu și altă femeie care pozează în "România rupîndu-și cătușele pe Cîmpia Libertății", apoi "11 februarie", Răscoala de la 1907, Rebeliunea legionară, "Revoluția" bolșevică, Revoluția de la 1989, Mineriada. În tot acest vacarm cei doi soți dorm duși, nemișcați, sforăind uneori mai tare decît sunetul mișcărilor sociale. Cînd se trage cu tunul sau e alt sunet chiar cumplit, se foiesc ușor, se mai întorc de pe o parte pe alta. Grupul iese, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
strigăte de copii care se jucau. S-a oprit În dreptul numărului 17, unde locuia Matei. Se aștepta să descopere Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de stofă scumpă ce-i înveleau bustul, umerii și capul, lăsând doar o ferestruică lată pentru fața obraznică cu ochelari Ray Ban și o meșă nespălată, însă plină de promisiuni paradiziace. La hotel, făcuserăm amor vreo două ceasuri dea supra vacarmului străzii, fereastra larg deschisă spre balconul minaretului, știind că între orele de rugăciune nu avea să ne spioneze nimeni de acolo. După ce mă golisem în ea, se ridicase și se apucase să se îmbrace, gânditoare. — Nu te speli un pic
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
legătura demult, Și nici lângă trunchiul din parcul regal Cu umbra iubirii chemând sub portal, Ci lângă-nchisoare, aici, unde-am plâns Trei sute de ore cu dorul nestins, Aici, ca și-n moarte să-mi bată ursuz Al dubelor negre vacarm în auz, Și vaietul porții cu gratii, scrâșnind, Și urletul greu al bătrânei căzând.. Și fie ca neaua topindu-se-ncet, Din geana de bronz să coboare-n nămet. Și-ai ocnei porumbi gângurească duios, Și nave plutească pe Neva
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
mănîncă vîrtos și se vînd (cumpără) fete de măritat: o lume cu viața ascunsă, dar atît de exemplară pentru acel timp. Copleșit, vara, de vipie și, iarna, cutreierat de viscol, departe de "lumea dezlănțuită" a Capitalei și încă departe de vacarmul comercial al Brăilei, Huzurei nu este un loc tocmai liniștit pentru că, iată, aici se petrec, într-un scurt interval de timp, două crime dintre cele mai misterioase, se naște un poet, se cumpără și se vinde conștiință, se mișcă forțe
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
prozatori contemporani ar putea să surprindă mai bine decât Gabriel Chifu lipsa de orizont a unei vieți, deruta existențială menită să ucidă orice impuls vital: "Nu mai suport să ies pe străzi, ceea ce la început mi se părea seducător, acest vacarm uriaș, neobosit, strălucitor, acum nu mai suport, nu mai suport nici să întâlnesc pe cineva, să vorbesc cu cineva, (...)stau în cameră, întins în pat, ore în șir, amorțit, fără putere, fără voință, refugiindu-mă ca o ambarcațiune spartă de
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
Pavel Șușară Intr-un moment în care neglijența, ignoranța, agresivitatea primară și mercantilismul sălbatic s-au coalizat împotriva lui Brâncuși, lucrînd tenace la distrugerea fizică și morală a operei sale din România, o voce discretă, abia auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat, mai ales în ultimii douăzeci de ani, să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, stinsă acum în manifestarea ei fizică, a acestui clasic
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]
-
fără hartă sau busolă. Cum să-mi refuz șansa cine știe cărei formidabile descoperiri, a impresiilor proaspete, lipsite de prejudecăți, măcar de prejudecățile altora? Sigur că există și riscuri, te poți rătăci, într-o avalanșă de publicații. E un asalt general, un vacarm în care mi-e greu să disting o voce interesantă, autoritară. Scott Fitzgerald spunea: "Nu scrii pentru că vrei să spui ceva; scrii pentru că ai ceva de spus". Impresia mea este că publică prea multă lume care nu are ceva de
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
pornește strigătele/ pietrelor și ierbilor lovite,/ orice mișcare e durere și agresiune./ Șunt prea încete glasurile celelalte?/ Cine-ar putea-o spune cu adeverire?/ Poate că șunt la fel de slabe sau puternice/ că glasul unui om în fața mării./ Glorie ție, în vacarmul de eternitate,/ auz, părinte al oamenilor, amin!" (Auz). însă, de regulă, Ilie Constantin cultiva o tonalitate sobra, circumspecta, umbră parcă a triumfalei rostiri clasice. Un dramatism existențial își face loc, compensator, umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat-o pe jos. Simțeam ploaia pe față, simțeam cum se strecoară pe gît, cum alunecă încet, peste tot. În vacarmul acela, în zgomotele care tranformau un oraș și oamenii lui în prizonierii visceralităților fel de fel, eu mă eliberam. Ploaia mă înviora. Mă ajuta să mă regăsesc, să evadez și să merg spre mine. Acum douăzeci de ani plecasem spre
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
Nu mă tem de ministrul Culturii, ci de cultura ministrului!" Acum mă tem de Cultura clasei politice, de circul primitiv care ne coboară cu fiecare zi mai mult sub limita suportabilului. Totul este agresivitate, ură, mizerie spirituală. Iar într-un vacarm poți să strigi oricât, nu te aude nimeni și este imposibil să schimbi ceva. Căderea continuă. Și atunci cum să nu fiu disperat? - Ce alte refugii - exceptând scrisul - vă vindecă de spaime și vă oferă forța de a trece peste
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
Grecia și nu folosiseră din fericire buzuki în operele lor. Ea dădu din cap în semn că nu-l aproba. Însuflețită, americanca din grupul lor luă instrumentul din mâna lui Zorbas și-ncepu să-i zdrăngăne corzile. Se iscă un vacarm de nedescris. Adepții muzicii clasice se înfruntau cu cei ai muzicii populare. Fiecare vorbea pe limba lui, fără să dea atenție celorlalți. Eleni, intrigată de hărmălaie, își făcu apariția pe terasă: - Dacă o țineți tot așa, eu mă retrag. Mă
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
plată, din care lichidul a secat cu o generație în urmă. Să aud tropăitul cailor cavalerilor Apocalipsei și să casc discret. în cazul că dispuneți de fire preponderent sensibilă, alergic la înaltele temperaturi, că nu suportați mirosul de carne arsă, vacarmul atonal al Infernului, comportamentul inadecvat al personalului său, inapt comunicării, că vă depășește riscul de a păși pe leșuri, spre a observa cu oroare că de sub tălpi vă rânjește Luca Pițu, vă recomand ceea ce, cred, mi-ar conveni și mie
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
în mine. Poate doar ultima zi din viața mea, mai ales că nimănui nu i-a venit ideea să bage un glonț în mine. Să mă lase gol ca un imperiu după invazie. Mi-aș fi dorit să se termine vacarmul și totodată tăcerea aia din motoare, frâne, claxoane. Să nu mi se mai facă sete. Am văzut un cer roșu, un Marte agitat, pregătit oricând să cadă lat peste capetele noastre. Keef Suflul și alte forțe inundă, apoi se fac
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în vacarmul cel mare. eu doar mai aud tânguirea, tu ești frânt, asurzit, înduri ceea ce pe mine nu mă mai doare. următoarea chemare încețoșată linie frântă, trupul acesta al meu se șterge, se estompează, mai ușor decât scama în aer plutește, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se înfipseseră deja în mijlocul careului de frânghii de aproape jumătate de minut, cu picioarele depărtate, betonate parcă în podea, trimițându-și alternativ lovituri în stare să dărâme un zid, insensibili la zbieretele sincopate ale lui Dorin: taiiim! taiiim! taiiim, ritmând vacarmul cu fugi de-acolo, Mugur, și dreapta tot acolo, Mite. Nu se mai urneau și erau atât de obsedați să lovească, încât abia de se mai sinchiseau să se apere. Pumnii explodau și ciuruiau trupurile lor tinere și frumoase într-
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
cu aparatul de fotografiat, altfel spus cu Canon-ul, și strategiile de luptă cu prospețimea privirii, cu profunzimea observației și cu un puternic instinct al măreției și al eternității. Mai întîi, Dan Grigorescu este un copil al războiului, născut în vacarmul armelor și în proximitatea morții, din iubirea patetică și ultimativă a Generalului pentru boieroaica Elena Negropontes. Lăsînd la o parte experiențele pariziene și românești ale tînărului Dan Grigorescu, trebuie observat că vocația și experiența lui artistică îi mută acțiunea în
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, în timpul vieții, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin care dau năvală minusculele
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
lipsuri și nevoi de tot felul. Știam, prea bine, că și acei distinși cercetători, unii la anii primilor pași întru afirmare, alții cu remarcabile realizări științifice, trăiau sub pecetea acelorași clipe, asaltați de aceleași zgomote ale unei Românii în plin vacarm, demagogic și turbulent. Totuși ei se străduiau să mai păstreze câte ceva și dintr-o altă țară, aparent pierdută, ascunsă sub giulgiul tradițiilor, încercând să tălmăcească tâlcuri și ritualuri care, mă între-bam, căror suflete mai pot vorbi acum. Și totuși... Rețin
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
al erorilor de sintaxă socială care pun într-o gravă criză morfologia comunitară însăși, singularizînd-o moral pînă la pragul de sus al anxietății. Poezia ei, poezia unui om vulnerabil și condamnat la singurătate, mai ales atunci cînd se refugiază în mijlocul vacarmului din piața publică, este o tehnică de supraviețuire și un instrument de disecție în același timp. Oscilînd polemic între universul domestic, a cărui recuzită se scurge permanent din bucătărie în metafizică și retur, și speranța surdă că denunțul poate mîntui
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
singur candidat, politicieni manevrați ca pe tabla de șah, demonstrații cinice de forță, în direct, la televizor. Le-au dictat cozilor de topor din trusturi să strige, de dimineața până seara: dictatură! Au aplicat strategia pompierului incendiator: ei au amplificat vacarmul la maxim în spațiul public și tot ei promit să ne aducă liniștea. Cu toate că au jucat explicit, demonstrativ, fără perdea, au existat și încă auzim destule voci care minimalizează tema mogulilor. Întrebări fals naive de tipul: cum intervin ei în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sub jugul veșnicei sărăcii. Nu de veșnicia ca veșnicie ne era nouă teamă atunci, ci de această „Împărțire” a pâinii... Eu făceam parte, din nefericire, din pătura săracă a acestei lumi, a acestei Întrupări ”fără sens”, aruncată, fără vină, În vacarmul tuturor suferințelor și nelegiuirilor. Așa s-a nimerit când s-a făcut „Împărțirea” bunurilor. Cei care s-au aflat În primele rânduri, au primit câte o „cotă” și de la cei care așteptau docili să primească măcar câteva resturi. „Bat-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să o cumpere, coboară spre stația de metrou din centrul orașului. De aici poți ajunge în toate colțurile Sydney-ului. Mă rătăcesc prin mulțime, undeva pe un peron un chinez bătrân cântă la un fel de chitară. Melodia se strecoară prin vacarmul trecătorilor ca apa unui pârâiaș. Mă întoarce din drum. Mă uit la trecători, aleargă absenți pe lângă omulețul pe a cărui față s-au uscat lacrimile, a rămas doar expresia disperării. Mă ascund printre trecători și o vreme îl urmăresc. Unde
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]